<
(...) S-a întîmplat pe cînd ne retrăgeam din Moscova. „Marea armată” (1) arăta acum mai degrabă ca o turmă de vite sleite de oboseală. Nici disciplină, nici drapele! fiecare era de capul lui, iar împăratul, pot s-o spun, își dădea și el seama că nu mai are nici o putere. Poposind la Studzianka, un sătuc mai sus de Berezina*, am dat de niște hambare și cotețe numai bune de jefuit, de cartofi îngropați în pămînt și de sfeclă. De o bună bucată de vreme nu mai văzusem case, nici provizii și armata s-a ospătat după pofta inimii. Primii veniți, vă dați seama, devoraseră totul. Eu am sosit printre cei din urmă. Din fericire pentru mine, eram mai mult obosit decît flămînd. Văd un șopron, intru, găsesc acolo vreo douăzeci de generali, ofițeri superiori, toți, fără exagerare, oameni cu merite mari: Junot**, Narbonne***, aghiotantul împăratului, cu un cuvînt, căpeteniile cele mai de seamă ale armatei. Erau și cîțiva soldați de rînd, care nu ar fi cedat așternutul lor de paie unui mareșal al Franței. Unii, care nu găsiseră loc, dormeau de-a-n-picioarelea, rezemați de pereți, alții lungiți pe jos și, cu toții, atît de înghesuiți unii în alții ca să-și țină de cald, încît zadarnic căutam un ungher să mă culc și eu. Pășeam pe o dușumea de trupuri omenești: unii bombăneau, alții nu spuneau nimic, dar nici unul nu se clintea. Nu s-ar fi urnit de la locurile lor nici ca să se ferească de un obuz de tun, dar acolo nimeni nu era ținut să respecte legile bunei creșteri puerile și cinstite. În sfîrșit, zăresc în fundul șopronului un fel de pod unde nimeni nu se gîndise - sau, poate, nu avusese puterea - să urce; mă cațăr, îmi aștern, și, după ce mă întind cît eram de lung, mă uit la mulțimea de oameni culcați ca vițeii. Această tristă priveliște mă face aproape să rîd. Unii ronțăiau niște morcovi înghețați, arătînd un fel de plăcere animalică, generalii înveliți în șaluri mizerabile sforăiau de se se cutremura șopronul. O cetină de brad aprinsă lumina încăperea și dacă totul ar fi luat foc, nimeni nu s-ar fi ostenit să-l stingă.
(1) Denumire dată armatei lui Napoleon în timpul campaniei din Rusia.
(...)
>
SURSA
Honore de Balzac, Meciul de țară, trad. G. Marcuson, ed. Dacia, Cluj, 1972, p. 103-104.
NOTE M.T.
* Berezina = Râu pe care armata franceză în retragere l-a trecut la 27-28 noiembrie 1812, sub atacul puternic al rușilor. (http://www.napoleonguide.com/battle_beresina.htm)
** Jean Andoche Junot (1771-1813) = General al primei republici franceze și mareșal împăratului Napoleon I Bonaparte. (http://www.napoleonguide.com/soldiers_junot.htm)
*** Louis Marie, conte de Narbonne-Lara (1755-1813) = Nobil și general al Vechiului Regim din Franța. A intrat în serviciul lu Napoleon în 1809. (https://napoleonbonaparte.wordpress.com/2008/03/29/louis-marie-comte-de-narbonne-lara-1755-1813/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu