<
(...)
În cele din urmă, eu mi-am amintit că auzisem odată la Universitate, vorbindu-se despre Suren Bose în legătură cu practicile tantrice*. Se părea că Bose făcea parte din școala aceasta ocultă, asupra căreia circulă - mai ales în India - fel de fel de legende. Mărturisesc că studiasem cu destulă rîvnă „tantra”.așa cum o găseam expusă în textele ei clasice, dar că nu avusesem, pînă atunci nici un fel de legătură cu oamenii care îi puneau în aplicare prescripțiile. mai ales că inițirea tantrică presupunea o serie de rituale secrete, pe care nimeni nu îndrăznea - sau nu putea - să ți le dezvăluie.
- S-ar putea să fi venit pînă aici în căutarea unui loc favorabil practicilor tantrice, am spus eu.
Și pentru că nimeni nu luă în serios vorbele mele, stăruii. Știam, din cele citite, că unele meditații și rituale tantrice au nevoie de un peisaj cutremurător: cimitirul sau locurile unde se ard morții. Știam. că, uneori, cel care e inițiat în ritualele secrete trebuie să-și dovedească stăpînirea de sine rămînînd o noapte întreagă așezat pe un cadavru, într-un „shmasanam”, în cea mai desăvîrșită concentrare mentală. Amănuntele acestea, și altele multe, tot atît de înfiorătoare, le-am amintit tovarășilor mei - nu atît pentru a justifica prezența lui Suren Bose la marginea pădurii, ci pentru că mă lăsasem antrenat de farmecul lor lugubru, de înspăimîntătoarea lor magie. În fond, eu aproape că-l uitasem pe Bose, și povesteam cu patetism lucrurile acestea pentru că erau lucruri despre care nu știam ce să cred, și de veracitatea cărora nu mă puteam totuși îndoi. Nădăjduiam, de altfel, că Van Mannen, care se pricepea destul de mult în ocultismul asiatic, va interveni în discuție, ca de obicei, cu nesfîrșita lui erudiție. Dar, de data asta, se mulțumi să dea din cap, absent.
- Nimeni nu știe exact în ce constă ritualul tantric secret, spuse el oarecum plictisit că-l provocasem.
- Nu poate să fie decît o orgie demonică, interveni Bogdanof, care vedea pretutindeni în hinduism lucrarea Diavolului. Niște bieți demenți, care-și caută mîntuirea sufletului meditînd pe cadavre! Ar trebui să ne facem toți semnul crucii!
(...) Dar, ca să fiu sincer, îmi părea rău că scurta, deși înfierbîntata mea expunere a practicilor tantrice fusese primită cu o asemena rezervă. Eram foarte tînăr pe atunci, și destul de mîndru de puținele lucruri pe acele le știam asupra sufletului indian. Voiam, cu orice preț, să dovedesc acestor bărbați care-și cheltuiseră viața în India că știam și eu cîte ceva din tainele nepătrunse ale religiilor și magiei indiene.
>
SURSA
Mircea Eliade, Nopți la Serampore, ed. VVpress, post 1989, pp. 17-20.
NOTĂ M.T.
* http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/terapii-complementare/tantra-un-vehicul-rapid-al-transformarii-personale-635407.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu