<
(...) D-na Moscu îi mulțumi, absentă.
- E o mare cinste să vă avem printre noi, începu ea, recăpătîndu-și subit un glas mult mai sigur și mult mai puternic. Sînteți o mare mîndrei a științei românești..
(...)
- Doamnă, întrerupse uluit d-l Nazarie, laudele domniei voastre se adresează fără îndoială învățătorului meu, marele Vasile Pârvan*. El a fost într-adevăr o culme, o mîndrie a noastră, un geniu românesc...
(...) Vorbi cu însuflețire și evlavie despre Pârvan. De la el a învățat meșteșugul săpăturilor. El, premergătorul, a dovedit că cea mai mare mîndrie a pămîntului românesc e preistoria și protoistoria. Și farmecul săpăturilor, viața de cort, tresărirea în fața fiecărui obiect găsit.
- ... Un pieptene de fier, un cui, un fragment de oală, continua d-l Nazarie, toate lucrurile acestea sărăcăcioase și neutre, pe care un drumeț nici nu le-ar ridica din țărînă, au pentru noi mai mult farmec decît cea mai frumoasă carte și, poate, chiar, cea mai frumoasă femeie...
(...)
- Un pieptene de fier îți descopere cîteodată o civilizație, adăugă d-l Nazarie, adresînsdu-se d-nei Moscu.
(...)
>
SURSA
Mircea Eliade, Domnișoara Christina: Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I: Domnișoara Christina, ed. îngrijită de E. Simion, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 16-17.
NOTĂ M:T.
* Vasile Pârvan (1882-1927) = Pionierul arheologiei românești. Membru al Academiei Române din 1923. (http://jurnalul.ro/it/stiinta/vasile-parvan-mentorul-arheologiei-moderne-romanesti-319418.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu