Pacea este cel mai groaznic război; în timpul ei, trebuie să ai răbdarea de a aştepta să-ţi moară duşmanul. VICTOR MARTIN - ''Carte de citit la volan''
Faceți căutări pe acest blog
luni, 17 noiembrie 2014
Un corespondent de presă englez la Paris în secolul XIX (THACKERAY 1862)
Îl rugăm pe amabilul cititor să-şi aducă aminte că domnul Philip venise la Paris trimis de un săptămînal londonez. Aşadar, dispunea de sufucient timp liber. Putea să arunce o privire asupra Europei (1); să dea ultimele ştiri de prin saloane (2), pe care i le dezvăluiau, în mare parte, confraţii lui, să fie prezent la toate teatrele, din obligaţie profesională, şi să-i desfiinţeze pe Louis Philippe (3) sau pe Messieurs Guizot (4) şi Thiers* (5) în cîteva paragrafe iscusite, care nu îi luau decît cîteva ore cutezătorului şi rapidului condeier. Ce gînd salutar, deşi umilitor, pentru ziariştii cu studii, că elocventele lor diatribe nu ţin decît o zi; dacă marţi sau miercuri citim ce spun filozofii, nu ne mai gîndim la articolele sau eseurile lor de ieri. Oamenii vor citi ziarele din 1861 încă mulţi ani la rînd, pentru întîmplările relatate: naşteri, căsătorii, falimente, alegeri, crime, decese şi altele, şi nu pentru articolele de fond.
(...)
* Istorici şi oameni politici francezi din perioada Restauraţiei (6).
>
SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Phillip.., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 272-273.
NOTE M. T.
(1) Expresie a perspectivei britanicilor asupra poziţionării insulei lor în afara continentului european.
(2) Salonul a fost formă de sociabilitate a elitelor care s-a instituit în Franţa iluministă a secolului XVIII. (http://institutulxenopol.tripod.com/xenopoliana/pagini/10.htm)
(3) Louis Phillipe de Orleans (1773 Paris - 1850 Anglia) = Rege al Franţei (1830-1848). A fost adus la tron în urma revoluţiei din iulie 1830, care a alungat definitv dinastia Bourbon, şi a fost îndepărtat în urma revoluţiei din februarie 1848, decedând în exilul britanic. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/349203/Louis-Philippe)
(4) Francosi Guizot (1787-1874) = Istoric, academician şi politician francez, premier în 1840-1848. (http://www.academie-francaise.fr/les-immortels/francois-guizot?fauteuil=40&election=28-04-1836)
(5) Adolphe Thiers (1797-1877) = Avocat, jurnalist, istoric şi politician francez, premier în 1836 şi 1840, preşedinte în 1871-1873. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/592074/Adolphe-Thiers)
(6) Reastauraţie = Regimul politic din Franţa anilor 1814-1830, instituit prin revenirea la tron a dinastiei de Bourbon (Ludovic XVIII şi Carol X), după înfrângerea împărtului Napoleon I de către coaliţia europeană, şi încheiat prin revoluţia din iulie 1830. (http://adrianavilsan.blogspot.ro/2012/06/restauratia-1815-1830.html)
joi, 5 septembrie 1991
„Președinții Franței” (VIANU & MUREȘAN & PĂIUȘAN & NISTOR 1991)
Alexandru Vianu & Camil Mureșan & Robert Păiușan & Simona Nistor, Președinții Franței, Universalia & Dialog, Craiova, 1991, 231 p.
Cuprins
3 Evoluția instituției prezidențiale franceze
17 Președinte la Palatul Elysee
22 Reședințe prezidențiale
32 Ludovic Napoleon Bonaparte
49 Adolphe Thiers
60 Patrice Mac Mahon
65 Jules Grevy
70 Sadi Carnot
74 Jean Casimir Perier
77 Francois Felix Faure
81 Emile Loubet
86 Armand Fallieres
91 Raymond Poincare
101 Paul Deschanel
107 Alexandre Millerand
116 Gaston Doumergue
126 Paul Doumer
133 Albert Lebrun
145 Philippe Petain
156 Georges Bidault
159 Leon Blum
163 Charles de Gaulle
174 Vincent Auriol
184 Alain Poher
189 Georges Pompidou
200 Valery Giscard d Estaing
214 Francois Mitterand
225 Președinți și alegeri prezindențiale
coperta 4: Prin PREȘEDINȚII FRANȚEI se umple un gol al literaturii istoriografice românești. Pe lîngă prezentarea evoluției instituției prezidențiale franceze, a condițiilor cumulative necesare pentru a candida la președinție, a reședințelor prezidențiale, a biografiei președinților, cartea este o lectură utilă pentru cititorul aflat într-o țară care își definitivează o constituție, o instituție prezidențială, o democrație. După citirea acestei cărți vom putea privi, cu ochii unei experiențe de 200 de ani, scena politică românească și viitorul ei. (Cristian Becheru)