(117) „Din uriașa frontieră artificială ridicată între China și Mongolia n-au mai rămas decît bucăți din temelia de granit și cuarț
roșiatic, terasa de cărămizi cu parapete de înălțimi inegale, cîteva tunuri vechi,
ruginite și ascunse sub o perdea deasă de licheni și niște turnuri pătrate cu
creneluri desperecheate. Nesfîrșitul zid
urcă și coboară, se curbează și se îndreaptă, se-ntinde cît vezi cu ochii urmînd
denivălările solului.”
(113) „-Zidul
chinezesc e cu adevărat de vreun folos? m-a întrebat maiorul Noltitz.
- Chinezilor,
nu știu, dar fără îndoială oratorilor,
cărora le slujește de comparație cînd se discută tratatele comerciale. Fără el s-ar face discuții?”
J. VERNE, Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40,
București, 1989, p. 5-138.
