Nicolae Breban, Riscul în cultură, Polirom/Plural, București, 1997, 300 p.
5 Cuvânt înainte
9 Riscul în cultură
17 Necesitatea opoziției
27 Provocarea estetică
51 Din nou despre riscul în cultură
56 Caragiale contra lui Mitică
69 Mediocritatea ca boală
100 O cultură uitată
108 Stafiile și farmecul exilului
155 Exilul intern
163 Exilul (luptele intestine)
178 Resentimentul
209 Fețele autorității
217 Utopia praxisului
219 Iisus - primul personaj modern
245 Instituțiile
249 Un autor modern: Friedrich Nietzsche
257 Necesitatea opoziției
265 Das eine Europa
270 Cazul Lucian Blaga
283 Addenda: Discurs la ținut la redacția revistei „Orizont”, în decembrie 1996.
Cartea IV: Fantasmele sfârșitului de mileniu, poate la fel de terifiante precum ale celui anterior își fac simțită prezența pentru cel care, având drept mod de a fi cultura, meditează asupra semnificațiilor acestora. Valoarea - categorie esențială în orizontul culturii și al creației - nu se supune doar criteriilor utilității și plăcerii, ci stă mai degrabă sub semnul riscului, cu toate ipostazele pe care le poartă cu sine: ratare, boală, ridicol, îndoială, singurătate, suferință, destin. Toate acestea rămân a fi mărci ale autenticității și, de ce nu, ale unui nou umanism.
„Să spunem da vieții, să ne reîntoarcem la valorile prezentului, aici și acum, obosiți de atâtea utopii ce săvârșesc violențe inimaginabile în numele unei vieți de dincolo de moarte sau de dincolo de prezent. Să redescoperim bucuria de a trăi, să redăm individului întreaga sa valoare, scoțându-l din turma aceea indistinctă, din massă, conceput demagogic și comod instrument în mâna oricărui profitor social, a oricărui tiran.” (Nicolae Breban)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu