M. SADOVEANU, Cîntecul amintirii, Minerva/BPT 1357, București, 1990, p. 11-45
„Veniseră ai noștri la putere și tata sta la
București, om politic, năpădit de grele afaceri.”
„-Ce obișnuiești?
- Țuică, o țuică mi-e destul, (...).”
„-Nu ! La noi nu mai e chip să trăiască rumânul! Pe mine m-a sărăcit boierul ăl de-a murit și ăsta care a venit m-a afundat și mai rău în necaz...”
„-Boierule!... ciocoiule! Și tu mă ai făcut ca ăl de a murit! El mi-a rușinat femeia, (...). Spune, cîne, de ce mi-ai rușinat copila? De ce ai ucis-o? De ce m-a otrăvit?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu