Caracterul marii actrite de teatru Elvira Popescu (1894-1993) (PETRESCU 1933)

<
(...) In timp ce colega facea glume cu o invidie vulgara (glume care intilnind acelasi fond de invidie vulgara la auditor aveau totdeauna succes) pe socoteala unei colege, Miti Marculeanu a scos de sub masa un soi de cutie de tinichea (ca aceea din care se da de baut la rate) si ne-a invitat net: ``Iesiti afara, ca vreau sa ma...`` Si spune cuvintul pe nume, asa cum eu nici intre prieteni la vespasiana nu-l pot spune.  E adevarat ca si marea comediana, intr-o alta imprejurare, tot la acest teatru, ba cind afara de noi mai era in cabina ei directoriala si Miti Marculeanu - venita aici de la ea, ca in salonul de musafiri al cabinelor - ne invitase afara pe toti imi amintesc ca aproape cu aceeasi fraza. Dar gestul ei se integra unuui alt fel decit aceluia al unei actrite imitatoare... Pe ea o stiam, e drept, familiara, si amatoare de expresii neocolite, dar mai stiam si cit de mult suferise din cauza unei iubiri dezinteresate, in care jucase totul, cariera si mijloace materiale; stiam ca de multe ori punea in situatii disperate pe directorul teatrului, anuntind ca nu joaca din motive ridicule (ca sa fac o escapada sentimentala, intr-un rind invocase o indispozitie strict femeiasca), dar mai stiam ca, fara urma de rivalitate, isi sprijinea camaradele, le obtinea roluri, ca un mic roi de fete se folosea de garderoba ei, de la ciorapii de matase pian la mantoul de blana, ca  intr-un rind, ca acei comandanti de vas care se salveaza la urma, desi nu era obligata, nici macar moralmente, acceptase sa nu fie platita ea, ca sa-si primeasca salariul actorii din trupa - desi circula pe seama ei anecdota ca in ziua in cind un extrem de inalt personagiu nu i-a trimis cadoul, care ar fi trebuit s-o maguleasca pe stralucita comediana, ea il silise cu ajutorul unei fotografii dedicate sa se execute numaidecit. Ceea ce n-a impiedicat-o o data sa-si vinza casa pe aproape nimic, daca nu chiar pe nimic, unei rude sarace.

(...)
>

SURSA
Camil Petrescu, Patul lui Procust, ed. Minerva / seria Patrimoniu, Bucuresti, 1983, p. 61-62.