Filosoful grec antic Diogen Laerțiu despre predecesorul său Epicur (IBRĂILEANU 1933)

<
(...)
Dar azi am recetit paginile lui Diogen Laerțiul* despre Epicur**. Ataraxele***. „Apatie”... Frica de acșiune a omului lipsit de energie impulsivă... Teroarea de răspundere a intelectualului prea lucid și prea mult preocupat de urmările faptelor lui. Decadența Greciei****. Antipodul „bestiei blonde”. „L`homme , ivre d`une hombre qui passe, porte toujours le chatiment d`avoir voulu changer le place...” (1). Indulgent cu alții, sever cu el însuși. Inspiratorul tuturor endemonologiilor***** amabil-pesimiste. Neînțelese de proști și de porci, care traduc „plăcerea” lui subtilă și detașată în plăcerea lor trivială și-l stropesc cu noroiul indignării lor ipocrite.
(...)

(1) „Omul amăgit de-o umbră care trece, își poartă necontenit osînda de-a fi voit să-și schimbe locul...” (fr.)
>

SURSA
Garabet Ibrăileanu, Adela, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1976, p. 9.

NOTE M.T.
* Diogen Laerțiul (sec III d.H.) = Filosof grec din Asia Mică (Turcia) (http://epistematic.blogspot.ro/2012/03/diogenes-laertios-despre-vietile-si.html)
** Epicur (341-270 î.H.) =  Filosof grec din insula Samos. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/epicur-o-filosofie-placerii-supreme)
*** Ataraxie = 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filosofică idealistă din Antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie. (http://dexonline.ro/definitie/ataraxie)
**** Victoria regelui macedonean Filip II la Cheroneea în 338 î.H. aduce orașele-stat grecești sub hegemonia Macedoniei, iar victoria romană de la Pidna din 168 î. H. împotriva macedonenilor, transformă Grecia antică în provincie romană.
***** Eudemonologie =  (Liv.) Raționament, discuție în jurul problemei fericirii. [Pron. e-u-, gen. -iei. / cf. fr. eudémonologie, it. eudemonologia] (http://dexonline.ro/definitie/eudemonologie/paradigma)

„Florin Ferendino” (ȘERBAN 2002)

Carmen Șerban, Florin Ferendino - transparență și liniște muzicală, „Tomis”, 2002, mai

Florin Ferendino este un pictor al spațiilor de meditație, exprimând fuga de lume, Peisajele sau naturile statice stau sub semnul dematerializării prin filtrarea luminii, refuzându-se mimetismul naturii în numele exprimării unei viziuni ce poartă amprenta propriului psihism.

Dacă este vorba de uleiuri, ochiul privitorului este captat de petele de culoare ce acoperă mari spații geometrizate (Lan de rapiță, Mai, Primăvară), aceasta provocând rupturi în ansamblul peisajul. Jubilația galbenului sau atotcuprinderea albastrului liniștitor se realizează prin culori saturate ce transmit privitorului o stare specifică. Dacă privim o acuarelă a sa, surprindem nuanțe dantelate infinitezimal și decorativ „a la japonaise”, în formalități difuze, creând o lume transparentă și fluidă. Copacul hieratic își proiectează tentaculele într-un spațiu hibernal construit din diverse tipuri de alb, brun, gri rupt. Sunt niște peisaje fantasmatice, transferând privitorului liniște și melancolie. Siluete delicate de cai, bărci mohorâte sau ambarcațiuni ce își expun culorile estivale într-o lumină crudă dau seamă despre o bună stăpânire a tehnicilor desenului.

Se remarcă o izbutită valorificare a albului, care își aduce aportul său la sugerarea impresiei de transparență. Pomii în floare, o emblem semantică a picturii sale, contribuie, prin sugestia de puritate, la transmiterea unei stări de ataraxie. Peisajele surprinse în plină lumină, cu tonuri joviale, alternează cu cele peste care trece o undă gri, exprimând tensiuni crepusculare. Verdele cel mai viu, așezat lângă o pată de culoare închisă își pierde din jovialitate, iar griurile rupte imprimă peisajului o notă de tristețe.

Peisajele și naturile statice ale lui Florin Ferendino emană o liniște muzicală, iar vibrația inimii pictorului pulsează discret în desenele inefabile.