<
(...)
Treceau cu multă greutate flancurile unui deal, ca după ce ajungeau în cealaltă parte, să-și dea seama că nu erau decît la poalele unui munte, care se înălța ca un zid în fața lor, și pînă să ajungă aici, făcuseră drum greu de mai multe ceasuri. (...)
- Nici vorbă că aici trebuie să fie sălașul zeilor, zise Kim înspăimântat de tăcere și goana neîntreruptă a norilor grei de ploaie. Locul acesta nu e făcut să fie pentru așezări omenești.
- Demult... foarte demult, murmura lama* ca pentru sine, Domnul** a fost întrebat dacă lumea aceasta va dura veșnic. la această întrebare A tot Știutorul nu a dat nici un răspuns... Cînd am trecut prin Ceylon***, un cercetător înțelept mi-a confirmat acest amănunt, din evanghelia scrisă în idiomul Pali****. Nu mai încape îndoială, de vreme ce noi cunoaștem drumul izbăvirii, această întrebare nu este decît deșertăciune, dar cu toate acestea chela*****, deschide ochii bine și vezi iluzia. Aceștia sînt munții cei adevărați. Munți care seamănă cu munții mei din Such-zen******. Niciodată nu a fost în altă parte munți care să semene cu aceștia.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim*******, vol. II, Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 137-138.
NOTA M. T.
* LÁMA1, lama, s. m. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la kalmâci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama. sursa: DEX '09 (2009) (http://dexonline.ro:8080/definitie/lama)
** Domnul = Buddha. Tânărul prinț Gautama Siddharta (sec. VII î. H. - VI î. H.)și-a abandonat familia și rangul pentru a deveni ascet și a atins iluminarea prin meditație sub arborele bodhi. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/1464/21/)
*** Ceylon = Insulă în sudul peninsulei indiene. Colonie și dominion britanic cu acest nume în 1796-1972. Republică cu numele Sri Lanka din 1972. (http://www.amosnews.ro/arhiva/4-februarie-ziua-nationala-statului-sri-lanka-04-02-2011)
**** Pali = Limbă din familia indo-ariană folosită în secolele V î. H.-I î. H. Limbă în care au fost scrise textele ramurii Theravada a religiei budiste. (http://www.palitext.com/)
***** chela = Cuvânt sanscrit care desemnează pe discipolul aflat într-o legătură foarte strânsă cu învățătorul său. (https://www.ananda.org/yogapedia/chela/)
****** Such-zen = Mănăstirea din Tibet de unde venise lama în colonia britanică India.
******* http://www.cartile-adevarul.com/80-kim-p-788.html
Se afișează postările cu eticheta evanghelie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta evanghelie. Afișați toate postările
vineri, 27 ianuarie 2017
sâmbătă, 29 noiembrie 2014
sâmbătă, 24 decembrie 2011
Sinucidere versus creștinism (BALZAC 1832-1833)
<
(...)
La început, am încercat a face din religie o complice a morții mele. Am recitit evangheliile și n-am găsit nici un verset care să oprească sinuciderea; dar această lectură m-a pătruns de gîndirea divină a Mîntuitorului oamenilor. Desigur, el nu spune nimic despre nemurirea sufletului. Dar ne vorbește mult despre minunata împărăție a Tatălui său; nicăieri nu oprește paricidul, dar osîndește tot ce e rău. Slava evangheliștilor și mărturia menirii lor este nu atîta de a ne fi lăsat legi, cît de a fi răspîndit în lume duhul nou al legilor noi. Curajul de care dă dovadă cel ce-și ridică viața mi s-a părut atunci ca propria osîndire: cînd se simte în putere să moară, trebuie să se simtă în putere să lupte; a fugi de suferință nu este putere, ci slăbiciune; de altminteri, a părăsi viața din descurajare, îndeamnă a te lepăda de legea creștină, pe care Isus a așezat-o pe aceste sublime cuvinte: Fericiți cei ce sufer! Deci, sinuciderea nu mi s-a părut scuzabilă în nici o criză, nici chiar pentru care, printr-o înțelegere greșită a măreției de suflet, dispune de sine cu o clipă mai devreme decît călăul care l-ar lovi cu securea. Primind răstignirea, Isus Cristos nu ne-a învățat oare să ne supunem tuturor legilor umane, chiar cînd sînt nedrept aplicate? Cuvîntul „resemnare” săpat pe cruce, atît de ușor de neînțeles pentru cei ce știu să citească literele sfinte, mi-a apărut atunci în toată divina sa limpezime.
(...)
>
SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, Ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 230-23
(...)
La început, am încercat a face din religie o complice a morții mele. Am recitit evangheliile și n-am găsit nici un verset care să oprească sinuciderea; dar această lectură m-a pătruns de gîndirea divină a Mîntuitorului oamenilor. Desigur, el nu spune nimic despre nemurirea sufletului. Dar ne vorbește mult despre minunata împărăție a Tatălui său; nicăieri nu oprește paricidul, dar osîndește tot ce e rău. Slava evangheliștilor și mărturia menirii lor este nu atîta de a ne fi lăsat legi, cît de a fi răspîndit în lume duhul nou al legilor noi. Curajul de care dă dovadă cel ce-și ridică viața mi s-a părut atunci ca propria osîndire: cînd se simte în putere să moară, trebuie să se simtă în putere să lupte; a fugi de suferință nu este putere, ci slăbiciune; de altminteri, a părăsi viața din descurajare, îndeamnă a te lepăda de legea creștină, pe care Isus a așezat-o pe aceste sublime cuvinte: Fericiți cei ce sufer! Deci, sinuciderea nu mi s-a părut scuzabilă în nici o criză, nici chiar pentru care, printr-o înțelegere greșită a măreției de suflet, dispune de sine cu o clipă mai devreme decît călăul care l-ar lovi cu securea. Primind răstignirea, Isus Cristos nu ne-a învățat oare să ne supunem tuturor legilor umane, chiar cînd sînt nedrept aplicate? Cuvîntul „resemnare” săpat pe cruce, atît de ușor de neînțeles pentru cei ce știu să citească literele sfinte, mi-a apărut atunci în toată divina sa limpezime.
(...)
>
SURSA
Honore de Balzac, Medicul de țară, trad. G. Marcuson, Ed. Dacia, Cluj, 1972, pp. 230-23
Abonați-vă la:
Postări (Atom)