Lacul Ciad la mijlocul secolului XIX (VERNE 1863)

Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

„XXXII
(…) malul meridional al Lacului Ciad, acea Mare Caspică a Africii, a cărei existență fusese socotită mult timp ca o poveste, marea interioară la care ajunseseră expedițiile lui Denham și Barth. Doctorul încerca să-și fixeze configurația actuală a terenului, care era cu totul diferit de aceea din anul 1847. Într-adevăr, nu este cu putință să întocmești o hartă exacta a acestui lac. El este înconjurat de mlaștini greu de străbătut, în care Barth fusese pe punctul să-și piardă viața. De la un an la altul, mlaștinile, împânzite de trestii și de papiruși care ating o înălțime de cincisprezece picioare, sunt acoperite de năvala apelor și măresc întinderea lacului. Deseori orașele așezate pe maluri sunt pe jumătate înecate, așa cum s-a întâmplat cu Ngomu în 1856. Acum, pe locul unde se ridicau locuințele din Borne se scăldau hipopotamii și aligatorii.”

Așezarea Kafuro din Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)

„Ajuns la Kafuro, o mare așezare a negustorilor din ținut, zări în depărtare lacul atât de căutat, pe care căpitanul Speke îl întrezărise la 3 august 1858.

(…) Lanurile de orz înlocuiau pe cele de orez. Aici creștea planta din care în acest ținut se făcea vin, mwani, o plantă sălbatică, întrebuințată în locul cafelei. Vreo cincizeci de colibe circulare, acoperite cu un fel de trestie înflorită, alcătuiau capitala ținutului Karagua. (…) Printre plantații treceau femei a căror corpolență era de necrezut. Doctorul îi uimi pe tovarășii de drum lămurindu-i că această corpolență, foarte apreciată aici, se datora unui regim obligatoriu de lapte covăsit.”

(XVIII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.