Lucrătorii de pe plantațiile de zahăr din Mexic (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

<
Mexic. Este localizat în America Centrală (?), are o mare varietate de climate (de la uscat, departe în Nord, până la pădurea tropicală în Sud) și de forme de relief. Mai mult de jumătate din populație este concentrată în orașe. Limba oficială este spaniola, dar se vorbesc și multe dialecte indigene. Populația este de 82.270.000 de locuitori, iar suprafața este de 1.958.200 kmp. Aici îl întâlnești pe Daniel. Împreună cu fratele său Antonio de 14 ani, el merge să lucreze pe câmpurile de trestie de zahăr. Recoltarea se face din decembrie până în mai. Atunci este de lucru pentru toată lumea. Astfel, cei doi băieți în întreținerea casei (salariile părinților sunt foarte mici și nu le permit susținerea unei familii numeroase). Trestia de zahăr se taie cu cuțite lungi numite machete. Cum este foarte cald și cum praful care se ridică datorită manipulării tulpinelor de trestie este foarte abundent, ei trebuie să-și acopere creștetul capului și fața. Trestia are tulpini foarte tăioase, de aceea trebuie să fie foarte atenți în timp ce lucrează. La amiază se opresc ca să mănânce "frijoles" (boabe de fasole roșie sau neagră) sau "tacos" (clătite din mălai umplute cu carne și legume). Lui Daniel îi place mult fotbalul și joacă cu prietenii săi de câte ori are timp.
>

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode de educație modernă pentru mediu, Constanța, 2003, p. 90.

Așezarea Kafuro din Africa centrală în secolul XIX (VERNE 1863)

„Ajuns la Kafuro, o mare așezare a negustorilor din ținut, zări în depărtare lacul atât de căutat, pe care căpitanul Speke îl întrezărise la 3 august 1858.

(…) Lanurile de orz înlocuiau pe cele de orez. Aici creștea planta din care în acest ținut se făcea vin, mwani, o plantă sălbatică, întrebuințată în locul cafelei. Vreo cincizeci de colibe circulare, acoperite cu un fel de trestie înflorită, alcătuiau capitala ținutului Karagua. (…) Printre plantații treceau femei a căror corpolență era de necrezut. Doctorul îi uimi pe tovarășii de drum lămurindu-i că această corpolență, foarte apreciată aici, se datora unui regim obligatoriu de lapte covăsit.”

(XVIII)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

Cafeaua mocca (PASEK 1958)

<(...)
Fără discuție, domnul Popastratos era cunoscut la Hodejda, căci funcționarii turci care sosiseră pe punte după ancorarea vasului se arătară foarte prietenoși; Yemenul* mai făcea parte pe atunci din împărăția otomană**.
Primii pași ai domnului Popastratos în Hodejda îl purtară la o cafenea. Nu-și alese o cafenea iemenită, căci nu putea suferi kahva mur***; se îndreptă spre una turcească și ceru o cafea, una turcească, adică pregătită fără mirodenii și în djesva (1). Apoi, multă vreme, se lăsă în seama plăcerii sale.
Cafeaua cultivată în Yemen este cea mai bună din lume, asta o știa bine domnul Popastratos, nu numai din auzite, dar și din proprie experiență. Dealtfel, toată lumea ști acest lucru, căci odinioară, ca și astăzi, o cafea bună purta numele portului aflător la sud de Yemen - El Mokka. Adevărata cafea mocca a fost totdeauna, este și va  fi măruntă, nearătoasă. Poate că un plantator brazilian ar fi aruncat-o cu dispreț la gunoi. Boabele ei sunt neregulate, de mărimi diferite, cînd mai deschise, cînd mai închise și multe dintre boabe sînt chiar sfărîmate. Dar cafeaua nu se privește așa, ca un tablou, ci se bea. Iar o cafea mocca adevărată ar extazia chiar și un plantator brazilian.

(1) Vas de aramă, în care se fierbe cafeau turcească.
>

SURSA
Mirko Pasek, Pescuitorii de perle, trad. M. Ionescu-Nișkov, edit. Ion Creangă, București, 1983, pp. 67-68.

*Yemen=Țară arabă situată în sud-vestul Peninsulei Arabice, cu ieșire la Marea Roșie.
**Acțiunea povestirii se petrece în 1913.
***kahva mur=Cafea măcinată şi condimentată cu cuişoare şi ghimbir.