„Premiul revistei Tomis: Marcel Tripa” („TOMIS” 1995)

***, Concursul interjudețean „Panait Cerna” Tulcea. Premiul revistei „Tomis”: Marcel Tripa, „Tomis”, Constanța, ian. 1995

Riscul cubului
Barba ni se-nfige în genunchi,
Încovoiat și sufocat, (...) de bolta cerească.
De prea multe stele (...) răni.
Respirația alertă mi-a opărit plămânii.
Renunț la atmosferă și mă-nchid într-un cub de aer.
Clipele liniștite cu muchii de cub m-ascund de entorsa de suflet care mă pândește:
Ar urma inevitabil fractura.
Dar liniștea din cubul de aer mă va lecui
Prin efectul de compresă
Nici n-am apucat să mă bucur
Piei sferă urâcioasă, plămădită din sânge rău și rău de aer!
Of, sfera îmi va circumscrie cubul.
Din nou...
Știam că mi-a ales forma potrivită, 
Am simțit riscul,
Și totuși am ales cubul...

Și te mai rog
- Și te mai rog să-nchizi ușa când pleci.
E răcoare aici.
Gânduri înghețate despre apropiata neființă.
Dar n-o încuia.
Lasă-i de vor, să vină.
Să vină să mă vadă pe mine, locul unde trăiește frica.
Frica de apropiata neființă.
Unii au venit și-apoi, toți vor veni odată și odată.
Cei mai mulți sunt intrigați, enervați.
Prea laș ca să simtă și ca să-și pună problema,
intrigatul enervat mă privește și se vede pe sine.
Și-și râde în nas și-și trântește ușa, și fuge de o altă
aceeași frică,
de frica gândului că atunci când se va opri, 
va deveni și el locul unde trăiește frica. Prea târziu.
Numai eu știu că a devenit demult, în scăldătoare
chiar mai-nainte de a-l ruga să-nchidă ușa.
Deșertăciunea aceasta e aceeași
care mă duce cu gândul la Blaga.
și la răcoarea din vorbele lui. 
ce mă rugau să-nchid ușa.