A. Axelrod & C. Phllips, Dictatori și tirani, trad. eng. 1995, Lider, București, 2000
În timpul activității ca președinte al Poloniei, din 1981 pînă în 1990, conflictele cu populara mișcare muncitorească Solidaritatea s-au încheiat cu abolirea regimului comunist în 1990.
Născut în Kurow, Polonia, la 6 iulie 1923, într-o familie din clasa de mijloc - tatăl său era ofițer în cavaleria poloneză - J. și-a desăvîrșit educația în școli iezuite. Familia sa fost capturată în timpul invaziei rusești din 1939 și se presupune că pierit în lagărele de muncă staliniste. În schimb, tînărul J. a urmat o școală de ofițeri sovietică, a fost angajat în armata poloneză în 1943 și a luptat cu vitejie împotriva armatelor lui A. Hitler. În 1956, la 33 de ani, a devenit cel mai tânăr general din armata poloneză.
În 1961, J. a fost ales în Seim (parlament) și șapte ani mai târziu a fost numit ministru al apărării. În această calitate a întărit armata, continuînd să mențină legături strînse cu Moscova. În 1971 a devenit membru al Biroului Politic, iar la 11 februarie 1981 a fost ales premier, pentru ca în ziua de 18 octombrie a același an să preia și funcția de secretar al partidului comunist.
Ca șef al statului și comandant suprem al forțelor armate, J. a înfruntat Solidaritatea, mișcarea muncitorească ce căpăta o amploare tot mai mare. La începutul lui 1981, el a încercat să ajungă la un compromis cu mișcarea și cu liderul ei, Lech Walesa, dar în decembrie convorbirile au fost întrerupte și J. a decretat legea marțială. Susținut de URSS, care mobilizase 265 (?) de divizii în vecinătatea Poloniei, J. a masat trupe în peste 1000 de orașe. Această acțiune i-a iritat pe liderii din Occident, inclusiv pe președintele SUA, R. Reagan, și Papa Ioan Paul II, el însuși un stîlp al anticomunismului. În 1983, după ce a reprimat Solidaritatea prin arestări în masă, J. a cedat sub presiunea sancțiunilor morale și economice internaținale și a anulat legea marțială.
Ca în toate țările comuniste în anii 80, economia Poloniei era în pragul colapsului. O criză economică survenită în 1988 a dus la reînființarea Solidarității - în ciuda arestării multor membri de bază - și J. a fost nevoit să înceapă iarăși negocieri. printre concesiile făcute de J. s-a numărat legalizarea Solidarități ca partid politic și autorizarea desfășurării unor alegeri libere. parlamenul l-a ales pe J. ca președinte în iulie 1989, dar în decembrie 1990 Walesa a devenit președinte în urma unor alegeri populare, iar J. a demisionat. Odată cu demisia sa, îndelungatul regim a comunist a luat sfîrșit.
La 12 decembrie 1990, în cuvîntul de rămas bun, J. și-a cerut iertare pentru nedreptățile comise pe timpul regimului său. „Cuvîntul regret poate suna mult prea lipsit de solemnitate, dar nu reușesc să găsec altul”. (...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu