„1896 Centenarul Portului Constanța 1986” („TOMIS” 1996)

 1896 Centenarul Portului Constanța 1986

Administrația Portului Constanța - Evoluții

Organizată ca regie autonomă, Administrația Portului Constanța administrează infrastructura și o parte a suprastructurii din porturile Constanța, Midia și Mangalia.

În această calitate, Administrația Portului asigură:

- concepția și aplicarea strategiilor și politicilor de dezvoltare ale porturilor menționate;

- întreținerea lucrărilor hidrotehnice, sistemului de semnalizare și sistemului rutier în interiorul portului;

- furnizarea unor utilități precum energia electrică, energia termică, apa, telecomunicații;

- servicii de depoluare, canalizare etc.

Una din cele mai importante sarcini ale APC este de a concep și aplica strategii și politici de dezvoltare a celor trei porturi, dintre care portul Constanța are o importanță deosebită pentru România și zona Mării Negre.

Bazat pe Planul Strategic elaborat de firma olandeză Frederic R. Harris în colaborare cu Coopers and Lybrand și Portul Rotterdam. Portul Constanța și-a stabilit ca țintă strategică să devină un port principal pentru zona Mării Negre și o placă turnantă pentru rutele comerciale care leagă Europa cu Orientul Mijlociu, Orientul Îndepărtat și nordul Africii, precum și pentru cele care leagă țările fostei URSS cu Europa Centrală și de Est.

În acest scop Portul Constanța trebuie să atingă următoarele obiective:

- să fie port principal pentru tranzitul de mărfuri având originea în țările riverane Mării Negre și în țările din nordul Africii, Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat și cu destinație piețele Europei Centrale și de Est;

- să fie un punct de joncțiune pentru fluxurile de mărfuri venind din fosta URSS spre Europa și invers;

- să fie port principal pentru „short sea shipments” (cabotaj între țările riverane Mării Negre și Dunării)

- să fie un centru de distribuție în care navele maritime încarcă și descarcă mărfuri având destinație piețele înconjurătoare.

Argumentele care sprijină potențialul Portul Constanța de a deveni port principal pentru zona Mării Negre și o placă turnantă pentru comerțul sud-est european sunt:

- așezarea portului la un capăt al coridorului Rhein-Main-Dunăre, ceea ce permite accesul la o rută de transport mai scurtă și mai ieftină spre centrul Europei, comparat cu ruta ce utilizează porturile din nordul Europei;

- Canalul Dunăre Marea Neagră debușează portului de sud permițând transbord direct al mărfurilor din nave maritime în vederea transportului prin coridorului Dunării;

-portul are bune legături cu toate modurile de transport, respectiv rutier, feroviar și fluvial oferind perspective bune pentru dezvoltarea transporturilor multimodale; 

- bazinele portuare au suficientă adâncime pentru a primi cele mai mari nave care trec prin Canalul Suez;

- sunt disponibile facilități moderne de operare pentru toate sortimentele de mărfuri cu excepția gazelor lichefiate/și există suficiente spații de depozitare;

- există terminale specializate ca terminal de containere, terminal Ro-Ro și ferry-boat; 

- există o zonă liberă care oferă facilități financiare pentru atragerea investitorilor străini spre a dezvolta activități de procesare, depozitare și distribuire.

O serie de noi dezvoltări vor întări capacitatea portului Constanța pentru a deveni centru de distribuție.

Astfel un nou terminal de containere cu o capacitate finală de 800.000 de containere convenționale anual, este prevăzut a se construi pe Molul 24 în portul de Sud. Terminalul va fi dezvoltat în trei etape, dintre care prima etapă va pune în operare de 160.000 de containere convenționale anual. Proiectul acestui terminal figurează între proiectele prioritare în cadrul cooperării între România și Japonia, urmând a se dezvolta studiul pe baza căruia Guvernul Japoniei va acorda un împrumut pe termen lung dedicat acestui terminal.

Un alt proiect este cel al unui terminal de gaze lichefiate ce va fi amplasat în insula centrală și pentru care se lucrează la studiul de fezabilitate. Două companii americane și-au exprimat interesul de a înființa o societate mixtă cu companii românești pentru a realiza acest terminal.

Un sector promițător pentru portul Constanța este traficul de cereale, care constă în exporturi românești și tranzit din țările Europei Centrale. Actualele facilități pentru cereale au devenit insuficiente în ce privește adâncimea bazinului și capacitatea de depozitare. De aceea se are în vedere dezvoltarea unei noi facilități de depozitare și procesare a cerealelor pe Molul 3S. În urma studiului efectuat, Banca Mondială și-a exprimat interesul de a sprijini financiar dezvoltarea unor facilități pentru cereale de-a lungul Dunării și în porturile românești și bulgărești de la Marea Neagră.

Un proiect important pentru îmbunătățirea calității serviciilor este Proiectul de Informatizare a Portului Constanța Neptun.

Proiectul are în vedere conectarea etapizată a tuturor utilizatorilor portuari la sistemul computerizat portuar și legarea sa la rețelele internaționale de schimb electronic de date, cu deosebire la cele care deservesc, cu deosebire la cele care deservesc zona Mării Negre și a Mării Mediterane.

În sensul îmbunătățirii siguranței în Portul Constanța trebuie menționat și Proiectul privind lucrări de reabilitare a digurilor de Nord și de Sud cu sprijin financiar de la Banca Europeană de Investiții, care  acordat în acest timp și împrumutul de 35 milioane ECU pe o bază de 50/50 cu partea română.

În concluzie, APC are în vedere ca prin noile dezvoltări și îmbunătățirea serviciilor să satisfacă solicitările clienților portului și să servească legăturile comerciale din zona Mării Negre.