Fl. Cruceru, Redescoperirea muzeelor (II), „Tomis”, Constanța, august-septembrie 1992, p. 17
Acest bogat și foarte valoros patrimoniu, de peste 7.000 de opere de pictură, sculptură și grafică, și-a aflat valorificarea, nu numai prin expunerea permanentă a muzeului din Constanța, ci și prin numeroase expoziții temporare și prin secțiile muzeului din județ.
Muzeul de Artă a ființat între anii 1961-1981 într-un imobil ce a devenit foarte curând necorespunzător față de creșterea patrimoniului, imobil situat în strada Muzeelor nr. 12, iar din anul 1982, reorganizat, într-un spațiu corespunzător, al unei clădiri anume construită, din Bd. Tomis nr. 84, unită, în 1988, cu aceea a primei „Școli de băieți și fete” din Constanța, edificată la finele veacului trecut.
De-a lungul celor 31 de ani de existență Muzeul a avut în subordinea secții de artă diseminate pe teritoriul Dobrogei, pe care le-am organizat, fie ca urmare a unor donații, fie spre valorificarea propriului patrimoniu acumulat. Astfel, prima dintre aceste secții, în ordinea apariției lor, s-a constituit în comuna Topalu, în 1961, pe baza unui patrimoniu de 230 de opere de pictură (181), sculptură (13) și grafică (36), donate de către dr. Gheorghe D. Vintilă, originar din această așezare. Muzeul poartă numele părinților săi - Dinu și Sevasta Vintilă, foști învățători în Topalu, la finele veacului trecut.
În acelaşi an, am organizat Muzeul de artă din Limanu (comuna de origine a pictorului Ion Bitan), structurat pe baza unui fond de 150 de lucrări de artă contemporană, donat de Uniunea Artiștilor Plastici din București. 1963 este anul în care a fondată Secția permanentă de artă de la Babadag, spațiu de valorificare a patrimoniului propriu de grafică și sculptură, precum și Casa memorială Panait Cerna, în comuna ce poartă numele poetului. Ambele așezări muzeale au trecut în 1965 în administrarea județului Tulcea. În 1964, pe baza unei donații a Fondului Plastic din București, condus de pictorul dobrogean Spiru Chintilă, am constituit Muzeul de Artă din Medgidia, reorganizat în 1975, într-o clădire adecvată, demers pentru care, alături de noi, au fost Spiru Chintilă și Iftimie Ilisei (conducător al primăriei), care au asigurat de fapt toată baza materială necesară unei asemenea instituții. Această secție prezintă opere semnate în exclusivitate de artiști dobrogeni, în cadru cărora un loc important îl au, printre alții, pictorii Lucian Grigorescu și Spiru Chintilă, originari din această localitate. În sfârșit, în anul 1968, prin importanta donație făcută de sculptorul dobrogean Ion Jalea, s-a deschis colecția de sculptură ce poartă numele artistului donator, organizată în Constanța, într-o clădire situată pe malul mării, în vecinătatea operelor de artă monumentală, amplasate pe faleza Cazinoului, semnate de Jalea însuși, de Medrea și de Han.
Datorez ideea înființării Secției de artă populară campaniilor repetate, întreprinse în 1965-1970 de dr. Gheorghe Focșa și dr. Tancred Bănățeanu, primul cu un colectiv de cercetători de la Institutul de Etnografie al Academiei, al doilea cu cercetători ai primului Muzeu de Artă Populară al țării (din nefericire desființat între timp!), care au întreprins anual campanii de cercetare a zonei și de achiziții. Însoțindu-i, am putut constata că există încă un număr mare de obiecte de cultură materială, interesante, aparținând etniilor locuitoare în Dobrogea, de o fermecătoare diversitate și autenticitate. Așa a început recuperarea în teren a acestor obiecte de civilizație, mărturii ale unui timp, pledând pentru conservarea unor obiceiuri, datini și, nu mai puțin, tehnici și motive stilistice și - în extenso - pentru specificitatea unui spațiu românesc. Pe baza acestora, după prealabila lor colecționare, am constituit Secția de artă populară a muzeului constănțean. După desprinderea sa, în 1990, aceasta a devenit Muzeu de sine stătător, iar prin achizițiile efectuate în anii 1986-1990, conținutul său tematic a fost extins către aria întregii țări.
Reorganizarea muzeului din 1982, în noul local, a coincis cu deschiderea, chiar în acest spațiu, a valoroasei colecții de pictură pe care scriitoare de origine dobrogeană Cella Serghi a dăruit-o orașului în care a copilărit. Nume mai puțin prezente în expunerea de bază a muzeului, precum Magdalena Rădulescu, Lucia Dem. Bălăcescu, Margareta Sterian, George Vânătoru ș. a., fac parte din acest important grup de opere.
Muzeul de Artă din Constanța a provocat și găzduit numeroase elevate întâlniri cu personalități de seamă ale criticii românești, precum: Petru Comarnescu, Ion Frunzetti, Radu Bogdan, Mircea Popescu, Aurelia Pavel, Andrei Pleșu, Titus Mocanu și alții, a unor mari expoziții retrospective de artă românească sau străină deschise în capitala țării și apoi la Constanța. Organizarea unei suite de 13 ediții (1972-1984) ale unor tabere de creație numite „Pontica”, a prilejuit continuarea popasurilor estivale ale pictorilor, pe care încă de la începutul acestui secol, școala românească de artă le-a întreprins pe tot litoralul, prilej, de asemenea, al comunicării directe cu realii prieteni ai muzeului și evident de creștere a zestrei muzeale, prin operele de inspirație locală, pe care artiștii le dăruiau muzeului, după fiecare popas estival întreprins la Constanța.
