Exploatarea resurselor oceanice în secolul XX (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

<
Platoul continental poate avea până la 700 de mile (Alaska, Siberia, Argentina) și maximum 5 mile (Peru). Media este de circa 40 mile. În platoul continental se găsesc cca 40% din rezervele mondiale de gaze naturale și petrol.
Pescuitul cel mai eficient se face până la 50 de mile de la țărm și aproape toate speciile de pești se pescuiesc până la 200 mile. Oceanul oferă cca 13% din aportul de proteine animale folosite în alimentația umană. Capturile de pești au scăzut însă dramatic în ultimele decenii. S-au folosit unelte de pescuit din ce în ce mai sofisticate pentru a crește eficiența pescuitului. Efectivele actuale ale multor specii de pești sunt sub capacitatea de refacere a populațiilor.
La adâncimi mai mari de 4 km se află cantități mari de noduli polimetalici, bogați mai ales în magneziu, cupru, cobalt, nichel. Prelevarea acestor noduli s-ar putea dovedi soluția de viitor pentru obținerea acestor metale. Țări precum Japonia, Canada, SUA, Franța, Germania și-au exprimat deja interesul în dezvoltarea unor tehnologii de exploatare eficiente.
Odată cu scăderea resurselor terestre de petrol, gaze, minereuri, multe state și-au îndreptat atenția asupra rezervelor oceanice. Unele națiuni, precum Peru și Ecuador, solicită jurisdicție teritorială (control economic, militar, de navigație, la fel ca în cazul teritoriului național) asupra unei suprafețe de 200 mile de la țărm. Aceasta ar genera însă mari probleme, de exemplu în cazul Spaniei, o astfel de reglementare ar bloca accesul în strâmtoarea Gibraltar*, ca parte a teritoriului național spaniol. Alte țări, precum Filipinele** sau Indonezia***, vor o limită de 12 mile în jurul fiecărei insule, ceea ce le-ar permite să controleze o suprafață imensă din Oceanul Mondial. Burkina Faso, Mali, Botswana, Nepal sunt unele dintre cele mai sărace țări din lume. Ele au în comun faptul că nu au ieșire la mare. Care dintre aceste soluții este mai bună?
>

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, pp. 127-128.

Notă M. T.
* Gibraltar = Teritoriu britanic de peste mări situat în extremitatea sudică a Peninsulei Iberice. A fost cucerit de Marea Britanie în 1704, în timpul Razboiului de succesiune la tronul Spaniei. Referendumurile din 1967 și 2002 au confirmat apartenența la Marea Britanie. (www.historia.ro - Cum a ajuns Gibraltarul în posesia Marii Britanii?)
** Filipine = Arhipeleag cu peste 7000 de insule, marea majoritate nelocuite, în Asia de Sud Est. (www.historia.ro - Filipinele, țara contrastelor și atracțiilor extreme)
*** Indonezia = Arhipeleag cu peste 17000 de insule, marea majoritate nelocuite, în Asia de Sud Est. (ro.wikipedia.irg)

Masacru prin gazare pe frontul italiano-austriac în Primul Război Mondial (ARGHEZI)

<
(...)
Un ofițer străin, de pe la Isonzo*, mi-a povestit în București, un detaliu de război necunoscut, pe care ți-l relatez. Armatele își disputau munții, întăriți cu artilerie grea, și cînd era pierdut un munte, se pierdea un defileu întreg de munți și văi. Italienii parveniseră să stăpînească zarea stîncoasă, dintr-o gaură, ca o firidă, în care sfîrșea o galerie de cîțiva kilometri, prvăzută cu o linie ferată. Tunul italian venea pe șine pînă-n ochiul găuriidin zidul neted și abrupt, și de-acolo, de sus, da drumul unei ghiulele și pleca. Ghiuleaua devasta lagărul austriac, de mai multe ori pe zi, iar în gaura galeriei, unde nu se zărea în intervale nimic, artileria Austriei nu putea să îngroape un singur proiectil. Toate calculele, ochirile îndelungate, geniul, balistică, deteră greș. Pentru că frontul începea să zacă, pe regiunea Carsiului, de lingoare, și asutriecii puteau să ajungă de-a-ndaratele pînă la Viena, un inginer bavarez* a venit să examineze situația, a văzut gaura din catapeteasma muntelui, a priceput problema și, dispărînd cîteva ore, s-a întors cu un ghiozdan subsoară, din care a luat ceva și a pus într-un tun. <<Asta nu trebuie sa nimereasca în gaura italiană, trebuie numai să se apropie nițel de ea și este de ajuns, zise inginerul. Nu o să mai bată tunul încoace.>> Tunul austriac fu slobozit. Ceva cît o cioară cu aripile strînse străbătu spațiul din muntele de sus. Dinaintea găurii lucrul a crăpat. Si ieși un nor alb deodată, din ghiulea, și numaidecît norul fugi pe gaură, înghițit. Socoteala fusese exactă. Tirajul tunului din munte trebuia să tîrască gazul de cupru și să asfixieze galeria. La înnaintarea bavarezilor sau a prusacilor**, - am uitat, - galeria de șase kilometri se așternuse, pînă la gura ei dinapoi, cu sute de cadavre înfiorătoare.
(...)
>


SURSA
Tudor Arghezi, Pravilă de morală practică: Tudor Arghezi, Subiecte, ed. Minerva / seria Arcade, București, 1990, p. 293.`

NOTE  M.T.
* Isonzo = Rîu pe teritoriul Sloveniei și Italiei unde  între iunie 1915 și noiembrie 1917, în Primul Război Mondial, au avut loc 12 batalii foarte sîngeroase între armatele italiene și austro-germane. (http://www.firstworldwar.com/battles/isonzo.htm)
** Bavaria = Regiune istorică în sudul Germaniei cu capitala la Munchen.
*** Prusia = Regiune istorică în estul Germaniei cu capitala la Berlin.