Regiunea greacă antică Arcadia (THACKERAY 1862)

<
(...) Şi aşa au ajuns chiar în Arcadia (1), de adevărat. Nu în acea lume fals sentimentală şi idilică, unde se merge în pas uşor de dans şi se vorbeşte în hexametri, ci în acea adevărată şi prozaică - Arcadia -, unde Tityrus îi cînta din flaut lui Amaryllis pe-nserat. Dar cînd apăru Melibeus* (crescătorul de vite) şi începu să cînte din melodiosul, irezistibilul, desăvîrşitul lui corn, Tityrus fu nevoit să renunţe la flautul lui. Este ţara unde mama lui Daphne** şi-a împodobit fiica cu panglici, a dus-o în piaţă şi a vîndut-o, făcînd schimb în natură, de parcă ar fi fost oricare alt mieluşel din tîrg. Fata asta a fost scoasă la licitaţie de atîtea ori, încît a învăţat drumul pe dinafară. Oamenii i-au auzit behăitul, să nu mai socotim cîte zile şi ani la rînd. A păscut din nenumărate mîini; s-a zbenguit în mii de dansuri; a ieşit destul de teafăr din colţii a cine ştie cîtor lupi. Ah! voi, mieluşei şi voi, nevinovaţii Arcadiei noastre însemnaţi cu roşu pentru tăiere! Ah, tu, Eva! Despre domnia ta se povesteşte aici? O poveste veche de cînd lumea, încă de pe vremea lui Cadmos***.
(...)

* Păstori idilici, personaje din ''Bucolicele'' lui Vergiliu (2) şi ''Idilele'' lui Teocrit (3).
** Una din neumăratele nimfe iubite de Apollo (4).
*** Prinţ din Fenicia (5), care după ce a ucis dragonul lui Ares (6) i-a însămînţit dinţii; din aceştia s-au născut aşa numiţii ''Spartoi'' (7), războinici sălbatici, care l-au atacat imediat după naştere. Cadmos (8) a fondat oraşul Teba (9).
>

SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 115.

NOTE M.T.
(1) Arcadia = Regiune din centrul peninsulei greceşti Peloponez. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/32439/Arcadia)
(2) Publius Vergilius Maro (70 î.H.- 19 î.H.) = Unul din cei mai reprezentativi poeţi romani, autor al epopeii ''naţionale'' ''Eneida''. (http://ziarulzidul.ro/2011/04/26/publius-vergilius-maro/)
(3) Teocrit (315 î.H. - 250 î.H.) = Poet grec antic care a trăit în marele oraş elenistic Alexandria din Egipt. Creator al genului idilic. (http://www.theoi.com/Text/TheocritusIdylls1.html)
(4) Apollo / Phoebus = În mitologia greacă / romană era zeul zilei, luminii, artelor, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui. (http://www.samaelwings.com/grecorom/a.html#Apollo)
(5) Fenicia = Civilizaţie antică ale cărei oraşe-port erau situate pe coastele Siriei, Libanului şi Israelului. (http://politeia.org.ro/magazin-istoric/civilizatii-fenicienii/17761/)
(6) Ares = Zeul războiului şi unul din cei 12 mari zei ai Olimpului în mitologia greacă antică. (http://www.samaelwings.com/grecorom/a.html#Ares)
(7) Spartoi = (http://www.theoi.com/Gigante/Spartoi.html)
(8) Cadmos = Fiul lui Agenor, regele Feniciei. (http://mythologica.fr/grec/cadmos.htm)
(9) Teba = Oraş antic în centrul Greciei. (http://www.timelessmyths.com/classical/thebes.html)

Aparenţă versus realitate în societatea engleză din secolul XIX (THACKERAY 1862 )

<
(...)
Aţi ales între a păstra aparenţele şi a fi tu însuţi în societate? Adică, să presupunem că sînteţi sărac, se cade să aveţi aerul că sînteţi înstărit? Au oamenii dreptul de a păstra aparenţele? Sînteţi îndreptăţit să muriţi de foame numai ca să ţineţi o trăsură? Să locuiţi într-o casă costisitoare şi să nu aveţi posibilitatea să ajutaţi vreo rudă mai săracă? Să vă gătiţi fiicele în veşminte scumpe, pentru că trăiesc alături de ai căror părinţi sînt de două ori mai avuţi? Uneori, e greu de spus unde se termină mîndria legitimă şi unde începe ipocrizia. E o dovadă de meschinărie şi servilism să-ţi expui sărăcia; după cum un cerşetor care vrea să inspire milă arătîndu-şi rănile este odios. Dar să pretinzi că eşti bogat, să te arăţi plin de bani şi generos de trei ori pe an, cînd îţi inviţi prietenii, iar în rest să mesteci o coajă de pîine şi să stai la lumina unei lumînări - aceşti oameni care practică asmenea înşelătorii menită - oare să fie lăudaţi sau biciuiţi? Uneori este o nobilă mîndrie, alteori, o meschină înşelăciune. Cînd o văd pe Eugenia cu copilaşii ei veseli şi frumos îmbrăcaţi cum ascunde orice urmă de sărăcie şi nu se plînge de nimic şi cum susţine că Squanderfield*, soţul ei, se poartă frumos cu ea, că are suflet bun şi nu recunoaşte că ar lăsa-o pe ea şi pe copii în lipsuri şi nevoi, admir şi respect această nobilă falsitate, această minunată fermitate şi suferinţă care dispreţuieşte compătimirea. Cînd stau însă la masa sărmanei Jezebella şi sînt tratat cu pretinsă generozitate şi fast sărăcăcios, mă cuprinde furia faţă de o astfel de ospitalitate, iar prînzul respectiv, oaspetele şi gazda mi se par false, toate laolaltă.
(...)

* Nume cu valoare simbolică, format de la verbul englezesc to squader (a risipi, a irosi)
>

SURSA
William Thackeray, Peripeţiile lui Philip..., ed. Univers / colecţia Clasicii literaturii universale, Bucureşti, 1986, p. 36-37.