Virus versus antivirus în 1983-1998 (DIMITRIU 1998)

<
(...)
În anul 1983, americanul Fred Cohen prezenta în cadrul tezei sale de doctorat (Computer Viruses, Theory and Experiment) modul de realizare a unor programe care se pot "reproduce", numindu-le viruși. Astfel, era folosit pentru prima dată termenul virus informatic.(...)
Deoarece Cohen nu a fost conștient de implicațiile "inovației" sale, deși "virușii" nu aveau efecte distructive, ci numai se reproduceau, el poate fi considerat autorul primului virus informatic.
După trei ani de "cercetări", în 1986 este lansat "in the wild (în sălbåticie)"primul virus destructiv: BRAIN - un "nevinovat" virus de BOOT. La mai puțin de o lună, se poate vorbi despre "prima mare diviziune a muncii": este semnalat primul virus de fișiere -  JERUSALEM.
În anul 1988 sunt semnalați virușii STONED și INTERNET, pînă la sfîrșitul anului numărul virușilor agresivi depășind o duzină.
Dar "imperiul contraatacă", astfel că John McAfee realizează primul program antivirus: VirusScan. Acesta cerceta fiecare fișier executabil, căutînd semnături de viruși - metodă numită scanare. Odată virusul detectat, alt program din pachetul VirusScan - CLEAN, putea devirusa cele mai multe din fișierele infectate.
Rebelii nu se lasă mai prejos, și astfel un an mai târziu ((1989) bulgarul care-și zice "Dark Avenger" (Răzbunătorul Întunecat))realizează programul numit Mutation Engine (MIE),  care marchează apariția celei de-a doua generații de viruși: virușii polimorfi. Aceștia își schimbă semnătura la fiecare infectare, astfel că nu mai pot fi detectați prin metoda clasică de scanare. MIE funcționează astfel: prin link-editarea cu un virus obișnuit, îl transformã într-unul polimorf.
Și iarăși "imperiul contraatacă" - apar primele programe antivirus care folosesc metode euristice de scanare,putând detecta virușii polimorfi. Tot în 1989 i-a ființă NCSA (National Computer Security Association), care are rolul de a certifica pe plan mondial programele antivirus.
Ciclul se repetă (ca în războiul de 100 de ani): apar virușii de furișare (Stealth)și bineînțeles programe antivirus capabile să-i detecteze. România "intră în Europa" cu primul virus "autohton" - ALEX.
În anul 1995 a reprezentat un moment de cotitură în desfășurarea ostilităților (comparabil cu lansarea primei bombe atomice) virusul Concept a deschis calea celei de-a treia generații de viruși - virușii macro. Aceștia nu respectă nici una din regulile stabilite pentru viruși: infectează documente nu fișiere executabile, sunt. viruși multiplatformă (se pot transmite între calculatoare cu sisteme de operare diferie), se răspândesc mult mai repede decât virușii "obișnuiți", sunt mult mai ușor de "scris" (în trei ani au fost scriși peste 2000 de viruși macro) și profită din plin de tehnologiile momentului: se pot transmite și prin e-mail (atenție la fișierele atașate).
Replica "imperiului" nu s-a lăsat așteptată, ca urmare cele mai importante programe antivirus au fost modificate pentru a putea recunoaște și elimina virușii macro (scanând chiar și fișierele atașate primite prin e-mail).
Cine afirmă că virușii "nu țin pasul cu. moda"se înșeală: la începutul anului 1998 se putea întrevedea o nouă categorie de viruși: - cei care  infectează appleturi Java.
Bineînțeles că imediat, cele mai cunoscute browser-e au început să includă opțiuni pentru încărcarea paginilor WWW fără applet-uri Java - rezolvare temporară până la apariția "antidotului".
În vara lui 1998 existau pe plan mondial cam 20000 de viruși (dintre care 200 "autohtoni"), cu o "rată a natalității" de 3 pe zi.

Sursa
George Dimitriu, Programe antivirus, ed. II, ed. Teora / col. Calculatoare personale nr. 258, București, 1998, pp. 376-377.

Sistemul info-documentar la Biblioteca Județeană Constanța (BJC 2006)

 Biblioteca Județeană Constanța, Cartea și lectura la Pontul Euxin, Constanța, 2006, p. 40-41

40 (...) catalogul presei dobrogene, catalogul Personalități dobrogene; fișierele tematice: Istoria Dobrogei, Istoria învățământului în Dobrogea, Portul Constanța; Lucrări bibliografice: Cărți (Comunicări și referate de bibliologie 1984, seria Contribuții la bibliografia Dobrogei; Seriale (anuarul Bibliografia Dobrogei, buletinul metodic și bibliografic trimestrial Cartea, buletinul metodic și bibliografic semestrial Mlădițe dobrogene); Alte modalități de informare bibliografică (bibliografii diverse la cerere pe teme de interes dobrogean, bibliografiile expozițiilor cu tematică dobrogeană, articolele publicate și comunicările bibliografilor constănțeni la diverse manifestări locale și naționale, articolele, prezentările cu tematică dobrogeană în presă și la radio).    

Paralel cu prelucrarea fondului documentar propriu s-a extins aria de investigație pentru identificarea, consemnarea și stocarea referințelor despre spațiul dobrogean.

Componenta informativă a manifestărilor culturale

Variatele manifestări culturale desfășurate de bibliotecă în această perioadă, ca principală inițiatoare sau în colaborare cu alte instituții culturale, de învățământ, unități economice se pot înscrie în sistemul informațional al bibliotecii, prin componenta lor informativă și documentară, detectabilă în informațiile transmise prin conținutul comunicărilor, bibliografiile și documentațiile însoțitoare, documentele din cadrul expozițiilor. Cu privirea critică necesară privind barierele și interdicțiile informaționale, balastul ideologic, putem detecta efortul, bibliotecii de a da sistemului info-documentar o dimensiune și o direcție compatibile cu tendința accentuării funcției informaționale a bibliotecii în societatea contemporană, de a se integra cu potențialul său informațional în sistemul național de informare și documentare. 

După 1990, sistemul info-documentar modernizat și diversificat în deceniul anterior a fost în continuare funcțional. În mod necesar s-au operat intervenții structurale la nivelul subsistemelor și componentelor acestora, determinate de noile realități: desființarea cataloagelor cu acces limitat pentru Fondul special și transferarea fișelor în cataloagele generale pentru public, desființarea fișierelor tematice pentru formele de învățământ politic, dezactivarea instrumentelor de informare și documentare tehnică prin diminuarea solicitărilor, determinată de efectele tranziției economice, aplicarea strictă a normelor biblioteconomice pentru materialele de partid, excesiv reprezentate anterior, prin retragerea fișelor suplimentare din toate tipurile de cataloage, evidențierea prin divizionare a noilor solicitări informaționale: istorie cenzurată, scriitori din diaspora, memorii politice, religie, management, marketing, informatică.

41 Instrumente noi de informare: elaborarea unor fișiere tematice noi, de interes: noua legislație, protecția mediului, bibliografie școlară, abordarea unor direcții de cercetare bibliografică: Viața religioasă în Dobrogea, Cultura minorităților dobrogene, Aromânii în Dobrogene (fișiere tematice) 

Automatizarea sistemului info-documentar

Informatizarea unei biblioteci este un proces de mare complexitate și performanță pentru specialiști, întrucât biblioteca este o instituție a informației, cu documente, procese specifice de prelucrare complicate și activități variate a căror formalizare și transpunere în programe specifice au un grad ridicat de dificultate. Biblioteca este prin excelență o structură sistemică complexă, flexibilă și deschisă, autonomă, care se dezvoltă din interior cu noi componente conexe, necesare și în același timp un subsistem al vieții sociale, care receptează cerințele și mutațiile din exterior și răspunde adecvat laa acestea prin modalități specifice care-l îmbogățesc.   

Anul 1990 a găsit bibliotecile românești cu un bilanț modest în privința informatizării: câteva experimente la nivelul marilor biblioteci românești (BCS, actuala Bibliotecă Națională a României; bibliografia națională - cărți, albume, hărți, teze de doctorat din 1982, extrasele privind cartea tehnică destinată INID din 1983, indexurile catalogului colectiv - cărți străine și articole din 1987; BCU; baza de date BUINFOMAT pentru informarea documentară în matematică, o bază de date pentru psihologie).

În Biblioteca Județeană Constanța, problema informatizării s-a pus practic în 1991. Ceea ce părea un vis înainte de 1989 pentru bibliotecarii acestei instituții, acum se profila ca o posibilitate reală, mai mult chiar, ca o necesitate pentru o bibliotecă modernă. Interesul conducerii pentru problematica modernizării prin informatizare s-a concretizat printr-o succesiune de acțiuni, care se constituie în faza inițială, pregătitoare a procesului de informatizare: cunoașterea demersurilor altor biblioteci, participarea sau informarea asupra dezbaterilor din întâlnirile la nivel național pe această temă, informarea teoretică și practică în strategia de abordare a unui asemenea proces dificil sub toate aspectele (financiar, profesional, uman), contactarea unor specialiști de la Centrul de Calcul Constanța pentru testarea formatului de înregistrare, obținut ca model de la (...).