Muhammad ibn Tughluq (c. 1290-1351)

A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, Lider, București, 2000, p. 342-343 (eng. 1995)

Ajungând la cîrma sultanatului Delhi, M. l-a guvernat cu severitate și nepricepere care au dus la decăderea acestuia.
În copilărie, M. s-a remarcat prin agerime, devenid un cunoscător perfect al Coranului, în jurisprudență musulmană, astronomie, logică, filosofie, medicină și retorică. Înainte de a urca pe tron, fusese comandant militar, trimis de tatăl său în orașul Deccan ca să-o reprime pe prinții hinduși, un exercițiu care avea să-l pregătească pentru viitor. După ce i-a succedat la tron tatălui în 1325, M. a trebuit să facă față unui număr de 32 de rebeliuni.
Sperînd să-și legitimeaze autoritatea și să-și întărească puterea, M. a încercat să-i atragă de partea sa pe teologii și misticii musulmani. Însă aceștia au refuzat cooperarea și M. i-a risipit prin India de nord, acțiune care i-a atras faima de necredincios. În 1327 a mutat capitala la Deccan, la 900 km de Delhi, forțînd migrarea une mari părți de populație. După ce și-a dat seama de eșec, a poruncit să se mute capitala la Delhi.
În 1328, sperînd  să îndrepte situația provocată de nebunia financiară a mutării, M. instituit impozite mai mari în zona deltei dintre fluviile Gange și Jamuna. Brutalitatea cu care s-au colectat banii a provocat o răscoală  care s-a soldat cu distrugerea unei mari părți din bogat zonă agrară, ce a avut un efect catastrofal asupra economiei. În efortul de  a stabiliza moneda șubredă, a introdus bani de aramă, fără să ia măsuri pentru ocrotirea rezervelor de cupru. Rezultatul a fost o inflație înspăimîntătoare și o mare rată a falsificărilor.
În dorința de a-și extinde frontierele spre vest, M. a plănuit o expediție în Horasan, pe care nu a reușit să o materializeze. Apoi a încercat să stabilizeze granița de nord în 1329, dar a suferit o gravă înfrîngere din partea forțelor chineze. M. a fost ucis în 1351 înr-o luptă împotriva rebelilor din Sind. Moartea sa a marcat începutul sfîrșitului pentru Imperiul Delhi.

Inflație, dezinflație și deflație (BEZBAKH 1988)

 Claude Simon, Inflație, dezinflație și deflație, trad. E. Theodorf și I. Thedorof (Paris 1988), Humanitas / Economie - Repere - 9, București, 1992, 179 p.

5 Introducere

9 Partea Întâi: Evoluția prețurilor în secolele XIX și XX

12 1. Dinamica prețurilor în secolul XIX și în perioada interbelică
1. Evoluția prețurilor în secolul XI
2. Inflația și deflația între cele două războaie mondiale
3. O încercare de interpretare: „reglarea prin concurență”

26 II. Inflația din a doua jumătate a secolului XX
1.Creșterea economică și inflația
2. De la inflație la dezinflație

37 Partea a Doua: Principalele teorii ale inflației

39 I. Inflația prin bani
1. Teoria cantitativă a banilor
2. Milton Friedman și monetariștii
3. Rolul anticipărilor
4. Un „vechi” economist foarte „modern”: Richard Cantillon

50 II. Inflația prin cerere
1. Banii și „surplusul” de cerere
2. Diferite circuite inflaționiste

63 III. Inflația prin costuri
1. Mecanismul
2. Inflația, cheltuielile pentru salarii și șomajul
3. Circuitele inflaționiste pentru costuri

78 IV. Inflația - fenomen structural
1. „Reglarea monopolistă”
2. Rolul statului

91 Partea a Treia: Mizele dezinflației

95 I. Principalele efecte ale inflației
1. Transferurile legate de contractarea de datorii
2. Inflația și rentabilitatea economică a întreprinderilor 
3. „Efectul de pârghie” și rentabilitatea financiară

111 II. Politicile de combatere a inflației
1. Rolul statului în inflație
2. Combaterea inflației în Franța în perioada 1950-1975
3. Politica lui Raymond Barre: 1976-1981
4. Politica stângii aflate la putere: 1981-1986
5. Revenirea „liberalilor”: martie 1986
6. Exemplul unei alte țări: SUA și „economia ofertei”

136 III. Dezinflația din anii 80
1. Ținerea în frâu a cheltuielilor pentru salarii și dezinflația
2. Prețurile materiilor prime și dezinflația
3. Cursul de schimb și dezinflația
4. Obstacolele în calea continuării dezinflației
5. Reacțiile agenților economici față de dezinflație

167 Concluzii

173 Bibliografie

Coperta IV
Parcurgând această remarcabilă sinteză a unor temeinice analize istorice, economice și politice, cititorii află răspunsuri bine argumentate la o serie de întrebări, cum ar fi:
*Cine profită de inflație și cine pierde când prețurile sunt stabile?
*Poate avea loc o creștere economică fără inflație?
*Care sunt mijloacele de care dispun guvernanții pentru combaterea inflației?
*Cum au reușit Japonia și SUA să treacă de la inflație la dezinflație?
*Este dezinflația un fenomen conjunctural independent de politica economică?
Pierre Bezbakh, cadru universitar (Universitatea din Paris IX - Dauphine), specialist în macroeconomie și istorie economică, este autorul cărții La societe feudo-marchand, Paris, Anthropos, 1983.