<
(...)
De altfel întreaga operație funebră avea un aer de improvizație, fiindcă asistența era alcătuită numai din culii* care stăteau în jur și se uitau la văduvă cu un fel de curiozitate animală. La Londra, gîndi Edwina, ar fi avut loc mai funeralii cu un serviciu religios oficiat la Sf. Margareta** sau Sf. George***, în prezența tuturor acelora care profitaseră de pe urma relațiilor lor cu decedatul în timpul vieții acestuia și toată acea lume ipocrită, mîncată de molii, care pretindea că decedatul lord Heston rămînea chiar și după moarte un personaj important, onorabil, un stîlp al Imperiului Britanic. Ar fi stat în strane, știind în adîncul inimii lor că răposatul fusese un nebun, un criminal, dar nu ar fi trădat prin nici un semn aceste simțăminte, pentru că, într-un fel, fiecare dintre aceștia era angajat în acel joc pe care Heston îl jucase în timpul vieții cu mai multă șiretenie și cu mai mult succes decît ei. Edwina își dădu brusc seama că această gigantică ipocrizie era un adevărat sistem, o contribuție majoră adusă de lumea anglo-saxonă civilizației occidentale, o contribuție tipic britanică. Toți ar fi pretins că nu văd viciile, abuzurile, slăbiciunile altora, pentru ca propriile lor cusururi să nu fie descoperite. Atîta vreme cît le acceptai jocul puteai să procedezi după bunul plac și să scapi cu fața curată. Nici Albert nu se sinchisise de cîți amanți avusese ea atîta vreme cît societatea nu aflase nimic despre ei. Sub învelișul acesta se aflau straturi de corupție putredă de care habar nu aveai, sau întorceai capul ca să nu le vezi. Dacă nu respectai jocul și rămîneai cinstit, te sfîșiau așa cum îi sfîșiaseră pe Byron**** și pe Oscar Wilde*****, pe Shelley****** și pe Hastings*******, precum și pe mulți alții.
„Iată de ce am scăpat cu fața curată atîta vreme, gîndi ea. În altă parte a lumii n-ar fi fost cu putință așa ceva.”
(...)
Țărîna să se întoarcă în țărînă. Cînd grămada va dispare, oamenii vor aduna cenușa rămasă, o vor pune într-o cutie metalică de biscuiți Hunter & Palmer și o vor trimite fratelui său, acel personaj șters pe care ea nu primise niciodată îngăduința să-l vadă, fiindcă nu se cuvenea ca eleganta Edwina Heston să bănuiască măcar sordida vulgaritate a originii mic-burgheze a soțului ei.
(...)
>
SURSA
Louis Bromfield, Vin ploile. Roman al Indiei moderne********, trad. I. Corbul & V. Corbul, ed. Univers, București, 1972, pp. 457-8.
NOTE M. T.
* CÚLI, culi, s. m. (Rar) Muncitor asiatic sau african necalificat, care lucrează (cu ziua) pentru o remunerație mică. – Din engl., fr. coolie. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/culi)
** Biserica Sf. Margareta a fost construită în secolul XII de călugări benedictini catolici. Se află lângă Palatul Westminster al Parlamentului. După victoria Reformei protestante în Anglia, în secolul XVI, a devenit în 1614 biserica parohială anglicană a Camerei Comunelor (inferioară). A fost înscrisă în 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial al UNESCO. (http://www.westminster-abbey.org/st-margarets-church)
*** Biserica St. George a fost construită în 1721-1724, în baza legii din 1711, care prevedea construirea a 50 de biserici noi pentru a acoperi dezvoltarea recentă a capitalei britanice. (http://www.stgeorgeshanoversquare.org/history.html)
**** George Byron (1788 Londra - 1824 Grecia) = Al șaselea baron Byron. Unul din cei mai importanți poeți romantici englezi, cu o viață extravagantă. Implicat în mișcări revoluționare, a murit în timpul războiului de eliberare a Greciei de sub dominația otomană. (Hanson, Marilee. "Lord Byron; The Life of George Noel Gordon – Facts & Information" <a href="http://englishhistory.net/byron/life-of-lord-byron/">http://englishhistory.net/byron/life-of-lord-byron/</a>, February 1, 2015)
***** Oscar Wilde (1854 Dublin - 1900 Paris) = Scriitor irlandez de limbă engleză. Aparține curentului estetizant. Condamnat la doi închisoare pentru relație homosexuală publică cu lordul Douglas. (http://www.amosnews.ro/arhiva/istorii-mai-putin-stiute-oscar-wilde-america-10-01-2009)
****** Percy Shelley (1792 - 1822) = Important poet romantic englez. Prieten cu Byron. Din cauza vederilor sale politice radicale, unele lucrări ale sale au fost interzise. (http://www.poetryfoundation.org/poems-and-poets/poets/detail/percy-bysshe-shelley)
******* Warren Hastings (1732 - 1818) = Guvernator în Bengal (India). După demnisie, a fost acuzat de corupție și achitat după un lung proces care l-a sărăcit. Cunoscut pentru înclinațiile sale literare. (http://www.poetryfoundation.org/poems-and-poets/poets/detail/warren-hastings)
******** Cristina Teodorescu, 21 februarie 2007 (http://www.bookblog.ro/x-woodisor/vin-ploile/)
Se afișează postările cu eticheta mic-burghez. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mic-burghez. Afișați toate postările
vineri, 1 mai 2015
Lupta de clasă în URSS în anii 20 și în 1972 (TRIFONOV 1978)
<
(...) El unul știe ce înseamnă să seceri dușmanii. Nu i-a tremurat mîna cînd i s-a poruncit - căsăpește! La Cernigov, înainte de a pleca la studii, a lucrat într-un detașament cu destinația specială din „Gubcek”*. Ganciuk era un cuvînt care-i speria pe dușmani. pentru că el nu știa ce-i șovăiala, nici ce-i mila. Și cînd, odată, tatăl lui, pe atunci foarte bolnav, l-a rugat pentru un popă - acela era bănuit pentru legături cu o bandă - Ganciuk l-a refuzat; dușmanul - un lup în blană de oaie, a fost strivit o dată cu bandiții, căci avea pe conștiință sîngele unor soldați din Armata Roșie, iar cu propriul său tată s-a certat de moarte și nu s-au mai împăcat niciodată. Iată cum se rezolvau pe atunci problemele. Iar acum? Pe cine are intenția să-l distrugă tovarășul Dorodnov? Află deci: cauzele sînt cu mult mai profunde. Și din nou rămîi în admirația lui Marx, care cu geniul său știa să vadă în fiecare fenomen, în fiecar fapt de viață esența dialectică deși de clasă. Tocmai acest lucru, dragă Dima, trebuie să ți-l însușești, ca să stai bine înfipt pe picioarele tale. În anii douăzeci, Dorodnov a încasat-o zdravăn, el era „tovarăș de drum”**, deci, bineînțeles, fără de partid, scria niște aiureli în spiritul smenovenovost, într-un cuvînt un element mic-burghez, tipic, care se camuflase în spiritul acelei epoci cînd se organizau numeroase edituri-cooperative și particulare, existau grupulețe și revistuțe cu programe dubioase; păcat că nu i-am dat atunci la cap. Ne-a scăpat, s-a strecurat, s-a vopsit în altă culoare, s-a dat la fund, ca mulți alții, pentru ca acum să iasă la suprafață într-o nouă calitate. Îți vine să rîzi, el să mă învețe pe mine ce este marxismul! Un licean nesiprăvit cu mentalitate ascunsă de cadet, sau de colaborator al ziarului „Novoe Vremea”, auzi! mă acuză pe mine că subapreciez rolul luptei de clasă... Păi să se roage domnului că nu mi-a căzut în mînă anii douăzeci, L-aș fi împușcat ca pe un dușman! Aici e greșeala fundamentală: stihia mic-burgheză nu a fost distrusă pînă la capăt. Acum cînd orînduirea socialistă s-a consolidat, cînd marile încercări au rămas în urmă și a venit vremea să culegem roadele, au ieșit la iveală din diferite vizuini, mascîndu-se în fel și chip, cei ce n-au fost stîrpiți în anii aceia... E adevărat, se prefac a fi ultrarevoluționari, au în gură numai citate din Marx, din Vladimir Ilici, se dau constructori ai lumii noi, dar esența lor - caracterul lor burghez împuțit - iese la suprafață. Apucă, înghit, se îndoapă, se îmbuibă și apoi se mai și răfuiesc cu cei care le dădeau la cap în anii douăzeci. Ticăloșii ăștia speră să-și ia revanșa. Dar sînt lipsiți de har, niște ignoranți. Nu înțeleg un adevăr cît se poate de ismplu, că burghezia este lichidată ca clasă, că nu mai are și și nu-și va mai găsi niciodată loc pe pămîntul rusesc. Apropo, Sonia ne-a comunicat ceva cu privire la hotărîre importantă. Într-adevăr e așa? Planul transformării revoluționare a familiei Ganciuk? Dacă așa stau lucrurile, să mai bem un păhărel pentru acest plan minunat...
* Gubcek = Gubernskaia Cerezvîcianaia Komissia = Organele de Securitate ale Guberniei. (n. tr.)
** „Tovarăși de drum”, conform Hotărîrii de partid în probleme de literatură din 1945, erau numai scriitorii fără de partid care colaborau cu Puterea Sovietică și nu erau ostili ideilor revoluției (n. tr.).
(...)
>
SURSA
Iuri Trifinov, Casa de pe chei: Iuri Trifonov, Casa de pe chei & Altă viață, trad. A. Nicolescu, ed. Eminescu, colecția Romanul de dragoste nr. 228, București, 1989, pp. 112-113.
(...) El unul știe ce înseamnă să seceri dușmanii. Nu i-a tremurat mîna cînd i s-a poruncit - căsăpește! La Cernigov, înainte de a pleca la studii, a lucrat într-un detașament cu destinația specială din „Gubcek”*. Ganciuk era un cuvînt care-i speria pe dușmani. pentru că el nu știa ce-i șovăiala, nici ce-i mila. Și cînd, odată, tatăl lui, pe atunci foarte bolnav, l-a rugat pentru un popă - acela era bănuit pentru legături cu o bandă - Ganciuk l-a refuzat; dușmanul - un lup în blană de oaie, a fost strivit o dată cu bandiții, căci avea pe conștiință sîngele unor soldați din Armata Roșie, iar cu propriul său tată s-a certat de moarte și nu s-au mai împăcat niciodată. Iată cum se rezolvau pe atunci problemele. Iar acum? Pe cine are intenția să-l distrugă tovarășul Dorodnov? Află deci: cauzele sînt cu mult mai profunde. Și din nou rămîi în admirația lui Marx, care cu geniul său știa să vadă în fiecare fenomen, în fiecar fapt de viață esența dialectică deși de clasă. Tocmai acest lucru, dragă Dima, trebuie să ți-l însușești, ca să stai bine înfipt pe picioarele tale. În anii douăzeci, Dorodnov a încasat-o zdravăn, el era „tovarăș de drum”**, deci, bineînțeles, fără de partid, scria niște aiureli în spiritul smenovenovost, într-un cuvînt un element mic-burghez, tipic, care se camuflase în spiritul acelei epoci cînd se organizau numeroase edituri-cooperative și particulare, existau grupulețe și revistuțe cu programe dubioase; păcat că nu i-am dat atunci la cap. Ne-a scăpat, s-a strecurat, s-a vopsit în altă culoare, s-a dat la fund, ca mulți alții, pentru ca acum să iasă la suprafață într-o nouă calitate. Îți vine să rîzi, el să mă învețe pe mine ce este marxismul! Un licean nesiprăvit cu mentalitate ascunsă de cadet, sau de colaborator al ziarului „Novoe Vremea”, auzi! mă acuză pe mine că subapreciez rolul luptei de clasă... Păi să se roage domnului că nu mi-a căzut în mînă anii douăzeci, L-aș fi împușcat ca pe un dușman! Aici e greșeala fundamentală: stihia mic-burgheză nu a fost distrusă pînă la capăt. Acum cînd orînduirea socialistă s-a consolidat, cînd marile încercări au rămas în urmă și a venit vremea să culegem roadele, au ieșit la iveală din diferite vizuini, mascîndu-se în fel și chip, cei ce n-au fost stîrpiți în anii aceia... E adevărat, se prefac a fi ultrarevoluționari, au în gură numai citate din Marx, din Vladimir Ilici, se dau constructori ai lumii noi, dar esența lor - caracterul lor burghez împuțit - iese la suprafață. Apucă, înghit, se îndoapă, se îmbuibă și apoi se mai și răfuiesc cu cei care le dădeau la cap în anii douăzeci. Ticăloșii ăștia speră să-și ia revanșa. Dar sînt lipsiți de har, niște ignoranți. Nu înțeleg un adevăr cît se poate de ismplu, că burghezia este lichidată ca clasă, că nu mai are și și nu-și va mai găsi niciodată loc pe pămîntul rusesc. Apropo, Sonia ne-a comunicat ceva cu privire la hotărîre importantă. Într-adevăr e așa? Planul transformării revoluționare a familiei Ganciuk? Dacă așa stau lucrurile, să mai bem un păhărel pentru acest plan minunat...
* Gubcek = Gubernskaia Cerezvîcianaia Komissia = Organele de Securitate ale Guberniei. (n. tr.)
** „Tovarăși de drum”, conform Hotărîrii de partid în probleme de literatură din 1945, erau numai scriitorii fără de partid care colaborau cu Puterea Sovietică și nu erau ostili ideilor revoluției (n. tr.).
(...)
>
SURSA
Iuri Trifinov, Casa de pe chei: Iuri Trifonov, Casa de pe chei & Altă viață, trad. A. Nicolescu, ed. Eminescu, colecția Romanul de dragoste nr. 228, București, 1989, pp. 112-113.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)