?, ?, „Tomis”, Constanța, XLII, 445, aprilie 2007, p. 79-80.
(...)
Ceea ce au făcut Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul nu este lipsit de importanță sau de dramatism, dar ei nu au reușit să depășească „caracterul unei reacțiuni de existență”, nu au trecut de „limitele defensivei”, nu au servit o idee, așa încât nu pot fi un model, ci „un îndreptar steril”. „Un trecut este numai atunci istorie, când ideea pentru care luptă atinge un nivel trans-istoric și este servită de o forță echivalentă valorii ei.” (14)
România a reprezentat mai mult o „potențialitate” decât o „actualitate” și astfel nu și-a putut contura o fizionomie. Țara noastră nu are un stil al său, nu există un singur oraș românesc cu o marcă arhitecturală proprie. Suntem un popor de țărani, iar satul nu a intrat niciodată în istorie: „Românii au intrat o mie de ani ca plantele. Creșterea vegetală le-a determinat ritmul vieții lor. Precum pentru o plantă, totul se face peste ea, așa și românul; totul s-a făcut peste el: biologia ca și istoria. Unui popor de țărani i-a făcut mare plăcere să nu intervină în cursul lumii.” (15)
Suntem cel mai sceptic popor din Europa. Nota esențială a românului, scrie Cioran în Maglavitul și cealaltă Românie (16), este „îndoiala vulgară, îndoiala de lucrurile care trec și îndoiala de lucrurile eterne.” Scepticismul este lipsa instinctului libertății, iar un popor care a trăit „o mie de ani de sclavaj și întuneric constituie o ereditate monstruoasă și, când te gândești bine, halucinantă.” Împăcarea cu destinul, lăudată de toți istoricii noștri ca find o salvare a poporului român, este „o rușine, pe care trebuie să o trecem sub tăcere.”
România suferă tragedia dezbinării în două categorii: de o parte, țărănimea reacționară și pasivă, iar de cealaltă parte, o pătură superficial-cultă, dar nerevoluționară. Blestemul nostru, sursa paraliziei ar fi statul țărănesc și agrar. Mișcarea politică, a cărei ideologie purcede din sămănătorism nu este pentru viitorul românilor decât „cea mai oribilă înfundătură”.
Intelectualul nostru n-are simț și spirit politic. Ruina românilor pleacă din faptul că nu sunt excesivi,„cumpătarea rațională” este un viciu național: „imposibilitatea de a te hotârî categoric pentru o mișcare, pentru n stil, menține întreaga țară într-o neutralitate scârboasă, reprobabilă, rușinoasă.”
România nu poate fi o forță din cauza viciului democrației, un sistem iremediabil compromis. Ea este o țară „fără capacitate politică” și fără organizații puternice. Defectul democrației la noi a fost că ne-a obișnuit cu „un om politic decolorat, fad, orator, conciliant. În democrație sângele este diluat, pasiunile minore, febra măsurată, ritmul încetinit.” Prin urmare, românului i-ar trebui nu idealuri, programe sau ideologii, ci tensiunea, focul și răsturnarea.
Românii nu sunt capabili să înțeleagă istoria, căreia îi substituie conceptul de destin și au reprezentat de-a lungul timpului mai degrabă un popor decât o națiune, o societate decât un stat.
În concluzie, cazul României ar putea fi parafrazat astfel: „la evenimente mici, oameni mici.” Deși recunoaște că au existat câteva nume importante la noi, Eminescu, Pârvan, Iorga, Cioran nu le acordă totuși un vot important. El e sigur de faptul că țara sa nu se va putea ridica la nivelul și semnificația culturilor mari, deși i-ar fi plăcut să creadă că ar putea atinge un sens istoric analog Spaniei sau Italiei. A aștepta mare lucru de la România înseamnă să te autocondamni la decepții fără sfârșit. Culturile mici nu pot cunoaște o logică stringentă a evoluției, deoarece ele nu trec prin toate perioadele ce alcătuiesc perfecțiunea istorică a marilor culturi. De asemenea: „Ele nu sunt capabile să producă o serie de conținuturi unice și universale, încât bat șontorog urmele celor mari. Dau naștere și ele, din când dîn când la câte o revoluție locală, fac gesturi fără ecou, cresc și se distrug fără amploare, mor fără să întristeze pe cineva. ”(17) România se va salva de la această „mizerie”, dar locul său va fi în zona de mijloc, între culturile mari și cele mici, neputînd scăpa niciodată de „echivocul culturilor intermediare”. Cum o vede Cioran? „O Spanie a Sud-estului Europei fără ardoarea și farmecul ei romantic, dar cu același nivel istoric. Și fără un Cervantes, care să ne descrie un Don Quijotte al amărăciunilor noastre...” (18).
14 Ibidem, p. 78.
15 Ibidem, p. 85.
16 „Vremea”, VIII, 408, 6 oct. 1935; Singurătate și destin, Humanitas, București, 1991, p. 284.
17 Schimbarea la față a României, p. 100.
luni, 2 aprilie 2007
duminică, 1 aprilie 2007
Cenzura comunistă în Dobrogea (III - 1969) (COMAN 2007
Virgil Coman*, Cenzura în Dobrogea (III), „Tomis”, Constanța, XLII, 445, aprilie 2007, p. 81-83.
În 1969 activitatea împuterniciților Direcției pentru Presă și Tipărituri Constanța a continuat în același mod ca în anul anterior, principiul călăuzitor fiind, în opinia lor, acela că nu se putea admite, oricare ar fi fost motivul, publicarea unor lucrări sau opinii, indiferent din partea cui ar fi venit, care contraveneau ideologiei partidului, concepțiilor societății socialiste, idealurilor și intereselor poporului român. Pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse, colectivul DPT Constanța s-a preocupat în primul rând, de perfecționarea activității, astfel încât, să se reușească o mai bună abordare a problemelor de conținut și de metodă în activitatea de lecturare și intervenție asupra materialelor ce urmau a fi date publicității. Prin urmare, s-a avut în vedere, pe de o parte, pregătirea ideologică, iar, pe de altă parte, însușirea temeinică a dispozițiilor de muncă.
Pe măsura aprofundării noilor documente de partid, atât numărul intervențiilor de natură politico-ideologică, dar și cel al publicațiilor lecturate aveau să crească. În opinia împuterniciților DPT Constanța, principalele categorii de intervenții din 1969 au vizat prezentarea greșită a politicii partidului, iar altele au avut drept scop eliminarea unor afirmații tendențioase exprimate de unii oameni de cultură care se plângeau că nu se pot adapta realităților vieții socialiste, considerându-se lipsiți de libertate. Nu este însă mai puțin adevărat că un mare număr de intervenții „se referă la afirmații inoportune din punct de vedere politic, cu implicații privind relațiile noastre cu unele țări socialiste vecine”, tot din materialele ce urma a fi date publicității fiind eliminate unele referiri la întreprinderi economice considerate strategice, silozuri, boli de animale, cantonamente sportive și localități unde se aflau unități militare - garnizoane închise. Practic, întreaga activitate s-a desfășurat sub controlul conducerii județene de partid și a Direcției Instructaj-Control, unde împuterniciții au găsit „sprijin și înțelegere” în vederea soluționării problemelor ivite.
Acestea erau, în linii generale, coordonatele activității DPT Constanța în perioada supusă analizei noastre, documentele prezentate mai jos ilustrând o serie de aspecte interesante, privind problemele abordate și metoda de lucru, în realitate alte imagini ale cenzurii din spațiul dobrogean.
1969, ianuarie 22, Constanța
Extras de intervenții ale împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 decembrie 1968 - 20 ianuarie 1969.
Ziarul „Portul Constanța”
Nr. 2/599/18 ianuarie 1969 apărea fabula „Sărbătoare în pădure” care viza direct modul în care înțeleg persoanele cu munci de răspundere să organizeze petrecerea revelionului. Diferența între invitați se cunoaște chiar după ordinea în care vin în seara d revelion: întîi cei mici, albinele, păsărelele, furnicile, și alții care au cam leafa lor, ca abia după aceștia, mai tîrziu să vină vaca, domnul bou, leoaica, girafa, măgarul. În special, măgarul este centrul atenției, deoarece însuși leul îi trimite mesaje și îl invită la el în anturaj. Așezarea oaspeților la mese se face cu grija ca nu cumva să fie laolaltă urșii cu pigmeii, ci urșii cu elefanții, cu leii. Ca urmare, furnicile trebuie să stea cu semenii lor, adică „nu așa cum sorții cad, ci toți grupați în funcție de grad.” Fac excepție doar capra, care este în miniblană și dansează French-Cancan, măgarul și girafa care la leu este dactilografă - aceștia fiind invitați în anturajul leului. În timp ce leul stă cu capra pe genunchi, măgarul toastează pentru el, ca împărat, care a dus tot greul muncii în pădure spre indignarea albinelor că de munca lor nu se spune nimic. Ca morală la acest revelion la care făpturile și tari și slăbuțe au petrecut organizate pe bisericuțe, se atrăgea atenția leilor de a nu ciocni paharul numai cu măgarii ci să stea de vorbă mai mult cu cei mici.
Fiind semnalată la Comitetul de Partid-port, redacția a primit indicația de a nu publica fabula.
Lector: tov. Mihăescu El.
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 3.
1969, martie 21, Constanța
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 februarie 1968 - 20 martie 1969.
În ziarul „Dobrogea Nouă” nr. 6406/19 III 1969, la rubrica „Ecourile Festivalului Cerbul de aur” apărea:„ Celor 20 de membri ai juriului, celor 28 de cîntăreți și 10 observatori internaționali, li s-a dat posibilitatea să schimbe idei, să se cunoască mai bine, să fie prezenți într-o contribuție colectivă, pentru afirmarea nobilei cauze a unificării Europei, azi mai mult ca oricînd utilă, în toate domeniile...”.
Cele subliniate, contravenind punctului de vedere al partidului nostru, au fost sesizate redacției, cerîndu-se modificări. A apărut: „... să fie prezenți într-o contribuție colectivă, pentru afirmarea înțelegerii între popoare, azi mai mult ca oricînd utilă...”.
Lector: tov. Mihăescu El.
În ziarul „Dobrogea Nouă” nr. 6407/20 III 1969 - apăreau următoarele la comentariiile privind apelurile statelor participante la Consfătuirea de la Budapesta: Apelul adresat întregii Europe deschide o perspectivă reală punînd în mod pozitiv accentul pe posibilitatea care există astăzi de a deschide un capitol nou de pace și colaborare în istoria frămîntată a vechiului nostru continent neacuzînd însă nici obstacolele ce trebuie depășite / recunoașterea intangibilitatea frontierelor și a existenței celor două state germane/.
La sesizarea lectorului s-a confruntat manuscrisul Agerpres, făcîndu-se modificare necesară. A apărut corect: „... neascuzînd însă nici obstacolele ce trebuie depășite...”.
Lector: tov. Peteanu Tudor
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 13-15.
1969, iulie 24, Constanța
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 iunie 1968 - 20 iulie 1969.
În aceeași perioadă s-a primit pentru B T și volumul „Împliniri solare”, editat de Casa de creație județeană. Au existat și aici unele observații și anume:
La schița „Borne fără soare” - episod din luptele pentru eliberarea Transilvaniei - reieșea că trupele române au în față numai trupe ungurești - acelea care aparțineau Săgeților de foc. Între ostașii români se ducea următorul dialog:
„Bieții unguri sărăntoci! Din lac în puț, din pustă în cîmpie, a abdicat Horty și ...
Ce gîndești, spicele uscate stau ca mustața pe țucalul de honved bătrîn.
Și au venit salaziștii să ne țină piept cu săgețile lor de foc. Vorba românului - ăștia dorm pe lipideu de cîne și visează visuri de prinți.”
În continuare ostașii români cîntau:
„S-a suit Horty pe cal / și-o răjit ca un măhar / Techi Horty nu răji / că Ardealul - a tău n-a hi! / Jos cu șasesprezece deca / jos cu nixi / jos cu Arpad / sus opinca sus / Hai / Ta / Și cînd părul unii scutur / tăți grohii îmi pchică - n cur / Ioi săracii grofilii / cum și-or pierdut ciucurii / pă podul Careiului / de dorul Sălajului / pe podul Sătmarului / de dorul Ardealului.”
Se relatau cruzimile ungurilor astfel:
„Voi ați auzit? Au scos cîte un ochi la patru prizonieri români și le-a pus var nestins, i-au trimis în liniile noastre.”
Volumul cuprindea și o scenă intitulată „Din coapsa Daciei și a Romei”. Aici, se făcea o evocare a trecutului nostru, evidențiindu-se momente importante: Mircea, Ștefan, Mihai, revoluția de la 1848, unirea, războiul de independență, Mărășești. Cînd se ajungea la momentul 1944 - fără nici o legătură -se dădea comunicatul postului de radio Londra care anunța că în România a izbucnit insurecția armată. Nu reieșea deloc rolul partidului în organizarea și desfășurarea acestui act revoluționar.
Observațiile de mai sus au fost discutate la organul de partid care a considerat juste sesizările. Existînd și alte sesizări de ordinul realizării artistice, volumul a fost înapoiat Casei de creație pentru refacere.
Lector: tov. Mihăescu El.
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 33-34.
1969, decembrie 20, Constanța
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 noiembrie 1968 - 20 decembrie 1969.
Revista școlară „Viitorul” cuprindea și unele aprecieri ale elevilor liceului cu privire la însemnătatea Congresului X al PCR.
Una din aprecierile publicate suna astfel: „Și gîzele și mioarele parcă sorb din învățăturile acestui congres. Cînd mă uit la codrul din depărtare, parcă și el îmi șoptește ceva despre Congresul al X lea PCR. Natura întreagă are de învățat ceva din Directivele lui.”
S-a considerat mai mult decât deplasată o astfel de apreciere, stabilindu-se cu redacția revistei să fie eliminate aceste afirmații.
Lector: tov. Mihăescu El.
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 50.
*Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Directorul Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.
În 1969 activitatea împuterniciților Direcției pentru Presă și Tipărituri Constanța a continuat în același mod ca în anul anterior, principiul călăuzitor fiind, în opinia lor, acela că nu se putea admite, oricare ar fi fost motivul, publicarea unor lucrări sau opinii, indiferent din partea cui ar fi venit, care contraveneau ideologiei partidului, concepțiilor societății socialiste, idealurilor și intereselor poporului român. Pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse, colectivul DPT Constanța s-a preocupat în primul rând, de perfecționarea activității, astfel încât, să se reușească o mai bună abordare a problemelor de conținut și de metodă în activitatea de lecturare și intervenție asupra materialelor ce urmau a fi date publicității. Prin urmare, s-a avut în vedere, pe de o parte, pregătirea ideologică, iar, pe de altă parte, însușirea temeinică a dispozițiilor de muncă.
Pe măsura aprofundării noilor documente de partid, atât numărul intervențiilor de natură politico-ideologică, dar și cel al publicațiilor lecturate aveau să crească. În opinia împuterniciților DPT Constanța, principalele categorii de intervenții din 1969 au vizat prezentarea greșită a politicii partidului, iar altele au avut drept scop eliminarea unor afirmații tendențioase exprimate de unii oameni de cultură care se plângeau că nu se pot adapta realităților vieții socialiste, considerându-se lipsiți de libertate. Nu este însă mai puțin adevărat că un mare număr de intervenții „se referă la afirmații inoportune din punct de vedere politic, cu implicații privind relațiile noastre cu unele țări socialiste vecine”, tot din materialele ce urma a fi date publicității fiind eliminate unele referiri la întreprinderi economice considerate strategice, silozuri, boli de animale, cantonamente sportive și localități unde se aflau unități militare - garnizoane închise. Practic, întreaga activitate s-a desfășurat sub controlul conducerii județene de partid și a Direcției Instructaj-Control, unde împuterniciții au găsit „sprijin și înțelegere” în vederea soluționării problemelor ivite.
Acestea erau, în linii generale, coordonatele activității DPT Constanța în perioada supusă analizei noastre, documentele prezentate mai jos ilustrând o serie de aspecte interesante, privind problemele abordate și metoda de lucru, în realitate alte imagini ale cenzurii din spațiul dobrogean.
1969, ianuarie 22, Constanța
Extras de intervenții ale împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 decembrie 1968 - 20 ianuarie 1969.
Ziarul „Portul Constanța”
Nr. 2/599/18 ianuarie 1969 apărea fabula „Sărbătoare în pădure” care viza direct modul în care înțeleg persoanele cu munci de răspundere să organizeze petrecerea revelionului. Diferența între invitați se cunoaște chiar după ordinea în care vin în seara d revelion: întîi cei mici, albinele, păsărelele, furnicile, și alții care au cam leafa lor, ca abia după aceștia, mai tîrziu să vină vaca, domnul bou, leoaica, girafa, măgarul. În special, măgarul este centrul atenției, deoarece însuși leul îi trimite mesaje și îl invită la el în anturaj. Așezarea oaspeților la mese se face cu grija ca nu cumva să fie laolaltă urșii cu pigmeii, ci urșii cu elefanții, cu leii. Ca urmare, furnicile trebuie să stea cu semenii lor, adică „nu așa cum sorții cad, ci toți grupați în funcție de grad.” Fac excepție doar capra, care este în miniblană și dansează French-Cancan, măgarul și girafa care la leu este dactilografă - aceștia fiind invitați în anturajul leului. În timp ce leul stă cu capra pe genunchi, măgarul toastează pentru el, ca împărat, care a dus tot greul muncii în pădure spre indignarea albinelor că de munca lor nu se spune nimic. Ca morală la acest revelion la care făpturile și tari și slăbuțe au petrecut organizate pe bisericuțe, se atrăgea atenția leilor de a nu ciocni paharul numai cu măgarii ci să stea de vorbă mai mult cu cei mici.
Fiind semnalată la Comitetul de Partid-port, redacția a primit indicația de a nu publica fabula.
Lector: tov. Mihăescu El.
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 3.
1969, martie 21, Constanța
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 februarie 1968 - 20 martie 1969.
În ziarul „Dobrogea Nouă” nr. 6406/19 III 1969, la rubrica „Ecourile Festivalului Cerbul de aur” apărea:„ Celor 20 de membri ai juriului, celor 28 de cîntăreți și 10 observatori internaționali, li s-a dat posibilitatea să schimbe idei, să se cunoască mai bine, să fie prezenți într-o contribuție colectivă, pentru afirmarea nobilei cauze a unificării Europei, azi mai mult ca oricînd utilă, în toate domeniile...”.
Cele subliniate, contravenind punctului de vedere al partidului nostru, au fost sesizate redacției, cerîndu-se modificări. A apărut: „... să fie prezenți într-o contribuție colectivă, pentru afirmarea înțelegerii între popoare, azi mai mult ca oricînd utilă...”.
Lector: tov. Mihăescu El.
În ziarul „Dobrogea Nouă” nr. 6407/20 III 1969 - apăreau următoarele la comentariiile privind apelurile statelor participante la Consfătuirea de la Budapesta: Apelul adresat întregii Europe deschide o perspectivă reală punînd în mod pozitiv accentul pe posibilitatea care există astăzi de a deschide un capitol nou de pace și colaborare în istoria frămîntată a vechiului nostru continent neacuzînd însă nici obstacolele ce trebuie depășite / recunoașterea intangibilitatea frontierelor și a existenței celor două state germane/.
La sesizarea lectorului s-a confruntat manuscrisul Agerpres, făcîndu-se modificare necesară. A apărut corect: „... neascuzînd însă nici obstacolele ce trebuie depășite...”.
Lector: tov. Peteanu Tudor
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 13-15.
1969, iulie 24, Constanța
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 iunie 1968 - 20 iulie 1969.
În aceeași perioadă s-a primit pentru B T și volumul „Împliniri solare”, editat de Casa de creație județeană. Au existat și aici unele observații și anume:
La schița „Borne fără soare” - episod din luptele pentru eliberarea Transilvaniei - reieșea că trupele române au în față numai trupe ungurești - acelea care aparțineau Săgeților de foc. Între ostașii români se ducea următorul dialog:
„Bieții unguri sărăntoci! Din lac în puț, din pustă în cîmpie, a abdicat Horty și ...
Ce gîndești, spicele uscate stau ca mustața pe țucalul de honved bătrîn.
Și au venit salaziștii să ne țină piept cu săgețile lor de foc. Vorba românului - ăștia dorm pe lipideu de cîne și visează visuri de prinți.”
În continuare ostașii români cîntau:
„S-a suit Horty pe cal / și-o răjit ca un măhar / Techi Horty nu răji / că Ardealul - a tău n-a hi! / Jos cu șasesprezece deca / jos cu nixi / jos cu Arpad / sus opinca sus / Hai / Ta / Și cînd părul unii scutur / tăți grohii îmi pchică - n cur / Ioi săracii grofilii / cum și-or pierdut ciucurii / pă podul Careiului / de dorul Sălajului / pe podul Sătmarului / de dorul Ardealului.”
Se relatau cruzimile ungurilor astfel:
„Voi ați auzit? Au scos cîte un ochi la patru prizonieri români și le-a pus var nestins, i-au trimis în liniile noastre.”
Volumul cuprindea și o scenă intitulată „Din coapsa Daciei și a Romei”. Aici, se făcea o evocare a trecutului nostru, evidențiindu-se momente importante: Mircea, Ștefan, Mihai, revoluția de la 1848, unirea, războiul de independență, Mărășești. Cînd se ajungea la momentul 1944 - fără nici o legătură -se dădea comunicatul postului de radio Londra care anunța că în România a izbucnit insurecția armată. Nu reieșea deloc rolul partidului în organizarea și desfășurarea acestui act revoluționar.
Observațiile de mai sus au fost discutate la organul de partid care a considerat juste sesizările. Existînd și alte sesizări de ordinul realizării artistice, volumul a fost înapoiat Casei de creație pentru refacere.
Lector: tov. Mihăescu El.
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 33-34.
1969, decembrie 20, Constanța
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 noiembrie 1968 - 20 decembrie 1969.
Revista școlară „Viitorul” cuprindea și unele aprecieri ale elevilor liceului cu privire la însemnătatea Congresului X al PCR.
Una din aprecierile publicate suna astfel: „Și gîzele și mioarele parcă sorb din învățăturile acestui congres. Cînd mă uit la codrul din depărtare, parcă și el îmi șoptește ceva despre Congresul al X lea PCR. Natura întreagă are de învățat ceva din Directivele lui.”
S-a considerat mai mult decât deplasată o astfel de apreciere, stabilindu-se cu redacția revistei să fie eliminate aceste afirmații.
Lector: tov. Mihăescu El.
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 50.
*Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Directorul Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)