Umor

Scriitorul francez Jean-Pierre Claris de Florian, autor de fabule, tipărise unul din poemele sale într-o ediție de lux. Textul tipărit în coloană subțire era plasat în mijlocul paginii albe foarte mari.
Scriitorul polemist Rivarol, primind volumul, a comentat:
-Jumătate din lucrare e în alb și este de altfel partea cea mai bună....

SURSA
Gh. Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, ”Rebus”, București, ianuarie 2013.

Cenzura comunistă în Dobrogea (V - 1971) (COMAN 2007)

Virgil Coman*, Cenzura în Dobrogea (V), „Tomis”, Constanța, XLII, 447, iunie 2007, p. 91-92

Călăuziți de principiile desprinse din expunerea lui N. Ceaușescu la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative, împuternicții Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor Constanța au controlat în 1971 peste 4300 de pagini. Potrivit aprecierilor acestora, volumul de muncă s-a datorat în primul rând, vastei activități de propagandă desfășurată de organul județean de partid, cele mai multe lucrări având caracter politico-ideologic , economic, social, literar și artistic. Firesc, toate acestea trebuie văzute prin prisma evenimentelor desfășurate în 1917, cel mai important fiind sărbătorirea împlinirii a 50 de ani de la crearea PCR.
În acest context „Conștiința noastră de comuniști ne-a obligat să ne consacrăm cu toată răspunderea misiunii de cenzor și să servim instituția cu întreg devotamentul nostru. Rezultatele muncii noastre sunt caracterizate prin spiritul partinic, ferm și combativ, în care a acționat fiecare dintre noi, oprind de la publicare sau solicitând redacțiilor și colaboratorilor noștri unele modificări de structură în materialele ce contraveneau, sub o formă sau alta, liniei politice a partidului nostru. De asemenea, am barat căile de propagare a concepțiilor ideologice străine marxism-leninismului”. (DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri Constanța, dosar 9/1969-1971, f. 2-3). Aceste opinii ne scutesc de orice comentariu, deoarece redau clar, atât „devotamentul” cenzorilor constănțeni, cât și nodul în care au acționat în vederea obținerii rezultatelor dorite.
După cum precizau în Raportul privind activitatea colectivului de împuterniciți pe anul 1971, intervențiile cenzorilor au avut în vedere, între altele, materiale literare cu conținut denigrator sau nonconformist, de generalizare a unor aspecte negative, de prezentare a unei atmosfere morbide, apăsătoare sau plină de vulgarități a literaturii absurde, confuze, apocaliptice ori religioase ș. a. Alte au avut menirea de a preîntâmpina divulgarea secretului de stat și militar sau accesului la unele lucrări care oglindeau un mod de viață străin societății socialiste, a materialelor de cult religios sau a unor poezii de inspirație biblică, toate având drept scop „apărarea purității liniei politice a partidului”. (DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri Constanța, dosar 9/1969-1971, f. 12).
Prin urmare, având în vedere faptul că ne aflăm la începutul sezonului estival, ne-am gândit că ar fi interesant să vă prezentăm în acest număr câteva materiale cenzurate ce urmau a fi difuzate la Radio -Vacanța.

1971 iulie 25, Constanța.
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța din perioada 19-25 iulie 1971
Radio-vacanța
În emisiunea din 21 iulie urma să se difuzeze o fabulă a lui Aurel Baranga „Fabula orgoliului” în care „un fabulist trist adresându-se propriilor sale animale” le critică și le consideră nerecunoscătoare pentru că „Sunteți niște ființe profund imorale, / Lei, tigri, oi sau zebre, / V-am scos din tenebre, / V-am făcut celebre, /și voi nici mersi”.
Dintre toți aceștia „are curajul” iepurașul „lașul” să ridice glasul și să ceară „reducerea din nou la anonimat”. Întrucât și morala este echivocă iar textul dă loc, evident, la interpretări, s-a cerut scoaterea ei.
După două zile urma să se difuzeze o altă fabulă tot de același autor „Microfabula disperării” pe care o cităm în întregime:
„Plânge salcia plângătoare:
Noaptea lună, ziua soare,
Vara cald, toamna răcoare,
Asta-i climă
De creat”
Originală această condiție
Să faci din disperare
MORALA
și o poziție.
Tendința de a critica ultimele măsuri luate de partid în domeniul artei și literaturii este deosebit de evidentă, fapt pentru care a fost scos de la difuzat. pentru ambele fabule s-a discutat cu conducerea postului care a fost de acord cu observația noastră.
Tov. Clara
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri Constanța, dosar 8/1971, f. 40.

1971 august, Constanța.
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța din perioada 26 iulie-8 august 1971
Radio-vacanța
S-a adus la viză „Fabula carității” ce urma să intre în emisie pe data de 6 august , autor fiind A. Baranga. Fabula avea un caracter aluziv prin „gestul inutil de protest” al unui „biet miel” care a fost „înghițit de lup”. Morala e de asemenea semnificativă: „morala a divulgat-o mielul cu glas tare / Degeaba orișice ai face / Nu poți mulțumi pe fiecare”.
Tov. Peteanu T.
În interviul cu dl. Sam Yorty, primarul orașului Los Angeles ce s-a difuzat pe dat de 8 august, s-a intervenit asupra unei declarații făcute de acesta. la întrebarea pusă de reporter privind proiectele de dezvoltare ale relațiilor prietenești dintre orașele Los Angeles și Constanța, dl. Sam Yorty a spus: „În jurul lui 1 octombrie voi trimite o misiune comercială în România pentru a purta discuții cu omologii români despre dezvoltarea comerțului și a investițiilor americane în România”. Partea subliniată a fost sesizată redactorului șef care a dispus scoaterea întregului paragraf.
Tov. Peteanu T.
DJAN Constanța, fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri Constanța, dosar 8/1971, f. 43-44.


*Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie al Universității Ovidius Constanța. Director al Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.

Cenzura comunistă în Dobrogea (III - 1969) (COMAN 2007

Virgil Coman*, Cenzura în Dobrogea (III), „Tomis”, Constanța, XLII, 445, aprilie 2007, p. 81-83.

În 1969 activitatea împuterniciților Direcției pentru Presă și Tipărituri Constanța a continuat în același mod ca în anul anterior, principiul călăuzitor fiind, în opinia lor, acela că nu se putea admite, oricare ar fi fost motivul, publicarea unor lucrări sau opinii, indiferent din partea cui ar fi venit, care contraveneau ideologiei partidului, concepțiilor societății socialiste, idealurilor și intereselor poporului român. Pentru realizarea cu succes a obiectivelor propuse, colectivul DPT Constanța s-a preocupat în primul rând, de perfecționarea activității, astfel încât, să se reușească o mai bună abordare a problemelor de conținut și de metodă în activitatea de lecturare și intervenție asupra materialelor ce urmau a fi date publicității. Prin urmare, s-a avut în vedere, pe de o parte, pregătirea ideologică, iar, pe de altă parte, însușirea temeinică a dispozițiilor de muncă.
Pe măsura aprofundării noilor documente de partid, atât numărul intervențiilor de natură politico-ideologică, dar și cel al publicațiilor lecturate aveau să crească. În opinia împuterniciților DPT Constanța, principalele categorii de intervenții din 1969 au vizat prezentarea greșită a politicii partidului, iar altele au avut drept scop eliminarea unor afirmații tendențioase exprimate de unii oameni de cultură care se plângeau că nu se pot adapta realităților vieții socialiste, considerându-se lipsiți de libertate. Nu este însă mai puțin adevărat că un mare număr de intervenții „se referă la afirmații inoportune din punct de vedere politic, cu implicații privind relațiile noastre cu unele țări socialiste vecine”, tot din materialele ce urma a fi date publicității fiind eliminate unele referiri la întreprinderi economice considerate strategice, silozuri, boli de animale, cantonamente sportive și localități unde se aflau unități militare - garnizoane închise. Practic, întreaga activitate s-a desfășurat sub controlul conducerii județene de partid și a Direcției Instructaj-Control, unde împuterniciții au găsit „sprijin și înțelegere” în vederea soluționării problemelor ivite.
Acestea erau, în linii generale, coordonatele activității DPT Constanța în perioada supusă analizei noastre, documentele prezentate mai jos ilustrând o serie de aspecte interesante, privind problemele abordate și metoda de lucru, în realitate alte imagini ale cenzurii din spațiul dobrogean.

1969, ianuarie 22, Constanța
Extras de intervenții ale împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 decembrie 1968 - 20 ianuarie 1969.
Ziarul „Portul Constanța”
Nr. 2/599/18 ianuarie 1969 apărea fabula „Sărbătoare în pădure” care viza direct modul în care înțeleg persoanele cu munci de răspundere să organizeze petrecerea revelionului. Diferența între invitați se cunoaște chiar după ordinea în care vin în seara d revelion: întîi cei mici, albinele, păsărelele, furnicile, și alții care au cam leafa lor, ca abia după aceștia, mai tîrziu să vină vaca, domnul bou, leoaica, girafa, măgarul. În special, măgarul este centrul atenției, deoarece însuși leul îi trimite mesaje și îl invită la el în anturaj. Așezarea oaspeților la mese se face cu grija ca nu cumva să fie laolaltă urșii cu pigmeii, ci urșii cu elefanții, cu leii. Ca urmare, furnicile trebuie să stea cu semenii lor, adică „nu așa cum sorții cad, ci toți grupați  în funcție de grad.” Fac excepție doar capra, care este în miniblană și dansează French-Cancan, măgarul și girafa care la leu este dactilografă - aceștia fiind invitați în anturajul leului. În timp ce leul stă cu capra pe genunchi, măgarul toastează pentru el, ca împărat, care a dus tot greul muncii în pădure spre indignarea albinelor că de munca lor nu se spune nimic. Ca morală la acest revelion la care făpturile și tari și slăbuțe au petrecut organizate pe bisericuțe, se atrăgea atenția leilor de a nu ciocni paharul numai cu măgarii ci să stea de vorbă mai mult cu cei mici.
Fiind semnalată la Comitetul de Partid-port, redacția a primit indicația de a nu publica fabula.
Lector: tov. Mihăescu El.
DJAN Constanța,  fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 3.


1969, martie 21, Constanța
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 februarie 1968 - 20 martie 1969.
În ziarul „Dobrogea Nouă” nr. 6406/19 III 1969, la rubrica „Ecourile Festivalului Cerbul de aur” apărea:„ Celor 20 de membri ai juriului, celor 28 de cîntăreți și 10 observatori internaționali, li s-a dat posibilitatea să schimbe idei, să se cunoască mai bine, să fie prezenți într-o contribuție colectivă, pentru afirmarea nobilei cauze a unificării Europei, azi mai mult ca oricînd utilă, în toate domeniile...”.
Cele subliniate, contravenind punctului de vedere al partidului nostru, au fost sesizate redacției, cerîndu-se modificări. A apărut: „... să fie prezenți într-o contribuție colectivă, pentru afirmarea înțelegerii între popoare, azi mai mult ca oricînd utilă...”.
Lector: tov. Mihăescu El.
În ziarul „Dobrogea Nouă” nr. 6407/20 III 1969 - apăreau următoarele la comentariiile privind apelurile statelor participante la Consfătuirea de la Budapesta: Apelul adresat întregii Europe deschide o perspectivă reală punînd în mod pozitiv accentul pe posibilitatea care există astăzi de  a deschide un capitol nou de pace și colaborare în istoria frămîntată a vechiului nostru continent neacuzînd însă nici obstacolele ce trebuie depășite / recunoașterea intangibilitatea frontierelor și a existenței celor două state germane/.
La sesizarea lectorului s-a confruntat manuscrisul Agerpres, făcîndu-se modificare necesară. A apărut corect: „... neascuzînd însă nici obstacolele ce trebuie depășite...”.
Lector: tov. Peteanu Tudor
DJAN Constanța,  fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 13-15.

1969, iulie 24, Constanța
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 iunie 1968 - 20 iulie 1969.
În aceeași perioadă s-a primit pentru B T și volumul „Împliniri solare”, editat de Casa de creație județeană. Au existat și aici unele observații și anume:
La schița „Borne fără soare” - episod din luptele pentru eliberarea Transilvaniei - reieșea că trupele române au în față numai trupe ungurești  - acelea care aparțineau Săgeților de foc. Între ostașii români se ducea următorul dialog:
„Bieții unguri sărăntoci! Din lac în puț, din pustă în cîmpie, a abdicat Horty și ...
Ce gîndești, spicele uscate stau ca mustața pe țucalul de honved bătrîn.
Și au venit salaziștii să ne țină piept cu săgețile lor de foc. Vorba românului - ăștia dorm pe lipideu de cîne și visează visuri de prinți.”
În continuare ostașii români cîntau:
„S-a suit Horty pe cal / și-o răjit ca un măhar / Techi Horty nu răji / că Ardealul -  a tău n-a hi! / Jos cu șasesprezece deca / jos cu nixi / jos cu Arpad / sus opinca sus / Hai / Ta / Și cînd părul unii scutur / tăți grohii îmi pchică - n cur / Ioi săracii grofilii / cum și-or pierdut ciucurii / pă podul Careiului / de dorul Sălajului / pe podul Sătmarului / de dorul Ardealului.”
Se relatau cruzimile ungurilor astfel:
„Voi ați auzit? Au scos cîte un ochi la patru prizonieri români și le-a pus var nestins, i-au trimis în liniile noastre.”
Volumul cuprindea și o scenă intitulată „Din coapsa Daciei și a Romei”. Aici, se făcea o evocare a trecutului nostru, evidențiindu-se momente importante: Mircea, Ștefan, Mihai, revoluția de la 1848, unirea, războiul de independență, Mărășești. Cînd se ajungea la momentul 1944 - fără nici o legătură -se dădea comunicatul postului de radio Londra care anunța că în România a izbucnit insurecția armată. Nu reieșea deloc rolul partidului în organizarea și desfășurarea acestui act revoluționar.
Observațiile de mai sus au fost discutate la organul de partid care a considerat juste sesizările. Existînd și alte sesizări de ordinul realizării artistice, volumul a fost înapoiat Casei de creație pentru refacere.
Lector: tov. Mihăescu El.
DJAN Constanța,  fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 33-34.


1969, decembrie 20, Constanța
Extras din Nota de sesizări a împuterniciților DGPT Constanța în procesul de lecturare a revistei „Tomis” din perioada 20 noiembrie 1968 - 20 decembrie 1969.
Revista școlară „Viitorul” cuprindea și unele aprecieri ale elevilor liceului cu privire la însemnătatea Congresului X al PCR.
Una din aprecierile publicate suna astfel: „Și gîzele și mioarele parcă sorb din învățăturile acestui congres. Cînd mă uit la codrul din depărtare, parcă și el îmi șoptește ceva despre Congresul al X lea  PCR. Natura întreagă are de învățat ceva din Directivele lui.”
S-a considerat mai mult decât deplasată o astfel de apreciere, stabilindu-se cu redacția revistei să fie eliminate aceste afirmații.
Lector: tov. Mihăescu El.
DJAN Constanța,  fond Comitetul pentru Presă și Tipărituri, dosar 6/1969, f. 50.

*Virgil Coman (1973-2016) = Absolvent al Facultății de Istorie a Universității Ovidius Constanța. Directorul Direcției Județene Constanța a Arhivelor Naționale.

„Sub zodia blagiană” (CUCU 1992)

 Ștefan Cucu, Sub zodia blagiană, „Tomis”, Constanța, 1992

„Poeme flori”, „poeme umilință”, „poeme lumină”, „poeme exil”, „poeme trudă”! Deosebit de sugestivă este această calificare a poemelor din dedicația către cititori cu parfum de „Predoslovie” la un text bisericesc a volumului lui Ion Faiter, Sequoia giganteia, și, într-adevăr, intri în universul său poetic ca într-o mânăstire sau într-un muzeu, trebuind să te descoperi și să-ți lași la ușă încălțările pe care s-a depus noroiul vieții cotidiene. Înăuntru descoperi un spațiu hieratic, obiecte încremenite într-un tărâm al claustrării și, în același timp, al reculegerii.

Lucian Blaga este divinitatea tutelară a volumului, după cum explică autorul în lapidarul, fără titlu, preambul: „Poeme exil în casa de la grădină din Bistrița”, unde L. B. s-a retras către liniștea dorului (1939-1940), crescute-n „albumul de  familie” umbrit de Sequoia Giganteia întru eternitate”. Cartea respiră, mai ales în ultimul dintre cele trei cicluri, un aer livresc, poetul cedând uneori locul dascălului de literatură română. Unele sintagme din amintitul preambul sunt tipic blagiene, spre exemplu: „poeme lumină” („Poemele luminii”), „către liniștea dorului” („La curțile dorului”).

Poezia lui I. F. are ceva și din filonul tradițional pillatian, elogiind civilizația rurală, amenințată cu dispariția, recompunând un peisaj bucolic, care pare ușor desuet: „Sfioase oi își scutură talanga / În pajiștea dintre pârâu și munte / Rup iarba fragedă cu silnicie / Păscut e neamul lor de colivie / Specie rară de cornute / Mormântul ți s-a închis în catastife multe” (Izgonirea din paradis). În Dor de casă și Căderea serii poetul își cheamă din apele memoriei „casa povârnită-n deal”, având nostalgia celui „irreparabile tempus” al copilăriei, al tărâmului inocenței și purității. (...)

Sub zodia unui „irreparabile tempus” se înscrie și Elegie cu Nichita, una dintre cele mai realizate piese lirice ale volumului, în care zeul blond, prințul poeziei românești contemporane, este surprins în ipostaza lirică și demiurgică, dar și în cea profund umană: „Nichita cel cuminte în priviri / cel neîmblânzit în rostogolirea /palelor de păr / precum paiul de grâu dat în pârgă / Nichita cel greoi în rostire și sprinten în gânduri /și plecat în căutarea lui Ptolemeu / să-ți facă cinste cu o vodcă / pentru lauda adusă / iar eu mi-am sporit colecția cu a douăsprezecea elegie / scrisă pe carte / lipsită de autograful tău / pentru că am așteptat mai întâi / să-ți vindeci piciorul / fără să știu că el era un sol al morții...”.

O altă emoționantă piesă lirică este „Octogenarul”, al cărei univers se compune din elemente cotidiene, aparent prozaice („cozile flămânde pentru ouă”, cozile la „pește”), dar se înscrie, în final, „sub specie aeterenitas”: „Și tot alergi / spre umbra ta / căruntă / pană de cuc umblătoare / în zodia frântă / și prea vorbitoare”. 

I. F. cultivă mai multe structuri motrice și prosodice, dar are tendința de a folosi versul specific poeziei populare, uneori cu caracter satiric („Frunză verde trandafir / se întorc porcii de la jir...”) (Porc de câne) sau parodic (Tatăl nostru). Uneori întâlnim incantații folclorice: „Florile dalbe flori de măr” (Colind pentru băiat).

Volumul lasă impresia de eterogenitate, de „melange”, atât prin schemele metrice și prosodice variate, dar și prin îmbinarea tradiționalismului cu modernismul, prin cultivarea unor specii total diferite (elegie, fabulă, chiar și pamflet politic în versuri - acesta din urmă fiind ilustrat de Îndoliatul trandafir de mai). Întâlnim, pe alocuri, și unele „loci communes”, unele imagini uzate, desuete, ca: „vag suspin”, „ierni geroase”, „dulce legănare”, „bătrânețe sumbră”, „pacea veșnică” etc.

Dincolo de aceste scăderi, cartea atestă vocația lirică a lui I. F., o voce distinctă în peisajul literar dobrogean și nu numai, adăugând o nouă dimensiune aceleia mai vechi de neobosit publicist.

Un cuvânt de laudă se cuvine cunoscutului grafician și autor de „haiku” - uri, Ion Codrescu, cel care ilustrează în chip inspirat volumul.

„Poezii. Proză” (ALEXANDRESCU 1863)

Grigore Alexandrescu, Poezii. Proză, antol., pref. și tabel cron. C. Mohanu, I. Creangă/Biblioteca școlarului 104, București, 1980

5 Constantin Mohanu, Prefață

41 Cîteva cuvinte în loc de prefață

Poezii

Suvenire și impresii, meditații, elegii
44 Trecutul. La Mănăstirea Dealului
47 Umbra lui Mircea. La Cozia
51 Răsăritul lunei. La Tismana
55 Mormintele. La Drăgășani
59 O impresie. Dedicată oștirei române
62 Anul 1840
66 Suferința
68 Un ceas e de cînd anul trecu
70 Meditație
74 Barca
76 Miezul nopței
78 Așteptarea
81 Cîinele soldatului
83 Adio. La Tîrgoviște
87 Unirea Princpatelor. Dedicată fiitorilor deputați ai României
90 Mărei sale domnului Alexandru Ioan I. Anul 1859. Pentru ziua intrării sale în București
92 O profesiune de credință
96 Cometei. Anonsate pentru 13 iunie
98 Răspunsul cometei

Epistole și satire
101 Epistolă către Voltaire
106 Epistolă Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean
109 Epistolă D. I. V., Autorul Primăverei amorului
113 Epistolă D. V. II
119 Epistolă D. I. C.
124 Satiră. Duhului meu

Fabule
130 Toporul și pădurea
132 Elefantul
135 Oglindele
137 Cîinele izgonit
140 Șoarecele și pisica
142 Privighetoarea și măgarul
144 Cîinele și cățelul
145 Pisica sălbatică și tigrul
147 Dreptatea leului
149 Lupul moralist
151 Boul și vițelul
154 Vulpea liberală
155 Mierla și bufnița
156 Uleul și găinile
158 Cîinele și măgarul
159 Vulpoiul predicator
161 Atelajul eterogen
162 iepurele, ogarul și copoiul
164 Ursul și vulpea
165 Corbii și barza
167 Calul vîndut și diamantul cumpărat
168 Mielul murind
169 Lișeța, rața și gîsca

Proză

Memorial de călătorie (fragmente)
189 Cozia
195 Nuvela Călugărița (fragment)
208 Bistrița
213 Bistrița (încheiere)
218 Polovraci
223 Tismana (încheiere)

229 Aprecieri critice

237 Tabel cronologic