<(...)
De dormit, n-am mai putut dormi, nu că n-aș fi fost obosit de vînătoare... sau că pățania mia-r fi alungat somnul, dar prea erau frumoase locurile prin care treceam. Erau acele ținuturi de fînețe bogate, zemuind de ape, cu belșug de iarbă, presărate de o mulțime de lunci, rîmnicele, pîrîiașe și zăvoaie, mărginite de sălcii și răchitiș, acele locuri tipic rusești, așa de dragi poporului rus, cîmpiile de care ne grăiesc legendele noastre bătrîne, cu bogatîrii (1) ce cutreierau călări asemenea singurătăți ca să vîneze lebede albe și rațe sure. Drumul ce înmlădia înainteanoastră ca o panglică galbenă, caii ne duceau sprinten și eu, fermecat, nu puteam să închid ochii... Toate alunecau lin, armonios, în lumina dulce a lunei. Pînă și Filofei se arăta simțitor în fața acestei priveliști.
-Astea sînt pășunile Sveatoegorievsk*, se întoarse el spre mine, și dincolo încep fînețele Velikokneajenskie**. Nu se mai află în toată Rusia așa fînețe... Mări, că mîndre-s!... Calul de la hulube sforăi, scuturîndu-se... Domnul cu tine!... spuse Filofei, grav, cu voce scăzută. Da, tare-s mîndre! repetă el cu un oftat ce sfîrși într-un fel de mîrîit. Iaca acuși începe și cositul, și cît fîn se mai strînge de-aicea, grozăvie! D-apoi și-n gîrle ce de mai pește. Tii, ce mrene ștrașnice! adăogă el cu voce tărăgănată. Vorba ceea: să tot trăiești, și să nu mai mori.
(1) Bogatîr, viteaz, voinic în eposul popular rus.
(...)>
SURSA
Ivan Turgheniev, Duruie: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 397-398.
NOTA M.T.
* Sveatoegorievsk / Sveato Egorievsk = Sfântul Egor; Egorievsk= Localitate situată la 80 km sud-est de Moscova, atestată ca sat în 1462 și transformat oraș în 1778 (Wikipedia)
** Velikokneajenskie / Veliko Kneajenskie = Marele Cneaz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu