<
(...)
Alteori, Gabriela, care pînă atunci înclina mai mult spre discuţiile literare, se amesteca în politică, devenind vehementă şi peremptorie, amabalîndu-se ca un adevărat militant.
- Te interesează? o întrebase Catul Bogdan privind-o calm dar curios.
Gabriela se încurcase la început, dar îndată devenise teoreticiană agresivă, cu obraji de şcolăriţă pe care ai prins-o copiind-o la teză. Dar roşeaţa obrajilor putea fi socotită expresia noviciatului într-un gen nou de entuziasm. Sigur că-o interesa politica. Femeia contemporană nu se mai putea limita numai la dragoste şi literatură. Avea însă obligaţia şi chemarea de-a împodobi viaţa, dar trebuia s-o şi priceapă subt toate aspectele ei. Într-o vreme de prefaceri sociale ca aceasta, politica era ca un dig înaintat de pe care simţeai mai bine vînturile din larg ale vieţii.
O vedea gata să-l combată. Apologia polticei, socotită dig în viaţă şi far revelator, era de fapt o răzvrătire împotriva omului apolitic din faţa ei; şi faptul că exprima această recalcitranţă tocmai în faţa lui nu era deloc conform cu docilitatea prudentă a Gabrielei de pînă atunci. O ştia pe Gabriela ca pe acei căţeluşi care nu latră cu pretenţii de ferocitate decît dacă au îndărăt prezenţa ocrotitoare a stăpînului, care-i ia în braţe la nevoie, sau gardul inviolabil după care se pot refugia. Alt sens nu putea să aibă emanciparea Gabrielei.
(...)
>
SURSA
Ionel Teodoreanu, Lorelei, ed. Minerva / seria Arcade, Bucureşti, 1991, p. 262-263.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu