„Începuturile presei marine” (PĂVĂLOIU 1997)

 Mariana Păvăloiu, „Tomis”, Constanța, sep. 1997

Prima revistă dedicată marinarilor și problemelor navale a fost concepută în noiembrie 1896, la hotelul „Moldavia” din Galați și s-a născut în 3 august 1897 la Constanța.

Autorii erau tineri ofițeri entuziaști, care considerau o datorie proprie „să începem o agitație prin gazete, prin reviste, prin oameni politici (...) pentru a atrage atențiunea asupra noastră și a face să se dea acestei arme mijloacele care să o pună în stare de a face față împrejurărilor”. Pentru a-și face cunoscute ideile, ei au hotărât „să pună bazele unei reviste, la care încetul cu încetul se abonară mai toți ofițerii flotilei și care începea a apărea la Constanța, în august 1897, în tipografia Nicolaescu, sub numele „Marina, ziar pentru marina militară, comercială și de plăcere”. Redactor-șef a fost numit N. C. Fleva, civil, cunoscător al problemelor de marină. În primele patru luni, revista apare bilunar, pentru ca din ianuarie 1898 până-n august același an să fie  lunară. Primul număr poartă pe prima pagină articolul program, semnat de „Direcțiune”, articol din care spicuim: „În dorința de a da glas marinei române, am creat acest organ. De mult apărarea națională simte nevoia de a fi completată prin armarea atât fixă, cât și mobilă, a litoralului Mării Negre și a unei importante porțiuni a Dunării de Jos. (...) Va fi o tribună deschisă, la dispoziția tutuor acelora care, cu bunăvoință și loialitate, vor dori să servească interesele marinei”.

Și, într-adevăr, în cel 17 numere ce au apărut până în august 1897, când revista își încetează existența, s-a făcut o intensă propagandă pentru crearea unei marine militare și comerciale naționale, bine organizate și dotate la nivelul cuceririlor tehnice contemporane, pentru o marină puternică. Revista preconiza dezvoltarea marinei militare în același ritm cu marina comercială. Ilustrativ, în acest sens, este articolul semnat de Sembat Marinarul intitulat „Marina de război. Ce a fost, ce este și cum ar trebui să fie”, publicat în primul număr, paginile 2-3.

Spații largi a acordat revista proiectului de program pentru dotarea Marinei Militare Române, program nu numai modern.dar și îndrăzneț pentru acea dată și care, deși avea să fie realizat în parte și cu amendamente în timp, rămâne în istoria navală românească nucleu pe care aveau să fie elaborate celelalte programe din 1900, 1921, 1936 ș. a.

Cu prilejul discutării și votării noii Legi de organizare a Marinei Militare din 1898, coloanele revistei dau in extenso luările de cuvânt ale parlamentarilor. Majoritatea senatorilor și deputaților s-a pronunțat pentru ca proiectul să devină lege, considerând necesară dezvoltarea Marinei Militare Române. În motivația la proiectul de lege, susținută de generalul Berindei, ministrul de război, se arăta: „Marina de război este trebuincioasă pentru că ea va concura cu armata de uscat pentru apărarea țării. (...) de la 1886 nu s-a mai făcut nimic pentru marina noastră, nu s-a mai cumpărat nici un material”.

Cu ocazia discutării legii organizării Marinei Militare, ofițerii grupați în jurul revistei au dat unui deputat toate detaliile pentru a-i aduce amendamente, apoi îi oferă un album cu semnăturile lor în semn de recunoștință. Dar, în același timp, comandantul marinei descoperă organizația și o dizolvă.

La un an de la înființare, publicația își schimbă denumirea în „Revista marinei” și lansează un nou articol-program, intitulat „Către cititori”. Publicația nu și-a modificat numai titlul, ci și forma - mult mărită și bogat ilustrată. Dar, din păcate, acesta avea să fie ultimul număr. Dizolvarea organizației tinerilor ofițeri care editau revista a dus și la desființarea ei. S-a hotărât de către comanda marinei editarea unei reviste oficiale, care încep să apară din martie 1900 sub numele „Revista maritimă” și care va moșteni de la „Marina” fondurile; noua revistă nu va trăi decât un an. Amintim că aceasta a fost revista ce l-a consacrat pe tânărul locotenent Eugen Botez, care semnează cu pseudonimul Jean B.art

Presa interbelică din Constanța („TOMIS”)

T. George, Bibliografie romantică (III), „Tomis”, Constanța

Între 15 sept. 1933 - aug. 1935, a apărut la Constanța revista  de „literatură - artă - humor - recenzii” intitulată „Vraja Mării” (nr. 16-20 au apărut cu titlul „Farmecul Mării”), scoasă de Sorel Avramescu, Al. Ciobanu și Petre Samofina, avînd colaboratori pe G. Danubiu (George Dan), Constantin Păun, Horia Teleajen ș. a. Nu a fost o revistă marinărească, dar a căutat să atragă atenția cititorilor din țară asupra principalei porți a navigației românești, Constanța, locul ei de apariție. Gazeta „Marea” a sindicatului cu același nume din Constanța, apărută în 1933-1936 (din nov. 1936 titlu „Marea Românească”) a susținut revendicările marinarilor civili, publicînd, totodată, însemnări din activitatea maritimă și comercială, schițe și poezii marine etc. Între iunie 1934 - nov. 1936 a apărut tot la Constanța, revista lunară „Orizontul maritim”, cu mențiunea „Produsele noastre, pe vasele noastre, cu oamenii noștri”; a scos un „Almanah maritim” pe anul 1935; între 15 aug. 1937 - martie 1938 a reapărut la București cu titlul „Glasul Marinei” ca „organ al Uniunii Generale a marinarilor români”. Între colaboratori: Jean Bart, I. N. Duplayen, I. Gr. Periețeanu etc. Spațiul ne oprește de a mai consemna și alte titluri de periodice. Vom aminti poate pe cel mai important, „România maritimă și fluvială”, cu subtitlul „Revista Ligei Navale Române”, apărută la București, între nov. 1931 - apr. 1943 (de la nr. 5 din mai 1934 , titlul schimbat : „Marea Noastrră”; a nu se confunda cu gazeta culturală constănțeană „Marea Noastră” a lui D. Cruțiu-Delasăliște). Fondată de Jean Bart, această publicație s-a bucurat de colaborări  de prestigiu și de un larg interes din partea cititorilor. Pe parcursul a 12 ani au apărut 136 de numere, însumînd 3.500 de pagini. Numerele au purtat ca motto cuvintele omului politic și de cultură M. Kogălniceanu: „Cheia mîntuirii noastre este drumul Dunării spre marea largă”. A inserat în program un conținut variat, cuprinzînd: „articole, informații și vederi din marina națională, marinele străine, navigația maritimă, fluvială și de plăcere, viața porturilor, hidroaviație, pescărie, turism, sport nautic, literatură, călătorii, știri și fapte nautice”. Între colaboratori menționăm pe G. Antipa, Apostol D. Culea, Al. Daia, Nicolae Dașcovici, Al. Marius-Gheorghiu, Vladimir Mendi, comandor R. Oprișanu, Ion Simionescu, C. Tonegaru (tatăl poetului, autor al unor tratate de jurisprudență maritimă), iar între colaboratorii literari pe J. Bart, Al. Bilciurescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Emanoil Bucuța, Marian Dem. Corăbierul, N. Ionescu-Johnson, I. Minulescu  și, în ultimii ani de apriție, R. Tudoran etc. Vom încheia acestă înșiruire a romanticelor publicații marineărești cu consemnarea ultimei, „Revista Marinei Comerciale”, apărută la Constanța, între martie și iunie 1946, scoasă de scriitorul-marinar Mihail Pop. Din cuprinsul nr. 1-2: „Stanbul”, note de călătorie de V. Eftimiu, „Queen Elisabeth” de George Blake, „Trecători”, proză de H. Papadat-Bengescu, „Despre Mare, Marină și Marinari”, eseu de Tudor Teodorescu -Braniște, „Pescarul din Amorgos”, nuvelă de Mihail Pop, „Blasco Ibanez: Voiajul unui romancier în jurul lumii” de M. Bogdan, „Cristofor Columb” de  Monica Dan, „Un Ulysse modern: Alain Gernault” de G. Carp, plus două pagini de texte literare, cu un cuvînt introductiv de G. Dan, (I. Barbu, I. Voronca, G. Bogza, D. Stelaru, Ion Potopin etc)... De la „Mapamondul” lui Fra Mauro la „Universul științșelor și călătoriilor” al lui Moș Delamare (A. Negulescu) și atîtea alte încercări de publicistică marinărească, iată etape ale unei călătorii nu lipsită de aură romantică.