Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta balanță. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta balanță. Afișați toate postările

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Problema balanței comerțului alimentar al Marii Britanii în timpul marii crize economice mondiale din 1929-1933 (GALSWORTHY 1933)

<
(...) Sir Lawrence observă alături un exemplar din ”Ghidul Politicianului Britanic” și începu să parcurgă alene cifrele importurilor realizate de Marea Britanie. Găsi la cartofi: consumul șaizeci și șase de milioane de cinci sute de tone, producție opt milioane opt sute șaptezeci și patru de mii de tone. Mai deunăzi citise un articol al cuiva care scria că se importă anual slănină în valoare de patruzeci de milioane de lire sterline. Luînd o foaie de hîrtie, Sir Lawrence însemnă: Prohibiția importului și protecția mărfurilor alimentare ce pot fi produse în interior*. Importuri anuale: carne de porc, 40.000.000 lire sterline, păsări, aproximativ 12.000.000, cartofi - Dumnezeu știe cît or mai fi costînd. Și toată carnea de porc, toate ouăle și jumătate din cantitatea de cartofi ar putea fi produse în țară. De ce să nu facem un plan pe cinci ani? Ar trebui diminuat, prin prohibiție, importul de carne de porc și de ouă cu o cincime în fiecare an, iar importul de cartofi cu o zecime anual, sporindu-se treptat producția internă, menită să le înlocuiască. La sfîrșitul a cinci ani, carnea de porc și ouăle și jumătate din cantitatea de cartofi ar proveni din producția internă. Am economisi în acest fel optzeci de milioane din investițiile pentru import, ceea ce, practic, ar echilibra balanța comerțului nostru.
Luînd o altă foaie de hîrtie, scrise:

Către redactorul șef al ziarului The Times
Domnule,
Un plan simplu de echilibrare a balanței noastre comerciale ar merita, cred, atenția celor interesați să ajungă la țintă fără ocolișuri. În investițiile noastre destinate importului sînt prevăzute trei articole alimentare pentru care se cheltuiește anual circa... lire, și care ar putea fi produse în țara noastră, fără să ridicăm simțitor prețul de cost al traiului, m-a ș încumeta să afirm, dacă de la bun început luăm elementara precauție de a spînzura un speculant. Aceste trei articole sînt: carnea de porc, păsările, cartofii. Nu ar fi necesar să se pună impozite, pentru că tot ce s-ar cere a fi...
(...)
>

SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell**, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 172-173.

NOTĂ M. T.
* Tarifele protecționiste aplicate în 1932 au permis revigorarea industriei și agriculturii Marii Britanii. (http://documents.tips/documents/anglia-in-perioada-interbelica.html)
** ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)

vineri, 9 ianuarie 1998

„Sfârșitul hranei” (ROBERTS 2008)

 Paul Roberts, Sfârșitul hranei. Pericolul înfometării în era hipermarketurilor, trad. (eng. 2008) Graal Soft, Litera Internațional, București, 2009

9 Prolog

I.
27 1.Înfometați de progres
51 2.Cât este de ușor acum!
79 3.Al doilea produs cumpărat este gratuit
104 4.Dezechilibrul balanței

II.
131 5.Mănâncă și fii puternic
161 6.Sfârșitul foametei
190 7.Suntem ceea ce mâncăm
218 8.Pe termen lung

III.
249 9.Pastilele magice
278 10.Războiul alimentelor


307 Epilog: Nouvelle cuisine


329 Mulțumiri

330 Note

370 Bibliografie

373 Index


coperta 4
Cartea lui P. R. nu este doar doar o istorie a hranei, ci și o analiză a antropologică a comportamentului uman față cu perspectiva unei catastrofe alimentare. Sfârșitul hranei este un avertisment. Va putea agricultura să facă față creșterii populației? Vor găsi economia, politica și  instinctele de supraviețuire cea mai bună cale de a ieși din impasul unei agriculturi cu tot mai puține valori nutritive și al unui comerț alimentar tot mai haotic? Din lăcomie, nepricepere sau prostie, rezervele de hrană sunt pe terminate și, în scurtă vreme, nu vor mai putea astâmpăra foamea a miliarde de oameni. Poate că, pentru cei care bântuie hipermarketurile, făcând din cumpărături un fel de a fi, sfârșitul hranei se află la limita imposibilului. Cu toate acestea, fatalitatea secătuirii resurselor combinată cu cinismul politicilor agricole, a condus la paradoxul că lumea numără azi un miliard de obezi și un miliard de înfometați. Omul nu trebuie să se confrunte doar cu mai puțină mâncare, ci și cu o mâncare mai proastă, dăunătoare sănătății. Sfârșitul hranei este o analiză profundă a uneia dintre cele mai mari probleme ale lumii contemporane
P. R., autor al bestsellerului Sfârșitul petrolului (2004), publicat de editura Litera Internațional (2008), este jurnalist de la începutul anilor 1980. Cărțile lui nu au fost doar succese comerciale, ci au format curente de opinie, au influențat politici și au generat inițiative la nivel global. A publicat articole în The Los Angeles Times, Washington Post și The Guardian.