SUPREMAȚIA NAVALĂ BRITANICĂ ÎN ATLANTIC ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (DU MAURIER 1985)

Despre scriitoarea britanică Daphne du Maurier (1907-1989), editura românească Univers scria în 1990: „Pendulând între emoție și rațiune, solicitate până la limita maximă, personajele sale ajung la momentul în care pot ceda din clipă în clipă. Experiențele lor, deși stranii și rare, sînt totuși posibile.”

Du Maurier a publicat în 1980 povestirea Escort.

Acțiunea se petrece într-o toamnă din primii ani ai celui de-al doilea război mondial (1939-1945), când Amiralitatea britanică nu trecuse la organizarea navelor comerciale în convoaie mai ușor de escortat de navele de război. Ca urmare, sutele de submarine germane comandate de amiralul Karl Doenitz făceau ravagii în Oceanul Atlantic printre vapoarele care aprovizionau insulele britanice.

 Povestirea este scrisă la persoana întâi, personajul principal fiind William Blunt, ofițer pe un cargobot de 6-7000 t, care se întorcea în Marea Britanie dintr-un port scandinav pe un drum pe care îl mai făcuse de 3 ori. Pilotul scandinav a comunicat echipajului că un vas comercial fusese scufundat cu șase ore în urmă: „Guvernul nazist cică ar fi anunțat la radio, zicea el, că Marea Nordului poate să fie numită Oceanul German, iar Flota Britanică nu putea să miște un deget.”

Deoarece căpitanul părea să sufere de apendicită, Blunt a preluat comanda vasului. După 48 de ore, a fost observat un periscop la o distanță de o milă. Deși cargobotul a încercat să se îndepărteze, submarinul german s-a menținut aproape timp de opt ore. Când vasul britanic s-a oprit, submarinul a ieșit la suprafață către miezul nopții, când o ceață deasă învălui cele două nave.

Când ceața a început să se ridice la o sută de yarzi de vasul comercial apăru un vas cu pânze cu trei arbori. Părea un vas finlandez cu cherestea care înainta rapid, deși nu sufla vântul. Totuși, de pe vas se auzi o întrebare într-o engleză bună, deși puțin neobișnuită: „Ce vas sînteți și undeți mergeți?” I se răspunse că un submarin inamic a ieșit la suprafață în apropiere. O barcă de pe vasul cu pânze se apropie de cargobot, iar ofițerul din ea întrebă: „Complimentele căpitanului, doriți o escortă?” Blunt întrebă cum se numește și i se răspunse: „Locotenentul Arthur Mildway, la ordinele dumneavoastră, domnule”. Blunt fu izbit iarăși de construcția frazei, neobișnuită în Royal Navy. ”Avem poruncă să escortăm orice navă de negoț spre port”, explică Mildway. Când fu întrebat despre autorul ordinului, răspunse: „Maiestatea sa, Regele George, bineînțeles”. Apoi Midway îl invită pe Blunt pe vasul său pentru a se convinge într-o discuție cu căpitanul său. Când Blunt ajunse pe vasul cu pânze, își dădu seama că era „o navă de cursă”, dotat cu numeroase tunuri. Căpitanul sublinie: „Dușmanul nu te va ataca atâta timp cât te afli sub protecția mea. Dacă-mi primești escorta, o să fiu încântat să te duc cu bine în Anglia.” Blunt îi strigă că submarinul „O să vă arunce în aer corabia ca pe cutie de chibrituri”, afirmație la care misteriosul căpitan replică într-un mod halucinant: „Încă n-am ajuns să fug de francezi”. Deși atmosfera de pe vasul cu pânze i se părea ciudată, Blunt acceptă escorta și se întoarse pe vasul său.

Când căpitanul își reveni, aprecie comportamentul lui Blunt în lipsa sa și anunță că-l va propune spre avansare. Dar acesta recunoscu că meritul îi aparține escortei, deși căpitanul îi atrase atenția că „pe registrul britanic nu mai există corăbii cu pânze”. Când vru să vadă și el escorta, constatară că dispăruse. Cârmaciul explică că nu văzuse nici un vas cu pânze, dar observase la răsăritul soarelui un distrugător britanic care-i escorta.

Povestea se încheie cu următoarea întrebare ironică a căpitanului: „Blunt, spuse el. Am stat și m-am gândit. Individul ăla – căpitanul cu care ai stat de vorbă azi-noapte de vorbă la bordul corăbiei cu pânze – ziceai că avea un petec negru peste ochi? Nu cumva avea și o mânecă goală, prinsă la piept cu un ac?

N-am răspuns. Ne-am privit în tăcere.”

Trebuie să precizăm că navele de cursă sau navele-corsar erau nave cu pânze din secolele XVI-XVIII care piratau nave comerciale străine sub protecția propriului stat. În altă ordine de idei, primii trei regi cu numele de George au domnit succesiv în Marea Britanie în perioada 1714-1820, când țara a purtat mai multe războaie cu Franța.

SURSA
Daphne du Maurier, Escort* - Daphne du Maurier, Păsările şi alte povestiri, trad. V. Focşăneanu, ed. Univers, București, 1990, pp. 115-131.

NOTĂ M.T.
* Cultural Vivisection - 18 october 2012 (https://theartofculturalvivisection.wordpress.com/2012/10/18/the-escort-by-daphne-du-maurier/)