Cifrele  derby-ului! Şase  repere  pentru  Steaua - Dinamo »  De  la  Angelo  Niculescu  şi  pînă  la  Andrei  Cristea

GSP 1 martie 2014

„Viața Filialei” („TOMIS” 2000)

 O. D., Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 2000, ianuarie

*

Evenimentul literar care a polarizat în jurul său - la jumătatea lunii decembrie a anului ce abia s-a încheiat - interesul membrilor Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor a fost cea de a V a ediție a colocviilor tomitane”, prezentată detaliat în paginile de început ale numărului de față. Participarea scriitorilor din Constanța, alături de numeroși invitați din țară, la dialogul despre postmodernism din cadrul simpozionului care s-a desfășurat cu acest prilej, la momentele acordării premiilor revistei „Tomis” și ale Filialei, la interesantele lansări de carte, cât și la întâlnirea cu profesorii și studenții Universității „Ovidius”, a dat manifestării amplitudine și un plus de încredere în valorile literare euxine, capabile de surprinzătoare și relevante performanțe. Colaborarea dintre revistă, Filială și Universitate a constituit o ocazie binemeritată pentru a ne convinge ce resurse intelectuale și creatoare imense are la la ora actuală Constanța, resurse care trebuie protejate, stimulate, respectate și puse în adevărata lor valoare prin promovarea unei strategii culturale și a unor programe cu rezonanță națională. „Colocviile” din cetatea Tomis au adus, pentru două zile, în atenția publică scriitorul român de la sfârșitul acestui secol, cu preocupările, împlinirile, dezamăgirile, gândurile și cărțile sale. Și tot această sărbătoare a spiritului a reliefat, mai concludent ca oricând, un fapt imposibil de ignorat și anume că într-o lume și o societate bulversată, luată cu asalt de agresivitatea veleitarilor de toate categoriile, de incertitudine și dezamăgire, lipsită de orizont, întinată de fanfaronadă, demagogia și păcălelile politicianiste - scriitorul rămâne făptura plină de candoare, luciditate și curaj, un luptător cu conștiința trează, vizionară, incomodă, în stare - dacă nu să salveze prin scrisul, soluțiile și ideile sale  această lume - cel puțin s-o facă mai bună, mai solidară, mai sinceră și suportabilă. Dar cine să-i asculte?! Mai ales aici, în provincie? Când oficialii noștri „aleși” să răspundă de destinele culturii, de soarta intelectualilor și scriitorilor celui de-al doilea mare oraș al țării, nu catadicsesc să onoreze cu prezența lor asemenea reuniuni?! Ei preferă să frecventeze, cu o asiduitate demnă de invidiat, fel de fel de întâlniri culturale de cartier, care nu-i solicită spiritual prea mult și care le aduc un capital electoral!

*

Constantin Novac, secretarul executiv al Filialei, a fost oaspetele colegilor noștri de la Focșani, la sărbătorirea unui deceniu de apariție a interesantei publicații lor literare - „Revista V”.

*

Nicolae Motoc a participat, în calitate de invitat al Cercului Ofițerilor din Constanța, la lansarea volumului de versuri „Singurătatea nu-mi aparține” (Editura „Dada”) semnat de Mircea Lungu, prilej cu care a evocat momentul debutului autorului în paginile revistei „Tomis” și și-a exprimat cu rigoare opiniile critice despre poemele cuprinse în această primă carte a mai tânărului nostru confrate.

*

Ovidiu Dunăreanu s-a întâlnit cu elevii Liceului din orașul Basarabi. În cadrul acestei șezători literare a fost prezentat noul volum de versuri „Doar mie mi-e frică” al tinerei poete Amelia Stănescu. Împreună cu criticul de artă dr. doina Păuleanu, scriitorul a vernisat la Galeriile „Amfora” din Constanța frumoasa expoziție de grafică de carte a ing. Cornelia Dinu, cadru didactic al liceului amintit.

*

La sediul Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmane din România a fost lansat volumul „Domnule copil” (Cocuk efendi) de Arthur Porumboiu, varianta în limba turcă fiind tradusă de Agi Amet Gemal și Bayar Abdurain Amet. Au fost prezenți, din partea Filialei, O. Dunăreanu și Yasar Memmemedin.

*

Florin Șlapac își înscrie în palmaresul său de traducător un nou titlu. Este vorba de „Ultimul împărat”, carte scrisă de Edward Behr, carte care a cunoscut un răsunător succes de librărie. Apărută de curând la Editura „Humanitas” în colecția „Spectacolul istoriei”, lucrarea este un document inedit despre ultimul împărat al Chinei - Pu Yi - convertit de comuniști într-un „om nou”. 

*

Universitatea „Ovidius” a organizat la sediul din noul campus o întâlnire cu profesorul și scriitorul Sorin Alexandrescu. Au fost puse în discuție, din diverse perspective, prin dizertații ale unor istorici, profesori de filosofie și filologi, două cărți semnate de invitat: „Privind înapoi, modernitatea” și „Paradoxul român”, apărute la Editura „Univers”. Editura a fost reprezentată de poeta Denisa Comănescu, care a vorbit despre activitatea științifică a profesorului Alexandrescu. Despre cărți și-au opiniile profesorii Nicolae Rotund, Ileana Marin, Valentin Ciorbea, Celia Ionescu și Silviu Panait. Din partea revistei și a Filialei au participat Dan Perșa și Cristina Tamaș.

*

Biblioteca de la Clubul Elevilor, condusă de profesor Eugenia Timofciuc, a inițiat înființarea unui cenaclu de literatură pentru copii. Conducerea cenaclului urmează să-i revină poetei Sanda Ghinea, autoarea a numeroase cărți destinate celor mici și posesoarea unor premii literare acordate pentru un asemenea gen de literatură.

„Popasuri stelariene” (DRĂGĂNESCU 1991)

Ion Drăgănescu, Popasuri  stelariene, „Tomis”, Constanța, noi.-dec. 1991

Pe Stelaru l-am cunoscut la Cernăuți în 1942. Era în timpul războiului când Bucovina revenise la patria mamă și Cernăuțiul își vindeca rănile după subjugarea sovietică. Lui Stelaru îi apăruse aici, la editura „Bucovina”, volumașul de versuri „Noaptea geniului” și venise să-și primească drepturile de autor. Subțirelele drepturi l-au ținut o săptămână și s-au irosit la „Pajura neagră”, o locantă patronată de Ion Maicon, care patrona și Teatrul Național cernăuțean. Prietenia cu el am legat-o în subredacția ziarului „Capitala”, gazetă bucureșteană care edita aici un supliment, „Capitala la Cernăuți”. Șeful subredacției era Vasile Porumbiță, dar munca redacțională o desfășura un mare gazetar, Sandu Pană. Câteva luni a colaborat aici și Stelaru cu reportaje de senzații din viața cernăuțeană. Dar într-o bună zi și Stelaru a dispărut. S-a întors la București fiindcă așa îi era firea: un veșnic nestatornic.

Fac aici un popas spre a vă spune că Stelaru, pe lângă marea lui împătimire pentru poezie a fost și un foarte talentat reporter. Colaborările lui în pagina II a ziarului „Timpul”, pagină intitulată „Popasuri” de care răspundea Gheorghe Dinu, alias Ștefan Roll, precum și în alte publicații ale vremii, îl situa în apropierea lui Blaga, Jebeleanu, Fox-Brunea și alții. Numai că el era un sporadic, nu persevera în acest gen. Și pentru că tot sunt în „respiro” să vă mai dau și alte amănunte. Stelaru era un mare îndrăgostit de artele plastice și muzică. A fost prieten statornic cu toții pictorii și sculptorii generației sale. Dar, dintre toți avea o pasiunea pentru Baba, Ciucurencu, Piliuță, Vlad, Caragea, Vlasiu. Muzical - pentru Enescu. Îmi spunea odată, după un concert al lui Enescu la Ateneu, în care marele muzician dirijase. „Când ridica mâinile, le cobora și iar le urca în văzduhul simfonic, mă cutremuram, aveam revelația că-l pe Mefisto, un Diavol sublim, pământean, dialogând cu cerul”.

Ne-am văzut în 1946, la București. Era același sfios, fugind chiar și de umbra lui, același înnegurat chiar și în zile însorite, același neînțeles și neajutorat. Ne-am cinstit, din puținele „foloase” pe care le aveam eu, împreună și cu actorii, și ei scăpătați, Petrică Aron și Tomazoglu, la o bodegă cu firma „La vaporul națiunii”, unde poposeau, aproape zilnic, Păstorel și Tudorică Mușatescu. I-am propus lui Stelaru să vină la Constanța. Nu mi-a răspuns, dar în ochii mai totdeauna cețoși, am văzut un licăr de lumină - semn că încuviințase.

Nu de mult timp, s-a ținut de cuvânt, a venit mai întâi la Negru Vodă, unde soția lui vremelnic a profesat al catedră, și apoi la Constanța. Aici a fost primit cu multă dragoste de foarte tinerii ucenici în ale scrisului și cu afecțiune și prețuire de către decanii de vârstă ai literelor constănțene: Al. Gherghel, Grigore Sălceanu, Mircea Mărcoi, Al. Pop-Scărișoreanu, Titus Cergău, Al. Aldea, Ion Dumitrescu Frasin, Aurel Dumitrescu, Al. Dratski.

După constituirea Uniunii Scriitorilor, prima filială a fost Filiala Constanța, pe care ne-a nășit-o Eugen Jebeleanu, trimis de la centru, și care l-a investit pe Dimitrie Stelaru ca secretar al Filialei.

Aș putea spune că anii 1948-1951 au fost fertili pentru existența filialei scriitoricești constănțene. Au apărut mai multe plachete de versuri, revista „Pagini dobrogene”, o culegere de versuri închinate lui Eminescu, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naștere, culegere prefață în versuri de Stelaru. În această perioadă Stelaru a devenit tată. S-a născut Eumene.

Rog cititorii să-mi ierte această stufoșenie de date și amănunte pentru a realiza aceste câteva pagini memorialistice. Existența lui Stelaru la Constanța însă necesită un studiu mai amplu. Poate cu un alt prilej, și dacă mi-o îngădui Dumnezeu, voi vorbi și despre alte popasuri stelariene.