Se afișează postările cu eticheta clasament. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta clasament. Afișați toate postările
joi, 9 ianuarie 2014
luni, 21 octombrie 2013
Fotbalul în România comunistă a anului 1954
În România primul meci de fotbal a avut loc în 1902, fotbalul dezvoltându-se apoi în sistem profesionist.
După instaurarea regimului comunist în 1945-1947 de către armata sovietică, fotbalul a suferit transformări, ca și întreg domeniul sportiv, „pe principii noi, sănătoase, care urmăresc în primul rând întărirea sănătății oamenilor muncii și dezvoltarea lor multilaterală, pentru a deveni capabili să depună o muncă de înaltă productivitate și să apere cuceririle clasei muncitoare”.
Astfel, numărul de jucători a crescut de la 15.000 în perioada precomunistă la 115.000 în 1954, iar numărul echipelor de la 700 la 6.000. Multe echipe reprezentau instituții rurale: cooperative agricole de producție (GAP/CAP), întreprinderi agricole de stat (GAS/IAS), stațiuni de mecanizare și tractoare (SMT) și cămine culturale.
Din cele 33 de meciuri internaționale disputate în 1953, echipele românești au câștigat 20, au remizat 8 și a pierdut 5. „În aceste întâlniri, jucătorii au dat dovadă de un înalt patriotism și de o mare combativitate. Dezvoltarea calităților morale și de voință ale fotbaliștilor constituie o preocupare pricipală a antrenorilor. Aceasta face parte din întregul proces de instruire și antrenament - proces care se desăvârșește cu ajutorul experienței Uniunii Sovietice unde maeștrii sportului a ridicat această disciplină pe o treaptă superioară de dezvoltare. Întreaga activitate este fundamentată pe baze științifice.”
Competițiile de fotbal în Republica Populară Română erau reprezentate de campionate, organizate pe categorii, și de cupe.
Campionatele pentru juniorii de 16-18 ani erau similare cu cele pentru seniori, jucându-se tur-retur.
Prima treaptă era reprezentată de campionatele raionale și orășenești, organizate pe 1-2 serii de către comisiile raionale și orășenești de fotbal de pe lângă comitetele de Cultură Fizică și Sport raionale și orășenești. Căștigătoarele promovau în categoria superioară, respectiv campionatul regional.
Campionatele regionale erau organizate pe 1-3 serii de câte 8-12 echipe de către comisiile regionale de fotbal, supervizate de Comisia centrală de fotbal. Câștigătoarele seriilor jucau baraj titlul de campionă regiunii, iar acestea participau la campionatul de promovare în categoria B, jucat pe grupe în orașe neutre.
Categoriile B și A formau campionatul republican, fiind organizate direct de Comisia centrală de fotbal.. Categoria B desemna echipele ce promovau în A și cele ce retrogradau în campionatele regionale. Campionatul categoriei A cuprindea 14 echipe, care practicau un fotbal bazat pe „principiile jocului modern, adică pe mișcare permanentă și superioritate numerică în acțiuni”. Cîștigătoarea devenea campioana țării, iar ultimele clasate retrogradau în B.
Clasamentul se alcătuia pe baza următoarei reguli: 2 puncte pentru victorie, 1 punct pentru remiză și 0 puncte pentru înfrângere. Departajarea echipelor cu punctaj egal se făcea pe 3 trepte: I.) golaveraj: prin împărțirea numărului de goluri marcate la cel al golurilor primite; II.) număr de victorii; III.) rezultatele jocurilor dintre echipele comparate. Criteriile clasamentului erau stabilite de Comisia centrală de fotbal.
Numărul echipelor de seniori participante la Cupa României a crescut de la 156 în 1950 la 2330 în 1954, juniorilor fiindu-le rezervată Cupa orașelor. Aceste două competiții se disputau eliminatoriu, finalele jucându-se la București.
Calendarul competițional se desfășura între jumătatea lui martie și începutul lui decembrie, cu o pauză în 15 iulie - 15 august.
SURSA
***, Fotbalul. Adnotări pe marginea regulamentului de joc, Cultură fizică și sport, București, 1954: 6-7,
După instaurarea regimului comunist în 1945-1947 de către armata sovietică, fotbalul a suferit transformări, ca și întreg domeniul sportiv, „pe principii noi, sănătoase, care urmăresc în primul rând întărirea sănătății oamenilor muncii și dezvoltarea lor multilaterală, pentru a deveni capabili să depună o muncă de înaltă productivitate și să apere cuceririle clasei muncitoare”.
Astfel, numărul de jucători a crescut de la 15.000 în perioada precomunistă la 115.000 în 1954, iar numărul echipelor de la 700 la 6.000. Multe echipe reprezentau instituții rurale: cooperative agricole de producție (GAP/CAP), întreprinderi agricole de stat (GAS/IAS), stațiuni de mecanizare și tractoare (SMT) și cămine culturale.
Din cele 33 de meciuri internaționale disputate în 1953, echipele românești au câștigat 20, au remizat 8 și a pierdut 5. „În aceste întâlniri, jucătorii au dat dovadă de un înalt patriotism și de o mare combativitate. Dezvoltarea calităților morale și de voință ale fotbaliștilor constituie o preocupare pricipală a antrenorilor. Aceasta face parte din întregul proces de instruire și antrenament - proces care se desăvârșește cu ajutorul experienței Uniunii Sovietice unde maeștrii sportului a ridicat această disciplină pe o treaptă superioară de dezvoltare. Întreaga activitate este fundamentată pe baze științifice.”
Competițiile de fotbal în Republica Populară Română erau reprezentate de campionate, organizate pe categorii, și de cupe.
Campionatele pentru juniorii de 16-18 ani erau similare cu cele pentru seniori, jucându-se tur-retur.
Prima treaptă era reprezentată de campionatele raionale și orășenești, organizate pe 1-2 serii de către comisiile raionale și orășenești de fotbal de pe lângă comitetele de Cultură Fizică și Sport raionale și orășenești. Căștigătoarele promovau în categoria superioară, respectiv campionatul regional.
Campionatele regionale erau organizate pe 1-3 serii de câte 8-12 echipe de către comisiile regionale de fotbal, supervizate de Comisia centrală de fotbal. Câștigătoarele seriilor jucau baraj titlul de campionă regiunii, iar acestea participau la campionatul de promovare în categoria B, jucat pe grupe în orașe neutre.
Categoriile B și A formau campionatul republican, fiind organizate direct de Comisia centrală de fotbal.. Categoria B desemna echipele ce promovau în A și cele ce retrogradau în campionatele regionale. Campionatul categoriei A cuprindea 14 echipe, care practicau un fotbal bazat pe „principiile jocului modern, adică pe mișcare permanentă și superioritate numerică în acțiuni”. Cîștigătoarea devenea campioana țării, iar ultimele clasate retrogradau în B.
Clasamentul se alcătuia pe baza următoarei reguli: 2 puncte pentru victorie, 1 punct pentru remiză și 0 puncte pentru înfrângere. Departajarea echipelor cu punctaj egal se făcea pe 3 trepte: I.) golaveraj: prin împărțirea numărului de goluri marcate la cel al golurilor primite; II.) număr de victorii; III.) rezultatele jocurilor dintre echipele comparate. Criteriile clasamentului erau stabilite de Comisia centrală de fotbal.
Numărul echipelor de seniori participante la Cupa României a crescut de la 156 în 1950 la 2330 în 1954, juniorilor fiindu-le rezervată Cupa orașelor. Aceste două competiții se disputau eliminatoriu, finalele jucându-se la București.
Calendarul competițional se desfășura între jumătatea lui martie și începutul lui decembrie, cu o pauză în 15 iulie - 15 august.
SURSA
***, Fotbalul. Adnotări pe marginea regulamentului de joc, Cultură fizică și sport, București, 1954: 6-7,
vineri, 29 martie 2013
joi, 29 decembrie 1994
„„Tineretul liber” a vrut să cumpere meciul cu „Telegraf”!!!” („TELEGRAF”)
Sponsorul echipei „Telegraf”: grupul de firme „Conpress Six”
Sponsorul oficial al competiției: Coca-Cola
Organizator: cotidianul „Ziua”
Sponsorul oficial al competiției: Coca-Cola
Organizator: cotidianul „Ziua”
Așa cum v-am promis, revenim cu amănunte legate de desfășurarea Cupei Presei la baschet.
Sâmbătă, echipa noastră a avut un adversar incomod, pe colegii de la „Tineretul Liber”. Pentru bucureșteni, partida avea o importanță maximă, o înfrângere însemnând eliminarea din competiție. Cei mai mari suporteri ai echipei „Telegraf” s-au dovedit a fi colegii de la „Canal 31”! Lucru explicabil, deoarece, fără victoria noastră, „canaliștii” ar fi cedat locul în sferturile de finală celor cu... o poziție pe zi (T. L.). Numai că, spre cinstea echipei noastre, ne-am apărat șansele, reușind să câștigăm la capătul unui meci dramatic. De remarcat că, înaintea partidei, reprezentanții adversarilor noștri i-au propus lui Radu Preda, căpitanul echipei, să le ... vindem meciul! În prima repriză, beneficiind de serviciile lui Preda și Boșog, ambii foarte preciși în aruncările de la distanță, „Telegraf” a terminat în avantaj: 16-9. Aceasta spre deliciul ineditei galerii formate din membrii echipei „Canal 31”. În partea a doua a jocului, pe fondul unei relaxări premature a echipei noastre, bucureștenii se apropie punct cu punct, cu 30 de secunde înainte de final reușind să egaleze! Preda pierde ușor o minge, urmează contraatacul și... 26-24, cu 10 secunde înaintea finalului! Toată lumea a amuțit, nici puținilor suporteri ai gazdelor nevenindu-le să creadă că pot câștiga. Repunem mingea, Boșog îi pasează precis lui Preda, acesta pătrunde în viteză, dar este faultat. Mai sunt 7 secunde. Preda ratase ultimele 5 aruncări! Cu un calm ieșit din comun, acesta transformă cele două aruncări, aducând egalitatea și prelungirile. Din acest moment, echipa noastră predă lecții de baschet, folosind inclusiv ultima poziție apărută în „T. L.” Scorul final, 33-30, consfințește o victorie meritată a „Telegrafului”, precum și calificarea, pe prima poziție a clasamentului, a echipei noastre. „Coach” C. Ceaciu (care a vegheat la conduita extra-sportivă a jucătorilor noștri) a folosit următorii jucători: Preda 17 p., Boșog 12 p., Tramudana 2 p, Calcan, Bădrăgan, Alexe, Wanya, Petriu.
În sferturile de finală vom întâni un adversar accesibil, colegii de la „Flacăra”. Optimismul nostru este cu atât mai justificat cu cât va reintra Ceaciu (care a ispășit suspendarea de două etape), unul din atuurile echipei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)