Samarkand în secolul XIX (VERNE 1892)

(63) „Samarkand este situat în mijlocul bogatei oaze scăldată de Zarafsan în oaza Sogdiană. Dintr-o broșurică pe care am cumpărat-o în gară aflu că marele oraș ar putea prea bine ocupa unul din cele 4 locuri unde geografii au căzut de acord să plaseze paradisul terestru. (...) Incendiat de armata lui Cyrus, 529 de ani î. e. n., S. a fost în parte distrus de Ginghis-han prin 1219. Devenit capitala lui Tamerlan, (...). Dar asta n-a împiedicat ca orașul să fie jefuit de nomazi în sec. XVIII.”

(64) „Medresele – Samarkandul are un număr de 17 colegii de acest fel și 85 de moschei – (...).”

(66) „Iată bazarul. (...) Printre stofe se găsește o țesătură de mătase numită kanaus, care pare a fi foarte căutată de elegantele Samarkandului, cu toate că nu se compară cu produsele similare fabricate la Lyon nici ca frumusețe, nici sub aspectul calității. D-na Caterna se lăsa ispită de parcă ar fi fost în fața unei vitrine de la Bon Marche sau Luvru. (...)

- Eu am zărit niște papuci care vor avea mare succes cînd voi juca pe Ali Baju în Caidul! rostește dl. Caterna.”

(66) „(...) unde se află una din cel mai frumumoase moschei din Asia Centrală, moscheea Șah-Sindeh, datînd din anul 795 al hegirei (1392).”

(66-7) „(...) o popululație care număra 40.000 de loc. (1). În majoritate sînt de origine iraniană. Puternici și bine legați, deși au pielea albă, ea s-a înnegrit la aer și soare. Reproduc un pasaj din interesanta lucrare a  doamnei Ujfalvy-Bourdon: `Au îndeobște părul negru ca și barba, foarte deasă. Ochii căprui nu sînt migdalați, au nasul drept și frumos, buzele subțiri, dinții mici. Fruntea e înaltă și lată, iar fața ovală`.

n. 1 = Număra 515.000 loc. în 1984.”

Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.

Cele mai vizitate muzee ale lumii

Cuget Liber 6 aprilie 2013

Cele mai vizitate muzee în 2012

Web Cultura 29 martie 2013

Manneken Pis, obiectivul turistic european care i-a dezamăgit cel mai mult pe turiști

AGERPRES, București, 6 decembrie 2012

Parisul sfârșitului de secol XIX văzut de o englezoiacă (MAUGHAM 1902)

Scriitorul englez W. Somerset Maugham (1874-1965) a publicat în 1902 romanul Mrs. Craddock, a cărui acțiune se petrece după 1885. Eroina, descendentă a unei familii nobiliare provincial scăpătate, se căsătorește din dragoste cu Edward Craddock, mic fermier descendent al unei familii țărănești de pe domeniul familiei eroinei. Din cauza discrepanțelor care apar la puțin timp după căsătorie, eroina pleacă temporar într-o călătorie în Franța cu mătușa ei. Într-una din scrisorile adresate soțului îi descrie pe scurt Parisul.

<(…)

Aici locuim într-un apartament foarte drăguț din Cartierul Latin, departe de bogătași și de turiști. N-aș putea să-ți spun ce e mai de prost gust: excursionistul obișnuit sau acea parte a Parisului pe care o invadează. Știu doar atît: că se potrivesc de minune. Mi-e silă de proasta calitate a marilor bulevarde, cu cafenele lor țipătoare, prea somptuoase și prea împodobite cu poleială și cu gloata aceea de străini prosr îmbrăcați. Dar dacă vii, am să-ți arăt un altfel de Paris, un Paris demodat și odihnitor: teatre ce nu sînt frecventate de turiști, grădini pline de copii drăguți, însoțiți de guvernante cu bonete de care atîrnă panglici lungi. Pot să te duc printr-o mulțime de străduțe cenușii, cu prăvălii caraghioase, prin biserici vechi în care poți vedea oameni rugîndu-se. Și totul e foarte pașnic, îți liniștește nervii obosiți; și te mai pot duce la Luvru, în orele cînd muzeul nue bîntuit de vizitatori și cînd am să-ți pot arăta tablouri și statui frumoase, ced-au fost aduse aici din Italia și din Grecia, unde zeii își au pînă-n ziua de astăzi reședința.

(…)>

SURSA

W. Somerset Maugham, Triumful dragostei, traducere de Liliana Mareș, editura Z, București, 1992, pp. 197-198.