Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta nomad. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nomad. Afișați toate postările

luni, 12 februarie 2018

Poporul amerindian Guarani din Ecuador (BUCOVALĂ & CÂNDEA 2003)

<
Ecuador. Este situată în America de Sud, la aceeași latitudine cu Ecuatorul. Are o populație de 10 milioane de oameni, dintre care 200.000 sunt amerindieni. Suprafața este de 283.560 kmp. Țara este străbătută de munții Anzi și o importantă suprafață este alcătuită de pădurea amazoniană. Limba oficială este spaniola, dar 40%  din populație vorbește dialectul quechua*. Aici îl întâlnești pe Kempere, un indian Guarani**, care trăiește în inima pădurii amazoniene. Guarani sunt nomazi și trăiesc în mici clanuri de cinci-șase familii. La fiecare șase luni părăsesc locul în cate se află pentru a se stabili într-o nouă zonă de vânătoare. Aici își construiesc colibe din frunze de palmier, iar femeile și copiii încep să planteze pe mici suprafețe rădăcini de manioc, care constituie baza alimentației lor. În acest timp, bărbații vânează folosind săgeți cu vârful înmuiat în curara (o otravă extrasă din plante tropicale). Încă de la vârsta de zece ani Kempere este un vânător încercat. I-a însoțit pe tatăl său și pe ceilalți bărbați dn clan la vânătoare încă de când a început să meargă. A învățat să pescuiască în râurile din apropiere și să construiască tot felul de obiecte din lemn sau frunze.
>

Sursa
C. Bucovală & M. Cândea, Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003, p. 89.

Note M. T.
* quechua = "Cei care vorbesc corect". Cel mai mare popor amerindian preincaș, cu 12 milioane de indivizi, răspândiți în Ecuador, Peru, Bolivia, Columbia, Chile, Argentina. www.romlit.ro - Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua - 23/2009)
** guarani = Popor amerindian de 5 milioane de indivizi, răspândiți în Bolivia (limbă oficială), Paraguay (limbă oficială), Argentina (limbă oficială provincială) și Brazilia. (linguistics.byn.edu)

luni, 4 iulie 2016

Tânăr veteran englez versus diversitate etnică și socială în India colonială britanică (BROMFIELD 1933-7)

<
(...)
Șirul de refugiați se perinda fără întrerupere prin fața mesei. Ransome avea impresia că șirul nu avea să se mai termine niciodată. Printre aceștia se aflau kazhis* și kolas**, nagas*** și modhs, mochis**** și pomlas*****, dhobias****** și vasawas, naikas******* și chiar trei nomazi bhils******** șireți, atrași de speranța că ar putea să obțină gratuit orez. Gopal cerea fiecăruia să spună numele și casta. (...) Totodată afla lucruri necunoscute lui pînă atunci, detalii aparent neînsemnate din viața acestor oameni, care se înmulțeau a viermii - deosebirile de caste*********, cu indescriptibila lor varietate de caste și subcaste izvorîte din bizarele credințe religioase, începînd cu hinduismul********** degenerat și terminînd cu practicile vrăjitorești ale populației bhil.
(...) În vreme ce-l asculta pe Gopal Rao vorbind cu ei, Ransome ajunse treptat la concluzia că aceștia nu veniseră aici, la poarta cea mare, fiindcă sperau să găsească o ușurare a nevoilor lor, ci datorită faptului că această impunătoare arcadă sarazină*********** personifica însăși autoritatea Maharajahului************. Vestea că bunul lor părinte trimisese oameni la poarta cea mare spre a le purta de grijă, îi făcuse să vină buluc din toate cartierele orașului devastat și chiar din satele învecinate, asemenea unor copii înfricoșați. Toți aceștia nu prea știau ce voiau, în afară de faptul că cereau în gura mare hrană.
(...) De cinci ani de cînd trăia în Ranchipur, oamenii aceștia nu existaseră pentru el, și chiar dacă fusese uneori conștient de prezența lor, nu-i apăruseră decît ca niște siluete stranii, care se dădeau la o parte cînd trecea cu mașina și se uitau la el prin perdelele norilor de praf, în vreme ce în ochii lor negri, aprinși, nu exprimau decît o foame nestinsă și privațiuni cumplite. Ranchipurul pe care-l cunoscuse el  - palatul, grupul lui Mr. Bannerjee și grupul restrîns de luptători care-și dedicaseră viața renașterii Indiei - era extrem de mic și de limitat. Treptat, începuse să deslușească sub pojghița aceasta subțire mizeria care domnea în straturi alcătuite din ignoranță, foame și superstiții. Nenorociții care treceau prin fața micii mese, unul cîte unul, certîndu-se, înjurîndu-se, mînați de aceeași grabă și spaimă, deveneau în sfîrșit pentru el niște ființe omenești.
În preajma lui, Gopal Rao, tînărul mahratt***********, își continua lucrul cu toată eficiența, în vreme ce o expresie de dispreț se citea în ochii lui negri și pe buzele-i pline și roșii. Gopal Rao era un războinic. Acum un secol ar fi condus o ceată de călăreți mahratta peste șesurile golașe, spre a jefui bogățiile din celelalte părți ale Indiei.
„Trebuie să-mi perfecționez dialectul gujerati************, să învăț mahratta și, dacă se poate, alte două sau trei limbi”, gîndi Ransome. Dar ce însemnătate aveau două, trei, cinci sau chiar zece limbi în colcăiala de furnicar a complexei Indii. Pînă și istețul Gopal Rao, care stăpînea vreo șase limbi, se poticnea uneori în cîte un dialect obscur. Creaturile acestea nenorocite aveau nevoie de lumină și de una sau maximum două limbi comune. Ransome își aminti de băieții și fetele educați de soții Smiley și de transformarea lor - ochii le deveniseră mai strălucitori, trupurile mai viguroase și mai drepte. Dar ce reprezentau eforturile suținute al soților Smiley și ale Maiorului Safka, ale lui Miss Macdaid și ale lui Rașid, precum și ale bătrînului și istovitului Maharajah, care murise acum în urmă? Față de imensa întindere a Indiei era mai puțin de o pietricică aruncată în valurile mării.
Deodată înțelese un lucru la care nu se gîndise pînă acum, dar care, în subconștientul,  în sufletul său, fusese întotdeauna prezent, și anume convingerea calmă că va rămîne să trăiască în India, că îl captiva Orientul, așa cum o captivase și pe Miss Macdaid încă din copilăria ei. Europa îi părea ceva îndepărtat, pe jumătate mort, sau în orice caz agonizînd lent. Nu va mai revedea Europa în veci. Gîndul acesta nu-i trezi nici o umbră de regret.
(...)
>

SURSA
Louis Bromfield, Vin ploile. Roman al Indiei moderne***************, trad. I. Corbul & V. Corbul, ed. Univers, București, 1972, pp. 442-444.

NOTE M. T.
* Kashi = Străvechi oraș, cunoscut și ca Varanasi sau Benares, unul din cele șapte orașe sacre ale religiei hinduse. Este situat pe malul marelui fluviu sacru Gange, în statul Uttar Pradesh din nordul Indiei. (http://www.revistamagazin.ro/content/view/4678/7/)
** Kohla = Mic grup etnic din vestul Indiei, de religie hindusă și limbă principală ho.. (https://joshuaproject.net/people_groups/17244/IN)
*** Naga = Populație din micul stat indian Nagaland, situat la granița cu Myanmar (Birmania). (https://www.nagaland.gov.in/portal/portal/StatePortal/AboutNagaland/NagalandInfo)
**** Mochi = Importantă castă hinduistă din nordul Indiei și Bangladesh, care se ocupă tradițional cu fabricarea încălțămintei. (https://joshuaproject.net/people_groups/17639/IN)
***** Pomla = Un foarte mic grup etnic în vestul Indiei, de religie hindusă, musulmană și sikh, și limbă gujerati, urdu și punjabi. (https://joshuaproject.net/people_groups/17898/IN) (https://joshuaproject.net/people_groups/17625/IN) (https://joshuaproject.net/people_groups/18135/IN)
****** Dhobi = Important grup etnic de religie hindusă, musulmană și sikh și de limbi principale hindi, urdu și punjab. (https://joshuaproject.net/people_groups/16709/IN) (https://joshuaproject.net/people_groups/17519/IN) (https://joshuaproject.net/people_groups/18066/IN)
******* Naikas = Grup etnic din jungla munților Ghat de Vest de pe coasta de vest a Indiei. (http://www.jelldragon.com/theoldways/naikas.htm)
******** Bhil = Cel mai important grup tribal din India, situat în vestul Indiei și sud-estul Pakistanului, de religie hindusă și limbă principală hindi. (https://joshuaproject.net/people_groups/16414/IN) (http://www.nativeplanet.org/indigenous/cultures/india/bishnoi/bishnoi3.shtml)
********* CÁSTĂ, caste, s. f. (La hinduși, egipteni sau la alte popoare orientale) Grup social închis, endogamic, strict delimitat de altele prin origine comună, ocupații, privilegii; p. ext. grup social închis care își păstrează privilegiile. ◊ Expr. Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. – Din fr.caste. 
Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/cast%C4%83) (http://www.descopera.ro/mari-intrebari/14419544-ce-este-un-sistem-de-tip-casta)********** HINDUÍSM (‹ fr. {i}) s. n. (REL.) Religie politeistă, apărută în India (sec. 5-4 î. Hr.), care reprezintă o îmbinare a brahmanismului cu elemente budiste; propunând o nouă cale a mântuirii, prin iubire și dăruire, accesibilă oricui. Pasul cel mai important realizat de h. este trecerea de la panteismul impersonal la teismul personal. Panteonul hinduist fundamental conține 33 de divinități, subordonate triadei supreme de zei:Brahmā, Vișnu, Shiva. H. afirmă identitatea dintre sinele individual (Ᾱtman) și sinele universal, absolutul (Brahmān), precum și existența unui ciclu al renașterilor succesive, rezultat al ignoranței, de care credinciosul se desprinde prin acțiune (karma), devoțiune (bhakti), meditație și cunoaștere (jñana). O diferență mai evidentă față de vechile religii indiene este prezența masivă a templelor și a iconoplastiei. Răspândit astăzi în India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Nepal. Sursa: Dicționar Enciclopedic (1993-2009) (https://dexonline.ro/definitie/hinduism) (http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/hinduism/)*********** SARAZÍNI (SARACENI) (‹ gr. sarakenoï, lat. saracenis. m. pl. Termenul apare atestat în Antic.; în V Europei (îndeosebi în Galia, Italia și Provence), începând din sec. 8, el desemna, în general, pe locuitorii Imperiului arabo-musulman care efectuează incursiuni, jafuri și raiduri devastatoare. Se pare că această denumire a ajuns în V Europei și prin intermediul bizantinilor și al participanților la Cruciade. De asemenea denumirea este atribuită și populațiilor nomade care pendulează în ținuturile deșertice dintre Siria și Arabia Saudită. Sursa: Dicționar Enciclopedic (1993-2009) (https://dexonline.ro/lexem/sarazin/50446)************ MAHARAJÁH, maharajahi, s. m. Titlu purtat de prinții indieni suverani (până în 1956); persoană care deținea acest titlu. [Var.: maharadjáh s. m.] – Din fr. maharadjah. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/maharajah)************* Mahratta / Maratha = Castă de războinici hinduși care în secolul XVII au creat un stat în vestul și sudul Indiei pentru a se opune Imperiului Marilor Moguli musulmani din nord, aflat la apogeul puterii. Cucerirea Imperiul Mahratta / Maratha a fost încheiată de britanici în 1818. (http://www.gatewayforindia.com/history/maratha.htm) (http://thediplomat.com/2016/01/the-truth-behind-the-maratha-empire-in-india/)************** Gujarati = Limbă din familia limbilor indo-europene, vorbită în statul Gujarat din vestul Indiei. (http://archive.ethnologue.com/16/show_language.asp?code=guj)*************** Cristina Teodorescu, 21 februarie 2007 (http://www.bookblog.ro/x-woodisor/vin-ploile/)

vineri, 23 octombrie 2015

„Călători și călătorii” (UNIVERSITATEA BUCUREȘTI 2015)

Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, Universitatea București

Conferință internațională de Științe ale Comunicării și Studii Culturale, 23-24 oct. 2015

Călători și călătorii. A privi, a descoperi


A călători, călătorie, călător - o familie de cuvinte care surprinde, așa cum scria Franck Michel, „dorul de ducă”, stârnit de contactul cu alte persoane, cu o carte sau, în universul contemporan, cu mijloacele de comunicare în masă. A călători înseamnă a te desprinde de locul căruia îi aparții și a te îndrepta spre teritorii ispititoare, fascinante sau, dimpotrivă, terifiante. Un verb care te proiectează în proximitatea străinului, pe care visezi să-l descoperi și să ți-l faci prieten la el acasă.

Vorbind de impulsurile nomadului, Michel Maffesoli amintește de o tradiție a budismului zen, potrivit căreia „non-apartenența la un loc” este un imperativ pentru realizarea de sine. De la a te aventura în lumea largă pe propriile picioare, până la a te urca în șeaua calului, de la te lăsa purtat de litiere, căruțe, trăsuri, corăbii sau feribot, de la a te așeza în vagonul confortabil al trenului sau pe banchet automobilului, până la a te ridica de la pământ grație avionului, de-a lungul istoriei deplasarea a ajutat ființa umană să se deschidă către ce e diferit, să întâlnească oameni noi și moravuri pe măsură, să confrunte peisajul de acasă cu arhitectura naturală și urbană a unui altundeva.

Viața de-a lungul drumului s-a dovedit adesea provocatoare și, nu de puține ori, periculoasă în parcurgerea diverselor forme de relief, a căilor, a trecătorilor sau în căutarea popasurilor la hanuri, taverne și alte adăposturi temporare. Au existat zei, eroi sau sfinți invocați pentru a-i proteja pe călători în trecerile și în petrecerile lor de la anticul Hermes, la Hristofor, patronul călătorilor din Evul Mediu încoace și, mai recent, al automobiliștilor.

Spre deosebire de omul medieval, care nu cunoaște călătoria ca divertisment (Jean Verdon), individul contemporan est antrenat la drum frecvent din rațiunea respectivă. Această irepresibilă nevoie de a rătăci prin locuri necunoscute pentru a-ți dobândi liniștea, limpezi mintea sau cunoaște alte teritorii, alte culturi, această sete de a înghiți mii de kilometri este alimentată astăzi de industria turistică, ale cărei strategii de convingere sunt din ce în ce mai rafinate. Întregul demers de persuadare a unui public tot mai pretențios pare să stea sub semnul unui proverb care circula cândva în spațiul public american: „Fii sigur că-ți alegi ruta cu grijă! Vei fi pe ea multă vreme”. Instrucțiunile de călătorie semnate de „experții” plimbărilor îndepărtate, care învață ochiul cum să privească, sunt tot mai numeroase, atât în formatul clasic, cât și în cadrul platformelor online. În ciuda popularității de care se bucură acum, ele constituie un tip de literatură cu o lungă tradiție culturală.

Conferința își propune să reunească specialiști din arii profesionale diverse, care să abordeze din multiple perspective tema călătoriei și a călătorului. Direcțiile de studiu și dezbatere academică vizează dimensiunea culturală a temei, în sincronie și diacronie, cu reflecții asupra finalității, mijloacelor, instrumentelor, agenților și temelor aferente călătoriei, dar intenționează să surprindă și modalităților actuale de cercetare a unui asemenea subiect, de la strategii de marketing, relații publice, branding și advertising la surse de documentare și informare de ultimă oră.

Axe tematice

1. Dimensiuni culturale ale călătoriei
1.1. Călătoria în arte și patrimoniu
- Călătorii reale, fantastice, onirice, virtuale în text și imagine
- Scrierile de călătorie ca gen: jurnale, memorii, scrisori, ghiduri etc
- Călătorii fondatoare și traseele obiectelor
- De la cabinetele de curiozități la muzeele lumii
- Călătorii de cercetare: experiența terenului etnografic și antropologic
1.2. Călătoria: comportamente, rituri, practici și sensibilități
- Transhumanță, nomadism, peregrinare
- Pelerinaje, procesiuni, călătorii spirituale și inițiatice
- Experiențe ale voiajului și tipologii ale călătorilor: hedoniștii, turiștii, intelectualii, îndrăgostiții de exotic etc.
- Diferențe culturale, diferențe geografice: exotismul
- Rituri liminare, tranziții, mutații culturale
- Zei, eroi, sfinți ai călătoriei
- Călătorie ca formă a întâlnirii cu Celălalt
1.3. Istorii ale călătoriei: cauze, scopuri, roluri, mijloace
- Călătorii temporare versus deplasări definitive
- Imaginarul profesional al călătoriei: marinari, negustori, diplomați, curieri, exploratori, misionari etc
- A te deplasa: microistorii culturale ale mijloacelor de transport
- Artefacte ale călătorului: echipamente (vestimentație, accesorii), instrumente (hărți, compasuri, aparate foto, video), suveniruri.
1.4 Spațiul călătoriei
- Spațiul și călătoria: drumuri pe apă, pe uscat și în aer
- Dificultățile călătoriei: natura și oamenii
1.5. Panel tematic - Centrul de excelență în studiul imaginii
2. Branding, advertising, marketing și relații publice
2.1. Branding și branduri turistice
- Călătoria spre Celălalt: branduri ale glocalizării
- Identitate, alteritate, stereotip în construcția brandului de țară
- Good Country Index - mitologii publicitare pentru proiectarea spațiului perfect
- Brandingul locurilor: aplicații și strategii de comunicare, advertising și relații publice
- Diplomația publică, lobby-ul național și imaginea de țară
- Made în România: promovarea brandurilor românești
2.2.  Marketing și advertising pentru turism
- Timbre și ilustrate: între propagandă și marketingul destinațiilor
- Voiajori și consumatori: trend-uri și obiceiuri de consum în turism
- Marketingul călătoriei: târgurile de turism naționale și internaționale
- Călătorii digitale și marketing experiențial sau despre virtualizarea călătoriilor prin intermediul noilor tehnologii
- Agenții de turism și strategii specifice de promovare
- „Consumer Journey” - tendințe contemporane în construcția strategiilor de promovare și PR, cu aplicații în domeniul turismului
- Piața  internațională / piața românească de turism: perspectivă comparatistă
2.3 Etică și politică - riscuri actuale pentru industria turismului
- Risc, etică și responsabilitate socială în domeniul turistic
- Crizele internaționale și turismul
3. Itinerarii prin lumea informației
3.1. Bibliotecile și călătoria informației
- Biblioteca: un spațiu al călătoriei
- Biblioteci tradiționale versus biblioteci virtuale
- Biblioteci-voiajoare: călătorii livrești, itinerariile cărților
- Bibliotecari-călători și aventurile lor
3.2. Călătoria și informația digitală
- Surse de documentare pentru călătorii
- Tehnologii multimedia pentru călătorii
- Forme și imagini ale călătoriei în noile media
- Marketingul centrelor info-documentare
3.3. Excurs prin lumea muzeelor și arhivelor
- Organizarea memoriei materiale a călătoriei în muzee, expoziții, arhive
- Vizitatorul în muzeu - o țintă în marketing și un beneficiar de informație
- Colecții și colecționari / ctitori de muzee
- Muzeul real - muzeul virtual - muzeul itinerant
Comitet științific
prof. univ. dr. Ioan Pânzaru, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, UB, director al CEREFREA
prof. univ. dr. Liviu Papadima, Facultatea de Litere, UB, prorector al UB
prof. univ. dr. Sorin Alexandrescu, director al Centrului de excelență în studiul imaginii, UB
prof. univ. dr. Monica Spiridon, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
prof. univ. dr. Mihai Dinu, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB

Consultanți științifici
prof. univ. dr. Carmen Mușat, Facultatea de Litere, UB
prof. univ. dr. Iuliana Botezan, Universitatea Complutense, Madrid
prof. univ. dr. Ionel Enache, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
prof. univ. dr. Adina Berciu, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
CP 1 dr. Adi Mihalache, Institutul de Istorie A. D. Xenopol al Academiei Române, Iași

Comitet organizatoric
conf. univ. dr. Cristina Popescu, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
conf. univ. dr. Alexandru Crăciun, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
lect. univ. dr. Silvia Barucieff, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
lect. univ. dr. Cristina Bogdan, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
lect. univ. dr. Ana Maria Teodorescu, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
asist. univ. dr. Gabriela Băran, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
asist. univ. dr. Gabriela Jurubiță, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
asist. univ. drd. Simona Fortin, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB
conf. univ. dr. Laura Mesina, Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, UB (panel CESI)

sâmbătă, 17 august 2013

Samarkand în secolul XIX (VERNE 1892)


(63) „Samarkand este situat în mijlocul bogatei oaze scăldată de Zarafsan în oaza Sogdiană. Dintr-o broșurică pe care am cumpărat-o în gară aflu că marele oraș ar putea prea bine ocupa unul din cele 4 locuri unde geografii au căzut de acord să plaseze paradisul terestru. (...) Incendiat de armata lui Cyrus, 529 de ani î. e. n., S. a fost în parte distrus de Ginghis-han prin 1219. Devenit capitala lui Tamerlan, (...). Dar asta n-a împiedicat ca orașul să fie jefuit de nomazi în sec. XVIII.”
(64) „MedreseleSamarkandul are un număr de 17 colegii de acest fel și 85 de moschei – (...).”
(66) „Iată bazarul. (...) Printre stofe se găsește o țesătură de mătase numită kanaus, care pare a fi foarte căutată de elegantele Samarkandului, cu toate că nu se compară cu produsele similare fabricate la Lyon nici ca frumusețe, nici sub aspectul calității. D-na Caterna se lăsa ispită de parcă ar fi fost în fața unei vitrine de la Bon Marche sau Luvru. (...)
- Eu am zărit niște papuci care vor avea mare succes cînd voi juca pe Ali Baju în Caidul! rostește dl. Caterna.”
(66) „(...) unde se află una din cel mai frumumoase moschei din Asia Centrală, moscheea Șah-Sindeh, datînd din anul 795 al hegirei (1392).”
(66-7) „(...) o popululație care număra 40.000 de loc. (1). În majoritate sînt de origine iraniană. Puternici și bine legați, deși au pielea albă, ea s-a înnegrit la aer și soare. Reproduc un pasaj din interesanta lucrare a  doamnei Ujfalvy-Bourdon: `Au îndeobște părul negru ca și barba, foarte deasă. Ochii căprui nu sînt migdalați, au nasul drept și frumos, buzele subțiri, dinții mici. Fruntea e înaltă și lată, iar fața ovală`.

n. 1 = Număra 515.000 loc. în 1984.”


Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.