Fostul hanat Kokand din Asia centrală (VERNE 1892)

-Kokandul are bazaruri destule, (...); acolo cele mai frumoase țesături ale Asiei se plătesc în monede de aur numite tiahi, care valorează 3 ruble și 60 de copeici.”

(77) „-Desigur, dl. reporter, dar trebuie să știți că monumentele [Kokandului] nu se ridică la înălțimea celor din Samarkand și Buhara.”

(78) „(...) ne aflăm pe teritoriul oazei Fergana, nume al vechiului hanat Kokand, care s-a lipit Rusiei în 1876 cu cele 7 districte ale sale. Aceste districte, unde populația majoritară e sartă, sînt administrate acum de prefecți, subprefecți și primari.”

J. VERNE, Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.

Hanatul Buharei din Asia Centrală (VERNE 1892)

(58) „Hanatul Buharei și Samarkandului alcătuiau odinioară Sogdiana, o țară condusă de un satrap persan, locuită de tadjici, apoi de uzbeci, care au ocupat-o la sfârșitul sec. XV. (...)

Buhara era capitala hanatului, Roma Islamului. (...) Comerțul ei cu China a fost întotdeauna înfloritor. Acum are 80.000 de locuitori. (1)

n. 1 = În 1984 avea 204.000 locuitori.

(60) „Iată toate amintirile pe care le-am păstrat din Roma Turkestanului (1).

n. 1 = Azi se află în Uzbekistan.”

J. VERNE, Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.

Samarkand în secolul XIX (VERNE 1892)

(63) „Samarkand este situat în mijlocul bogatei oaze scăldată de Zarafsan în oaza Sogdiană. Dintr-o broșurică pe care am cumpărat-o în gară aflu că marele oraș ar putea prea bine ocupa unul din cele 4 locuri unde geografii au căzut de acord să plaseze paradisul terestru. (...) Incendiat de armata lui Cyrus, 529 de ani î. e. n., S. a fost în parte distrus de Ginghis-han prin 1219. Devenit capitala lui Tamerlan, (...). Dar asta n-a împiedicat ca orașul să fie jefuit de nomazi în sec. XVIII.”

(64) „Medresele – Samarkandul are un număr de 17 colegii de acest fel și 85 de moschei – (...).”

(66) „Iată bazarul. (...) Printre stofe se găsește o țesătură de mătase numită kanaus, care pare a fi foarte căutată de elegantele Samarkandului, cu toate că nu se compară cu produsele similare fabricate la Lyon nici ca frumusețe, nici sub aspectul calității. D-na Caterna se lăsa ispită de parcă ar fi fost în fața unei vitrine de la Bon Marche sau Luvru. (...)

- Eu am zărit niște papuci care vor avea mare succes cînd voi juca pe Ali Baju în Caidul! rostește dl. Caterna.”

(66) „(...) unde se află una din cel mai frumumoase moschei din Asia Centrală, moscheea Șah-Sindeh, datînd din anul 795 al hegirei (1392).”

(66-7) „(...) o popululație care număra 40.000 de loc. (1). În majoritate sînt de origine iraniană. Puternici și bine legați, deși au pielea albă, ea s-a înnegrit la aer și soare. Reproduc un pasaj din interesanta lucrare a  doamnei Ujfalvy-Bourdon: `Au îndeobște părul negru ca și barba, foarte deasă. Ochii căprui nu sînt migdalați, au nasul drept și frumos, buzele subțiri, dinții mici. Fruntea e înaltă și lată, iar fața ovală`.

n. 1 = Număra 515.000 loc. în 1984.”

Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40, București, 1989, p. 5-138.

Biografia lui Timur Lenk, emirul Samarkandului (1336-1405) (AXELROD & PHILLIPS 1995)

<
(...) făcut incursiuni în această zonă din 1364 pînă în 1370. În 1369, Timur Lenk i-a succedat fratelui său în postul de emir al Samarkandului (1). În următorii zece ani a lupta împotriva hanilor din Kwarizm (2) și Jatab (3). În 1381 a invadat Persia (4) și a cucerit Herat (5), apoi, între anii 1382 și 1385 a pătruns în Khorassan (6) și Persia de est. Din 1386 pînă în 1387 Fars (8), Armenia, Azerbaidajn și Irak au căzut pe rînd în mîinile lui. Fostul său aliat Toktamysh a atacat Samarkandul în 1385-1386 și din nou în 1388 și 1389. De fiecare dată, T. L. l-a învins, iar în 1390-1391 l-a împins înapoi în Rusia. El nu a putut profita de acestă înaintare deoarece a fost rechemat în Persia ca să înăbușe o răscoală pusă la cale de șeicul Mansur la Șiraz (9) în 1392. Timur Lenk l-a învins pe șah și a plecat să recucerească Armenia, Azerbaidjan și Fars (1392-1394). În 1393 a cucerit Bagdadul, iar în următorii doi ani a luat Mesopotomia (10) și Georgia.
În 1395 Toktamysh a invadat din nou Samarkandul, dezlănțuind mînia lui T. L. care l-a învins pe Terek (11), la sfîrșitul anului, după care a pornit să distrugă Rusia de sud și Ucraina, producînd mari distrugeri într-o neobosită expediție de pedepsire. Hotărît să nu ia prizonieri, el îi măcelări pe toți mongolii ce-i ieșeau în cale.
T. L. s-a oprit numai cînd a fost nevoit să se întoarcă în Persia ca să potolească rebeliunea de aici (1396-1397). Apoi, în 1398, a lansat un atac masiv, invadînd India. La fel ca în Rusia, el a distrus totul în drum spre Delhi, unde s-a confruntat cu armata sultanului Mahmud Tughluq. A intra în Delhi la 18 decembrie 1398. Soldații lui au avut permisiunea timp de mai bine de două săptămîni să jefuiască și să omoare locuitorii orașului. Apoi s-a întors la Samarkand. El nu a urmărit să ocupe India și nici să o atașeze imperiului său. Prădînd-o fără milă, a subminat sultanatul de la Delhi, care a decăzut curînd și s-a prăbușit.
După expediția în India, T. L. a invadat Siria, învingînd armata de mameluci () în bătălia de la Aleppo, la 30 octombrie 1400. După ce a prădat orașele Allepo și Damasc, s-a întors spre revoltatul Bagdad, pe care, în 1401, l-a distrus în întregime, pedepsindu-l pentru revoltă. Setos de sînge, T. L. a pornit în 1402 să invadeze Anatolia (). El a zdrobit armata sultanului Baiazid I la Ankara, la 20 iulie 1402. Apoi, a capturat Smirna () de la Cavalerii din Rhodos () și a cerut tribut de la sultanul Egiptului, precum și de la împăratul Bizanțului Ioan I ().
Neînvins, T. L. s-a întors la Samarkand în 1404 și s-a pregătit pentru o invazie a Chinei la scară mare. S-a îmbolnăvit și a murit la 19 ianuarie 1405, înainte de a-și pune planurile în aplicare.

Referințe bibliografice complementare: Harold Lamb, Tamerlane: The Earth Shaker (Garden City, N. Y.: Garden City Publishing, 1932); Edward D. Sokol, Tamerlane (Lawrence, Kansas: Coronado Press, 1977)
>

SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, București, 1995, pp. 479-480.

NOTE M. T.
(1)
(2)
(3)
(4) Persia și-a schimbat numele în Iran în 1935.