Secretarul general al Alianței Franceze la Constanța

În data de 3 martie 2003 a avut loc vizita la Constanța a Secretarului general al Alianței Franceze din Paris și al Alianțelor din lume, Jean Claude Jacq, cu rang de ambasador al Francofoniei. Domnia sa a fost însoțit de doamna Odile Cobacho, atașat lingvistic al Ambasadei Franței la București și Delegat General al Alianțelor din România, și de adjunctul acesteia, Thierry Dumas. După vizitele oficiale, J. C. Jacq s-a întâlnit cu o parte din mass media constănțeană, insistând pe necesitatea păstrării specificității culturale a fiecărei națiuni, a comunicării inter-culturale, în contextul mondializării negative, văzută ca tentativă de impunere a unui model cultural unic.

Scriitorul Mihail Sadoveanu (1880 Pașcani - 1961 Vânători/Neamț) despre scriitorul Ion Creangă (1837 Humulești/Neamț - 1889 Iași)

 II.2. Dialectologie folclorică

(26) (...) Al doilea exemplu: Mihail Sadoveanu a fost unul dintre primii, dacă nu chiar primul, care a semnalat valoarea supradialectală a scrierilor lui Creangă. Calificativul de scriitor popular aplicat humuleșteanului, pe motiv că folosea un lexic de circulație restrînsă și transcria subiecte folcloristice, nu-l convingea pe autorul Baltagului. El apreciază tehnica elaborată din Amintiri din copilărie sau din Povestea lui Harap Alb, acest opere reprezentînd „esența cea mai subtilă a graiului nostru popular, ca și cum geniul limbii noastre s-ar fi întrupat” (13). Același criteriu estetic îl identifică și aici, îndreptățind includerea scriitorului în familia creatorilor de excepție. După marea unire aromânilor, Sadoveanu aducea și argumente de ordin lingvistic în favoarea afirmațiilor sale. Pe urmele filologilor, constata persistența în circulație a formelor lexicale „mai estetice”, de fapt de origine latină, în comparație cu altele alogene. Același fenomen de estetizare și, implicit de generalizare, l-a cunoscut și lexicul scrierilor lui Creangă, față de care limba literară standard nu a rămas indiferentă. De aceea povestitorul moldovean, considerat, o vreme, scriitor dialectal și popular, a început să fie receptat din ce în ce mai mult ca artist național și savant.
(...)