Pacea este cel mai groaznic război; în timpul ei, trebuie să ai răbdarea de a aştepta să-ţi moară duşmanul. VICTOR MARTIN - ''Carte de citit la volan''
Faceți căutări pe acest blog
vineri, 27 noiembrie 2015
Relațiile Indiei și Egiptului cu Marea Britanie în perioada interbelică (GALSWORTHY 1933)
(...)
- A trecut mult timp de cînd n-am mai fost pe acolo. India m-a cam sufocat. În India ai fost?
- Nu, domnule.
- Greu de spus în ce măsură poporul indian dorește într-adevăr să se rupă de metropolă*. Șaptezeci la sută sînt țărani! Țăranii doresc o viață liniștită și condiții de stabilitate. Îmi aduc aminte că înainte de război** erau în Egipt mari mișcări naționale***, dar felahii*** țineau toți cu Kitchener**** și cu orînduirea stabilă britanică. L-am luat înapoi pe Kitchener, iar în timpul războiului i-am făcut să guste instabilitatea, așa că acum au căzut în cealaltă extremă.
(...)
>
SURSA
John Galsworthy, Iubirile lui Dinny Cherrell*****, trad. A. Ralian, vol. II (Dincolo de rîu), ed. Miron, 1992, pp. 125-126.
NOTE M. T.
* Marea Britanie.
** Primul Război Mondial (1914-1918).
*** Prezența militară britanică în Egipt a durat din 1882 până în 1954. În 1914 provincia autonomă otomană Egipt a fost transformată în protectorat britanic. În 1922 Egiptul a fost recunoscut formal independent. (http://www.egiptul.ro/istoria2.php)
*** FELÁH, felahi, s. m. Țăran stabil din țările arabe ale Orientului Apropiat și din nordul Africii. – Din fr. fellah. Sursa: DEX '09 (2009)
**** Horato Kitchener (1850-1916) = Mareșal britanic. Ofițer pînă la gradul de general în armata statului egiptean aflat sub ocupație britanică (1883-1899). Comandant-șef al armatei din colonia India. Consul britanic în Egiptul ocupat de armata britanică (1909-1914). (http://www.kitchenerscholars.org/kitchener-of-khartoum)
***** ed. Miron - Clasici vechi și noi - Iubirile lui Dinny Cherrell 2 vol (http://www.miron.ro/anticariat/clasici-vechi-si-noi/iubirile-lui-dinny-cherrell-2-vol)
luni, 13 octombrie 2014
Bucureștiul interbelic (CĂLINESCU 1933)
(...)
După trei ani de lipsă din țară, Bucureștii i se părură uimitori de modernizați. Numeroase construcții moderniste presărau orașul cu punți de vapor și cuburi albe. Palatul Asigurării Generale* se ridica în chipul unui masiv chip de sare babilonică spre cer, transformînd bulevardul, împreună cu palatele Ciclop** și Lido***, în arteră de mare metropolă. În josul peretelui drept și amețitor al enormului turn, scundele clădiri vecine păreau barăci de scînduri. Micul zgîrie-nori în fier și blocuri de piatră al Palatului Societății de telefoane**** aruncase pe porțiunea strîmtă a Căii Victoriei o umbră de Broadway******. Ferestrele scunde și late de cabină de vapor, planurile suprapuse, cu acoperiș plat, barele de fier alb, suprafețele colorate în terrasit cafeniu sau albastru, vitrinele enorme încomjurate cu plăci de sticlă colorată, barurile automate, toate acestea erau elementele unei lumi noi iubind spațiul alb, igienic, interiorul marmorean al unor terme simplificate, sticla, nichelul, lemnul neted, neornamentat, lumina prelingîndu-se pe pereți. În acest decor de monumente geometrice, mijlocul de locomoție cerut de ochi era Lincolnul******* spațios, corespunzînd în severitate lui mecanică vechiului landou.
(...)
>
SURSA
George Călinescu, Cartea nunții, ed. Eminescu / colecția Romanul de dragoste - nr. 45, București,1972, p. 61.
NOTE M.T.
luni, 1 aprilie 2013
identitatea postcolonială (STĂNESCU 2013)
Angela Stănescu, The protean cultural syntehesis of postcolonial identity, „Diversite et identite culturelle en Europe”, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1/apr. 2013, p. 35
Rezumat
În era migraţiei în masă şi a mobilităţii globale, asumarea cetăţeniei globale a devenit o realitate comună. Multiculturalismul naţiunilor Europene postmoderne rămâne un slogan frumos, care nu poate redresa întotdeauna urmările deseori traumatice ale istoriei (post)coloniale a identităţii culturale, ce aminteşte încă de diviziunile geografice tradiţionale: ţări avute şi sărace, dezvoltate, în curs de dezvoltare şi subdezvoltate. Doar prin corectitudinea politică nu se poate şterge amintirea secolelor de antagonism colonial, cu inerentele dislocări de identitate culturală, tradiţii şi civilizaţii indigene. Complexităţile conflictuale caracteristice vechilor relaţii coloniale, care au distorsionat construcţia identităţii rasiale, naţionale şi culturale de ambele părţi, continuă să condiţioneze redefinirea identităţii naţionale şi culturale în fostele metropole imperiale şi colonii, precum şi reprezentările ei în literatura postcolonială.