Lacrimile dimineții (SEVERIN 1995)

 Adrian Severin, Lacrimile dimineții. Slăbiciunile Guvernului Roman, Scripta, București, 1995, 414 p.

7 Prefață: Despărțirea de Pigafetta - Octavian Știreanu

15 Cuvânt către cititori

17 I. Punerea problemei - Adevărul ca datorie

21 II. Guvernarea: stil și caracter
Legalismul
Pașoptismul
Antipopulismul
Intelectualismul
Elitismul 
Istorismul
Compromisul

57 III. Jumătățile de măsură
Politica prețurilor
Rolul statului în economie
Convertibilitatea leului
Cursul leului
Liberalizarea dobânzilor
Eliminarea subvențiilor
Dramatica restructurare
Reforma fiscală
Reforma agrară

111 IV. Naivitatea - Candoarea păsării de laț

121 V. Politica națională
Națiune și naționalism
Politica reîntregirii
Unitatea națională

143 VI. Politica externă
O țară fără aliați
Quinta la două capete
Tratatul cu URSS
Războiul din Golf
Puciul de la Moscova
Falsa echidistanță

144 VII. Reacțiunea parlamentară
Monstruoasa coaliție
Parlamentarii
Parlamentul

265 VIII. Relația cu mass-media
Lupta cu mentalitățile
Obligația transparenței
Bătălia pentru presa liberă
Libertatea radio-televiziunii
Legea presei
Politica de imagine

337 IX. Guvernul - orgolii și sacrificii
Echipa 
Miniștrii

347 X. Nota de plată asumarea destinului
Aripi frânte cu bâta
Cuțitul în spate
Sfârșitul

389 XI. Epilog: Speranța ca datorie

398 Anexa I Legi propuse Guvernul Roman și adoptate în perioada sa de guvernare

407 Anexa II Legi propuse de Guvernul și adoptate în perioada Guvernului Stolojan

411 Anexa III Legi propuse de Guvernul Roman și rămase în portofoliul de proiecte legislative al Guvernului Văcăroiu

413 Anexa IV Hotărâri adoptate de Guvernul Roman

coperta IV
„Martirii Revoluției - indiferent dacă Revoluția a fost declanșată sau nu, acompaniată sau nu, urmată sau nu, deturnată sau nu, confiscată sau nu de vreun complot sau de vreo lovitură de palat - ne-au dictat tablele legii care sunt menite a jalona drumul de urmat. Și, în ciuda tuturor care vor să ne rătăcească și să ne piardă, în ciuda celor care vizează a ne aduce înapoi la lumea de la care am plecat, despărțirea noastră de trecut rămâne definitivă, iar țărmul la care, în cele din urmă, va acosta corabia noastră gonită de furtuni va fi același, țărmul pe care pâlpâie din timp în timp, fără a se opri însă vreodată cu totul, farul marilor noastre idealuri... Chiar dacă va trebui să mai facem încă o revoluție!
Că va fi astfel o cred cu toată puterea, așa cum cred că timpul merge înainte, iar nu înapoi, că apele curg la vale, iar nu la deal, că ziua urmează nopții și că lumina învinge întunericul.”