(67-8) „Moscheea
e însă impunătoare. Are un dom aidoma unei căciuli persane, unde principala culoare e
albastrul verzui, iar unicul ei minaret, acum trunchiat, sclipește de
arabescuri smălțuite ce și-au păstrat străvechea strălucire.
Am vizitat sala centrală de sub cupolă. Acolo se înalță mormîntul `Șchiopului de fier` – cum i
se spunea lui Timur Cuceritorul.
Înconjurat de cele 4 morminte ale fiilor
săi, sub o lespede de jad negru, acoperită de o broderie de inscripții, albesc
oasele lui Tamerlan, al cărui nume
pare să rezume al XIV lea secol de
istorie veche. Zidurile sălii sînt placate cu jad pe care sînt desenate nenumărate
ornamente în formă de frunze sau plante încolăcite, iar o coloană mică, ridicată în
partea de SV arată spre Mecca. D-na Ujfalvi-Bourdon a asemuit, pe bună
dreptate, această porțiune a moscheii lui
Gur-Emir cu un sanctuar și într-adevăr asta-i impresia care ne-a făcut-o. Ea ni s-a întipărit după ce, pe o scară îngustă
și întunecoasă, am coborît pînă la cripta
unde sînt îngropate nevestele și
fiicele lui T.
(...)
-Tamerlan, răspunde
maiorul Noltitz, a fost unul dintre marii cuceritori ai lumii, poate cel mai mare, dacă
e să măsori grandoarea cu întinderea cucerilor sale: Asia, de la E de M. Caspică,
Persia și proviciile de la S frontierei ei, Rusia pînă la M. Azov, India, Siria, Asia Mică, în fine China în care a intrat cu 2000 de oameni. A avut un continent întreg
ca teatru al bătăliilor sale.
-Și mai era și șchiop!
-Da, d-nă, ca Genseric,
Shakespeare, Byron, Walter Scott, Talleyrand, ceea ce nu l-a împiedicat să
urce foarte sus. Dar era fanatic și sîngeros. Istoria spune că a masacrat la Delhi 100.000 de prinși în război și a
înălțat la Bagdad un obelisc din
84.000 de capete.
Claudius Bombarnac, trad. (fr. 1892) S. Radian, I. Creangă/nr. 40,
București, 1989, p. 5-138.
