„Epigrame” (GHINEA 1999)

 Sanda Ghinea, Eprigrame, „Tomis”, Constanța, iunie 1999

Cristina Tamaș, debutantă în dramaturgie cu volumul „Omul din cerc” și „Tata nu mai e ministru”
Spunea făcându-l pe magistru
„Omul din Cerc”: „Auzi, mon cher”,
n-o mai fi taică-tu „Ministru”
dar ea „se ține cu-n Bancher!”

pragul parlamentar crește

Cei care ne-au slujit cu drag

sacrificându-se, în plus,

fiind încurajat de prag,

poate-or vede Pragul de Sus.

dicție

Ca să-nțelegem ce-i cu țara,

și să pătrundem câte sunt, 

ca „Purtător de clar cuvânt”

s-ar potrivi acum - Ciumara!

„Breviar tulcean” (VLADIMIROV 1996)

 Olimpiu Vladimirov, Breviar tulcean, „Tomis”, Constanța, 1996, octombrie

*

La Palatul copiilor și elevilor din Tulcea a avut loc lansarea volumului Piese noi `95, editat de Editura Unitext, care cuprinde 4 piese nominalizate pentru premiul „Cea mai bună piesă a anului” (în 1995). la Concursul de dramaturgie contemporană organizat de UNITER cu sprijinul Fundației Principesa Margareta.

Între piesele editate se înscrie și Ina Gadda de Vida semnată de dramaturgul tulcean Gabriel Bădică, nominalizat la același concurs și în anul 1984 pentru lucrarea Ultimul labrador.

(...)

*

O amplă Expoziție de grup (Vera Buzoianu - grafică, Alexandru Petrov - pictură și Aftinia Vasile - pictură) ne reține atenția pe simezele Casei Cărții din Tulcea, atât prin reuniunea temperamentală, inter-sufletească a creatorilor între ei, determinată de forța sugestivă și coerentă a unui dialog între generații, cât și prin formularea unor etici și stilistici personale.

*

(...)

„Carmen Enea-Biji” (MARTOIU 1988)

 Georgeta Martoiu, Debut pe scena constănțeană: Carmen Enea-Biji, „Tomis”, Constanța, 198?

C. E. B. - o voce! O voce ca o „strună de argint”, cum ar fi spus M. Sadoveanu. O voce gravă, plină, vibrantă, cu zvonuri de tragedie antică, în care actorul - se știe - poate ajunge să sensibilizeze o sută de mii de auzuri dintr-odată (fără aparatură de niciun fel, firește!). O voce atât de puternică și penetrantă încât, uneori, mă încearcă gândul ghiduș că, dacă actrița și-ar pune mintea să strige zdravăn aici, glasul i s-ar putea auzi pe celălalt țărm al mării...  Și asta fără să-și utilizeze întregul potențial! Ce  mai, o voce dintre acelea predestinate scenei și care, spre cinstea școlii românești de teatru, prin supunerea la infernalul program al orelor de dicție, respirație și tehnică a vorbirii, a fost adusă la un asemenea grad de șlefuire, încât poate „sări” ușor  de la tulburătoarea șoaptă catifelată, perfect audibilă, la strigătul înfricoșător care îngheață inima spectatorului, sau la stranietatea unei inflexiuni, parcă astrale, care polarizează interesul, stârnindu-i disponibilități meditative.

Talentul și puternica personalitate ale acestei actrițe stau sub semnul glasului său particular, care o și recomandă unui repertoriu de mari și variate valori dramaturgice (și epice), naționale și universale, de la Antigona și Hecuba la Vitoria Lipan și Doamna Clara sau la lady Macbeth și Heda Gabier... Asta doar pentru a vorbi doar de registrul dramatic. Dar, lucru rar și prețios, actrița are umor - și încă unul rafinat - cenzurat cu luciditate de un admirabil simț al măsurii, provenit din neobositele acumulări de cultură generală și de specialitate. Ceea ce o recomandă pentru un mare repertoriu de comedie, din care, la Constanța, a creat doar două admirabile mostre: o femeie-bărbată, în persoana directoarei de șantier Constantina din Orice naș își are nașa, și o impetuoasă italiancă din toate timpurile, Rosaura din Mincinosul de Goldoni.

În rest, despre deținătoare acestui glas fermecător, căreia îi prezic un viitor mare, nu se pot spune decât lucruri frumoase: se poartă cu o simplitate și modestie exemplare; e veselă și comunicativă; nu se plânge, niciodată, de oboseală. Discretă, onestă și harnică, talentată și devotată, C. E. B. promite să devină o mare actriță a țării!