Sînt încredințat că mîndria este cel mai mare dușman al fericirii.
(Alfred de Musset*)
SURSA
„Litoral”, Constanța, 197?.
NOTĂ M.T.
* Alfred de Musset (1810-1857) = Scriitor francez. Important reprezentant al curentului literar romantic. (http://www.britannica.com/biography/Alfred-de-Musset)
Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fericire. Afișați toate postările
joi, 15 august 2019
marți, 1 noiembrie 2016
Roata Vieții în religia budistă (KIPLING 1900-1)
<
(...)
- Afară de asta, continuă bătrînul zîmbind, am început să fac imagini din Roata Vieții*. Ca să fac o icoană îmi trebuie trei zile. (...) E foarte bine că ești aici lîngă mine: îți voi arăta lucrările mele, nu din mîndrie, ci pentru că va trebui să înveți și tu. Sahibii** nu stăpînesc nici ei toată înțelepciunea lumii.
Întinse brațul și scoase de sub măsuță un caiet de hîrtie gălbuie de China care mirosea foarte ciudat, cîteva pensule și o bucată de tuș solidificat. În linii schițate sever, făcuse imaginea reprezentînd Roata Vieții cu cele șase spițe, și în mijloc mistrețul, șarpele și porumbelul (ignoranța, supărarea și plăcerea), între acestea erau toate fericirile și toate nenorocirile care se pot întîmpla în viață. Se spune că această roată a fost făcută pentru întîia dată de însuși Bhodisat***, din boabe de orez, în colbul drumului, pentru a învăța pe discipolii săi. Veacurile de mai tîrziu au limpezit această imagine în sute de figuri mărunte, și fiecare linie își are semnificația ei. Numai foarte puțini pot tălmăci parabola acestei imagini, și în toată lumea nu se găsesc nici douăzeci de oameni care să fie în stare să o deseneze cu precizie, fără să aibă un model la îndemînă; iar din cei care pot să o și deseneze și să o explice, nu sînt decît trei inși.
- Am învățat și eu să să desenez, dar desenul acesta este o minune a minunilor, zise Kim.
- Eu am făcut acest desen ani de-a rîndul. A fost un timp cînd îl terminam de la aprinsul luminii la opaiț, pînă cînd venea rîndul să schimbi feștilele. Te voi pregăti și pe tine pentru ca să poți face acest desen și te voi învăța ca să-l tălmăcești.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim****, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 71-72.
NOTE M. T.
* Dharmachakra = Roata dharmei cu 8 spițe (http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/)
** SAHIB SA-ÍB/ s. m. (în limbajul colonial britanic) stăpân, domn; (p. ext.) om alb. (< engl. sahib)
(...)
- Afară de asta, continuă bătrînul zîmbind, am început să fac imagini din Roata Vieții*. Ca să fac o icoană îmi trebuie trei zile. (...) E foarte bine că ești aici lîngă mine: îți voi arăta lucrările mele, nu din mîndrie, ci pentru că va trebui să înveți și tu. Sahibii** nu stăpînesc nici ei toată înțelepciunea lumii.
Întinse brațul și scoase de sub măsuță un caiet de hîrtie gălbuie de China care mirosea foarte ciudat, cîteva pensule și o bucată de tuș solidificat. În linii schițate sever, făcuse imaginea reprezentînd Roata Vieții cu cele șase spițe, și în mijloc mistrețul, șarpele și porumbelul (ignoranța, supărarea și plăcerea), între acestea erau toate fericirile și toate nenorocirile care se pot întîmpla în viață. Se spune că această roată a fost făcută pentru întîia dată de însuși Bhodisat***, din boabe de orez, în colbul drumului, pentru a învăța pe discipolii săi. Veacurile de mai tîrziu au limpezit această imagine în sute de figuri mărunte, și fiecare linie își are semnificația ei. Numai foarte puțini pot tălmăci parabola acestei imagini, și în toată lumea nu se găsesc nici douăzeci de oameni care să fie în stare să o deseneze cu precizie, fără să aibă un model la îndemînă; iar din cei care pot să o și deseneze și să o explice, nu sînt decît trei inși.
- Am învățat și eu să să desenez, dar desenul acesta este o minune a minunilor, zise Kim.
- Eu am făcut acest desen ani de-a rîndul. A fost un timp cînd îl terminam de la aprinsul luminii la opaiț, pînă cînd venea rîndul să schimbi feștilele. Te voi pregăti și pe tine pentru ca să poți face acest desen și te voi învăța ca să-l tălmăcești.
(...)
>
SURSA
Rudyard Kipling, Kim****, vol. II, trad. Jul. Giurgea („Naționala Ciornei”), Casa de Editură și Presă „Viața Românească”, București, 1990, pp. 71-72.
NOTE M. T.
* Dharmachakra = Roata dharmei cu 8 spițe (http://www.fundatiacaleavictoriei.ro/2016/budismul-pe-roti/)
** SAHIB SA-ÍB/ s. m. (în limbajul colonial britanic) stăpân, domn; (p. ext.) om alb. (< engl. sahib)
*** Bhodisat / Bodhisattva („Cineva al cărui scop este iluminarea”) = Prințul Gautama Siddharta (623 î. H.- 543 î. H. sau 563 î. H. - 483 î. H.) și-a părăsit familia și rangul la vârsta de 29 de ani , pentru a duce o viață de ascet. Prin meditație la umbra arborelui Bodhi, el a atins iluminarea și a devenit Buddha, fondând religia care-i poartă numele. (https://www.britannica.com/topic/bodhisattva)
**** Recenzie Libris.ro / editura All 2012 (http://www.libris.ro/kim-rudyard-kipling-ALL978-973-724-457-4--p602715.html)
joi, 8 noiembrie 2012
Dreptul la iubire al femeii la începutul secolului XX (PETRESCU 1930)
<
Cartea întîia
La Piatra Craiului, în munte
(...)
Ar fi drept să arăt că nu numai în saloane, în tren, la restaurant se discuta așa ceva. În literatură, de pildă, și în teatru era același lucru. Nu numai romanele, dar toate piesele așa-zis bulevardiere, mult la modă pe atunci, nu proclamau decît "dreptul la iubire", și în privința asta erau noi și revoluționare, față de piesele care proclamau în vremuri prăfuite: Ucide-o!... Îndeosebi era jucat pe toate scenele din lume un tînăr francez, ale cărui eroine "poetice", elicvente, cu părul despletit și umerii goi, într-un decor de lux și muzică, își căutau "fericirea" trecînd peste orice, tîrîte de patimă. Femeile din toate capitalele plîngeau, înduioșate pînă la mistuire de neînțelegerea bărbaților brutali din piesă, incapabili să simtă frumusețea sublimă a iubirii.
Cum teatrul, mai cu seamă prin dialogul lui, care trebuia să dea "iluzia vieții" (presărat doar cu vorbe de spirit ici și colo), se obligase să dea imaginea exactă a publicului și a convorbirilor lui, publicul, la rîndul său, împrumuta din scenă fraze și formule gata și astfel, în baza unui principiu pe care, prin analogie, l-am putea numi al mentalităților comunicante, se stabilise o adevărată nivelare între autori și spectatori:
(...)
>
Sursa
Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, ed. Minerva/seria Patrimoniu, București, 1989, p. 9.
Cartea întîia
La Piatra Craiului, în munte
(...)
Ar fi drept să arăt că nu numai în saloane, în tren, la restaurant se discuta așa ceva. În literatură, de pildă, și în teatru era același lucru. Nu numai romanele, dar toate piesele așa-zis bulevardiere, mult la modă pe atunci, nu proclamau decît "dreptul la iubire", și în privința asta erau noi și revoluționare, față de piesele care proclamau în vremuri prăfuite: Ucide-o!... Îndeosebi era jucat pe toate scenele din lume un tînăr francez, ale cărui eroine "poetice", elicvente, cu părul despletit și umerii goi, într-un decor de lux și muzică, își căutau "fericirea" trecînd peste orice, tîrîte de patimă. Femeile din toate capitalele plîngeau, înduioșate pînă la mistuire de neînțelegerea bărbaților brutali din piesă, incapabili să simtă frumusețea sublimă a iubirii.
Cum teatrul, mai cu seamă prin dialogul lui, care trebuia să dea "iluzia vieții" (presărat doar cu vorbe de spirit ici și colo), se obligase să dea imaginea exactă a publicului și a convorbirilor lui, publicul, la rîndul său, împrumuta din scenă fraze și formule gata și astfel, în baza unui principiu pe care, prin analogie, l-am putea numi al mentalităților comunicante, se stabilise o adevărată nivelare între autori și spectatori:
(...)
>
Sursa
Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război, ed. Minerva/seria Patrimoniu, București, 1989, p. 9.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)