„Istoria petrolului” (SEDILLOT 1974)

Rene Sedillot, Istoria petrolului, trad. S. Stanciu (orig. fr. 1974), pref. B. Almășan, Editura Politică, București, 1979, 383 p.

5 Bujor Almășan, Prefață

24 Cuvînt înainte

Prolog:Vremea petrolului „bun la toate” 
Petrolul se naște din materiile organice 
Definiții și varietăți
Petrolul în fabulația religioasă : la perși
Locul țițeiului în religii: ce spune Biblia
Petrolul în geografia lumii antice
Pentru a construi, pentru a lumina
Pentru a îngriji, pentru a tămădui
Pentru a lupta, pentru a învinge
Apariția focului grecesc
Triumful declinul focului grecesc
Zăcăminte vechi, zăcăminte noi: de la Baku la Modena
Din Languedoc în Alsacia
Bun la cîte ceva. Bun la toate

Prima parte (înainte de 1900) Vremea lămpii cu gaz
56 1.Petrolul, izvor de lumină
Scurtă istorie a iluminatului
Din România în Boemia
Din Burgundia pînă în Canada
61 2.America intră în scenă
Uleiul indienilor Seneca
Samuel Kier
Pennsylvania Rock Oil Co
Edwin Drake
Drake la Titusville
Drake trece la acțiune
Gloria lui Edwin Drake
Titusville urcă pe culmile gloriei
Oil Creek și Oil City
Febra se extinde
Istoria unui puț de petrol
85 3.Ascensiunea lui Rockefeller
Consumul
producția
Rafinarea
Transportarea
Evacuarea
exportul
John D. Rockefeller
John întîlnește petrolul
John rafinează
Standard Oil
Petrolul și căile ferate
Căile ferate sau conductele?
Regele petrolului
Portretul unui magnat
La asalt împotriva trustului Standard Oil
111 4.Riposta Caucazului
Altundeva decît în America
Acolo unde ne reîntîlnim cu Baku
Gulbenkian pîndește
Rafinare și poluare
Frații Nobel
Nobel împotriva lui Rockefeller

Partea a doua (1900-1914) Ascensiunea motorului cu petrol
125 5.Petrolul, izvor de energie
Un nou capitol
Pe apă
Pe drumuri
Motorul cu explozie
Primele victorii ale automobilului
Petrolul în prag de război
Noile tehnologii
Cincizeci de milioane de tone pe an
141 6.Standard își vede temeliile zdruncinate
Rockefeller la zenit
Ascensiunea independenților
Dezmembrarea devine realitate
Noii veniți: statul Texas și compania Shell
De-a curmezișul Americii
De-a curmezișul Lumii vechi
155 7.Sub cerul Orientului
Goana după profituri se abate asupra Turciei
În Persia: d Arcy și Anglo-Persian Oil Company 
În arhipeleagul indonezian: Royal Dutch
Deterding și Shell
Gulbenkian și tainicele lui manevre
Royal Dutch Shell împotriva lui Standard Oil
În ajunul bătăliei

Partea a treia (1914-1045) Petrolul și războaiele
173 8.Primul conflict (1914-1918)
Întrucît e vinovat petrolul
De la taximetre la carul de asalt
De la submarin la avion
Armatele în căutarea carburanților
Clemenceau lansează un SOS
Statul preia controlul petrolului
Să producem pentru a învinge
Noul echilibru al lumii
190 9.De la un război la altul (1919-1939)
Sechelele conflictului: în Rusia Sovietică
Sechelele conflictului: în Irak
La Kirkuk țîșnește petrolul
Pe țărmurile Golfului Persic
În Arabia Saudită
Anglia își păstrează Persia
În America
Din Indonezia pînă în Europa
„Cei Mari”
Război și pace între magnații petrolului
Mexicul naționalizează
Tehnica progresează
Extinderea piețelor de desfacere
La orizont: războiul
Amurgul zeilor
227 10.Al doilea conflict (1939-1945)
Datele inițiale
Baku trebuie atacat?
Franța ocupată
Asaltul Crimeii
La asalt pentru petrolul rus
Irak, Iran
Confruntări între aliați
Operațiunea „Valul nimicitor” asupra Ploieștiului
Războiul submarin
Al doilea front
Germania la strîmtoare
Germania sub bombe
Japonezi și americani
Războiul din Pacific
Bilanțul unui conflict

Partea a patra (după 1945)
263 11.Consumatori și producători
Avatarurile păcii
Nevoile sînt altele
Se forează în mare
Rezervoare și conducte
Petroliere și stații service
Geografia producției
Petrolul american: speranțe în Alaska
Din Canada pînă în Venezuela: descoperiri fericite
Petrol socialist: la minus 40 de grade
Petrol iranian: cutezanța lui Mossadegh
Orientul Mijlociu: un burete îmbibat cu petrol
Petrolul Saharei: cocoșul galic scurmă și pierde
Din Libia pînă în Nigeria
Petrol european: în Marea Nordului
299 12.Pe cînd petrolul se vindea pe o nimica toată (1943-1970)
Șapte plus unu
Rivali și complici
Aventuri în comun
Pentru și împotriva marilor stăpîni ai petrolului
Mattei față în față cu cei „mari”
Societățile de stat
Islamul în ascensiune
Preludiu la naționalizări
Afacerea Suezului
Revoluția Suezului
Formarea prețurilor de bază
Formarea prețurilor de vînzare
Curba prețurilor
334 13.Vremea petrolului scump 
Frontul comun al producătorilor
Cotitura din 1970
OPEC trece la ofensivă
OPEC pretinde, dar negociază
Noii îmbogățiți
Peste nisipuri plouă cu dolari
După războiul Kippurului: explozie
Producătorii trag sforile
Platoșa are fisuri
Spaimele Occidentului
Companiile în vîltoare
362 14.Bătălia pentru energie
Un apel la unitatea consumatorilor
Riposte la termen
Alte surse de energie
Poluarea în stadiul producției
Poluarea în stadiul transportului
Poluarea în stadiul consumului
Problema rezervelor
Sfîrșitul petrolului?
Cînd petrolul nu va mai fi atotputernic

Istoria artei (VĂTĂȘIANU 1974)

Virgil Vătășianu, Metodica cercetării în istoria artei, Meridiane/Curente și sinteze 12, București, 1974

(11-12) Realizările artistice contribuie la îmbogățirea vieții psihice și emotive prin bucuria cunoașterii și plăcerea estetică. Termenul „estetic” e împrumutat din limba greacă.; verbul αισθάυομαι înseamnă a simți, a percepe pe cale senzorială, prin extensiune și a cunoaște, a înțelege. (...) Estetica este o disciplină aparținînd domeniului filozofiei. Întemeiată pe filozofia idealistă, această disciplină a elaborat numeroase sisteme teoretice cu caracter aprioric, imaginînd legi imuabile pentru creația artistică, pentru realizarea „frumosului absolut”, (...). (...)
Legile reflectării artistice tind să îmbrățișeze toate genurile de exprimare artistică. Din categoria acestor genuri fac parte  cele care se realizează și se desfășoară în timp (citirea unei opere literare, reprezentarea unei acțiuni teatrale, coregrafice, executarea unei compoziții muzicale), precum și genurile care prin actul creației dobîndesc o existență materială și spațială proprie, ma mult sau mai puțin permanentă: arhitectura, sculptura, pictura și artele aplicate sau industriale (grafica, argintăria, mobilierul, textilele etc). Istoria artei se ocupă de evoluția acestei ultime categorii, numită a „artelor spațiale”.
Din punct de vedere teoretic, obiectul de studiu al disciplinei „istoria generală a artei” îl formează evoluția manifestărilor artistice din timpurile cele mai îndepărtate pînă în zilele noastre, iar orizontul geografic cuprinde întregul glob pămîntesc. Datoria istoricului de artă e să urmărească pas cu pas dezvoltarea gîndirii și a realizărilor artistice, căutînd să pună în lumină tendințele de inovare, încercările, transformările și perfecționările limbajului artistic (...). Pe istoricul de artă trebuie să-l intereseze nu numai realizările de vîrf din punct de vedere calitativ, din care se pot înțelege mai limpede principiile estetice hotărîtoare într-un anumit moment istoric - obiect de analiză preferat de esteticieni - ci și producția mai largă și formele tranzitorii, semnificative pentru că dezvăluie procesul de cristalizare a unei anumite faze artistice.
E limpede că un asemenea  orizont geografic și cronologic vast nu poate fi curpins de cercetători singuratici decît doar sub aspectul unei sinteze informative. Prin urmare, un program de cerctare în domeniul istoriei generale a artei cere organizarea unui institut foarte complex. În practică, disciplina istoria generală a artei se subîmparte în 3 ramuri, constituite în momente istorice diferite. Vom vedea, în capitolul următor, cît de vechi sînt preocupările care au dus la studiul fenomenului artistic, și cum închegarea acestor preocupări, în ceea ce se poate numi o știință modernă, a  avut loc abia în ultimele două secole.
Primul obiect supus unui examen de cercetare l-a constituit arat din perioada antică, îndeoseb arta greacă și romană, apreciate în momentul de dezvoltare a stilului clasicist (sau neoclasic) din jumătatea a dou a sec. XVIII; atunci a luat ființă ramura numită azi arheologia clasică. În perioada romantismului din sec. XIX s-a trezit interesul pentru istoria medievală și modernă a fiecărei națiuni, tot atunci constituindu-se ramura numită istoria artei (în sensul restrîns al termenului), iar arheologia preistorică a luat ființă abia în urma descoperirilor întîmplătoare și apoi a cercetărilor sistematice, inițiate în decursul jumătății  a doua a secolului trecut. (...)