(...)
La vreo câteva ore după aceea fu din nou deranjată de
oamenii puterii. Lucra în grădina de pe acoperiș și-și vârâse dopuri de vată în
urechi, ca să se poată concentra mai bine. Elicopterul, care zbura deasupra
orașului la mică altitudine, o zări abia când ajunse peste piazza Farnese.
(...) Hanna sări în sus din fotoliu, o luă la fugă înspre chepeng și se retrase
la mezanin. Reacția ei, evident, nu-i scăpase patrulei militare: elicopterul
făcu o curbă și veni înapoi. Aparatul rămase suspendat vreo cinci minute
deasupra grădinii de pe acoperiș: miltarii urmăriră cu binoclurile chepengul în
care dispăruse în mare grabă o femei. Hanna Piccard rămase ascunsă în camera de
baie până ce sunetul elicopterului se stinse. Cînd se întoarse în grădina de pe
terasa acoperișului, și văzu că aproape toate petalele oleandrului fuseseră
smulse de palele elicopertului, începu să plîngă.
-Ce paranoia, oftă Simonetti, după ce Hanna îi povesti în timpul cinei, incidentul cu elicopterul;
Leda îl întrebă ce înseamnă cuvântul „paranoia”.
-Este o boală psihică, îi explică Hanna. O persoană
paranoidă trăiește într-o lume a aparențelor. Bolnavul este înclinat să creadă
că e victima unui complot. Își construiște singur asemenea comploturi, dar de
cele mai multe ori este inconștient. Descoperă pretutindeni indicii despre
existența unui complot îndreptat împotriva sa. Trăiește într-o lume a
iluziilor, dar altminteri se comportă absolut normal.
-E un semn de teamă, de neputință, adăugă Simonetti. În
clipa de față am impresia că stimații noștri conducători se gândesc mult prea
repede la comploturi. Un complot împotriva statului. De pildă răpirea de pe via
Fani. Toată lumea a rămas țuț când a văzut cât de perfect a fost organizată
această acțiune de luptă. E cu neputință ca o asemenea acțiune să fi fost opera
unor italieni. Căci de astfel de treburi noi nu suntemm în stare. Atunci cine?
Nemții, firește, nemții, asta a fost opera unor teroriști nemți. Așa au scris și ziarele. Desigur, nu este
decât o bănuială. – Simonetti tăcu.
- Continuă, - zise Hanna.
-Aldo Moro* a fost răpit și, pentru prima dată după ani de
zile, taica-statul are o erecție.
- Las-o baltă. – zise Leda roșind.
-De frică, taica-statul are o formidabilă erecție,
întocmai ca un spânzurat în lupta sa cu moartea. Zeci de mii de militari
pornesc la treabă ca să arate ce este în stare să facă taica-statul la
bătrânețe. Cât ai bate din palme prin Parlament zboară numeroase legi
excepționale. Mii de apartamente, alese la ntâmplare, sînt violate și
cercetate. Ieri am fost lipit de mașina mea, ca un răufăcător, și
percheziționat. N-a mai lipsit decât să mă pună să-mi dau jos pantalonii,
pentru ca autoritățile să vadă dacă în cutare loc nu ascund ceva suspect. Câte
linii telefonice sunt ascultate în momentul de față? Să nu ne punem această
întrebare.
-Andrea , tu reacționezi dând dovadă de aceeași exaltare
ca și cel pe care îl iei peste picior, zise Hanna enervată. Pentru moment sunt
de acord că acțiunile de căutare duc uneori la situații ridicole. Și în scurt
timp va fi descoperită, fără îndoială, o ascunzătoare a Brigăzilor Roșii,
confecționată de unul dintre serviciile secrete, pentru a i se putea anunța
poporului o izbândă. N-au încotro. Nu pot să reacționeze altfel. Justiția trebuie
ocrotită.
(...)
-Justiția care trebui e ocrotită, zise Simonetti. În
primul rând, cei ce dețin puterea doresc bineînțeles să se ocrotească pe ei
înșiși. Câțiva oportuniști inerți, implicați în zeci de mii de interese, simple
mașini care toacă hârtie și scuipă hotărâri.
-Pot cel puțin să ia hotărâri.
-Și vor stabili într-o bună zi cine sunt barbarii în
această societate. Barbarii. Pentru mai mult comoditate, el uită că societatea
este un organism, un tot organic, și că lezarea căilor respiratorii este în
cele din urmă o boală a întregului trup, căci trupul poate să se prăpădească
din această cauză.
-Datorită acestor boli rămânem sănătoși, dădu replica
Hanna replica.
-Barbarii. Cine sunt aici barbarii? Este un procedeu cât
se poate de superficial. Și de ipocrit să spunem că teroriștii sunt barbari.
Fiecare societate civilizată dă naștere propriilor ei barbari, așa cum femeile
civilizate și nevrotice, în neînfrînata lor plictiseală și mizantropie, pot să
prefere o adevărată brută ca tovarăș de pat...În închipuirea lor, firește,
numai în închipuirea lor.
(...)
-Societatea în totalitatea ei este cea care produce
sentimentele ce duc la revolta armată, la crimele politice, la falsul eroism.
Bineînțeles că eu nu aprob toate acestea, așa cum crezi tu uneori, dar găsesc ă
este stupid să-i judeci pe teroriști numai ca teroriști. Nu poți niciodată să
reacționezi asupra altuia numai judecându-l. (...) Legile, iubitele tale legi,
justiția, securitatea statului, detectoarele de minciuni, de la ministere,
sateliții de spionaj care mișună în jurul pământului, aparatura de ascultare...la
ce servesc toate astea? Ca să ne garanteze libertatea individuală?. Desigur.
Dar ce fel de libertate e aia? Este o libertate aparentă, o libertate
exterioară, care se exprimă prin bani, avere, prin drepturi și prin comportare.
Ideile noastre cu privire la libertatea individuală sunt învechite, pentru că imaginea
romantică a individului eliberat, a maimuței eliberate, este învechită. Dorul
de libertate a devenit o nevroză, pe care o manipulează cu înaltă
profesionalitate oamenii politici... Am dreptul să votez. Dar de ce să votez și
să-mi dau întreaga încredere cuiva care își pune pe obraz o mască de îndată ce
aparatul de filmat începe să înregistreze? Pe scurt, la ce avantaje pot să mă
așteptdin partea cuiva care n-are nici un contact real cu realitatea? (...)
Când este liber un om, Hanna? Cine poate spune despre sine că este cu adevărat
liber? Sau începând de la o anumită vârstă nu ne mai putem târî mai departe
decât stăpâniți de o cumplită plictiseală?
(...)>
SURSA
Oek de Jong, Un cerc în iarbă, trad. H.R. Radian, ed. Univers / seria Romanul secolului XX, București, 1991, pp. 172-175.
NOTĂ M.T.
* Aldo Moro = Premier creștin-democrat al Italiei, răpit și ucis în 1978 de organziația de extrtemă stângă Brigăzile Roșii. (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/392584/Aldo-Moro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu