Curtea de Argeș istorică (M. D. R. T. 2011)

Voievozii și regii României se odihnesc în pace într-un oraș care păstrează veche lor glorie.
Curtea de Argeș a fost prima capitală a Valahiei, al cărei teritoriu se întindea de la crestele Carpaților în nord până până jos la Dunăre și Câmpia Bărăganului. Voievozii și-au stabilit reședința într-o "curte" pe râul Argeș în secolul XIV. Multe probleme ale relațiilor internaționale din Europa de Sud-Est din secolul XV au fost negociate aici . Prima și prima mitropolie a țării au fost stabilite aici, în timp ce biserica Mănăstirii, care, de asemenea, a fost construită în această perioadă, este una dintre cele mai valoroase construcții religioase din regiune. Curtea de Argeș și-a pierdut din importanță în Evul Mediu, pe măsură ce domnitorii au mutat capitala la Târgoviște și ulterior la București. La sfârșitul secolului XIX, Carol I a construit Palatul Episcopal, apoi a ales biserica Mănăstirii Argeșului ca loc de înmormântare a Familiei Regale.

Biserica Mănăstirii Argeșului, construită la începutul secolului XVI, în timpul domniei lui Neagoe Basarab, este situată într-un parc în stil francez, în fața Palatului Episcopal. Exteriorul bisericii este decorat în stil oriental. Interiorul este dominat de douăsprezece coloane cu ornamente florale și mormintele a doi conducători medievali și a trei cupluri regale. Conform legendei, în timpul construcției bisericii zidurile ridicate în timpul zilei se prăbușeau inexplicabil în fiecare noapte. Pentru a rupe blestemul, se spune că constructorul Manole a zidit-o pe Ana, soția sa, în pereții bisericii. Apoi, când mănăstirea a fost terminată, Neagoe Basarab a poruncit ca schelăria să fie dărâmată, prinzându-l în capcană pe Manole pe acoperiș, ca să nu mai poată construi o biserică mai frumoasă decât aceasta. Manole a încercat să sară de pe acoperiș, dar a murit în cădere și un izvor cu apă limpede a țâșnit din locul prăbușirii. Izvorul lui Manole poate fi văzut și astăzi. (...)

Spațiul fostei Curți Domești este dominat de unul din cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii medievale românești: Biserică Domnească, construită la mjlocul secolului XIV. În timp ce exteriorul este realizat dintr-o zidărie simplă din pietre de râu și cărămizi, interiorul bizantin are o inestimabilă valoare artistică. Pictura originală este foarte bine conservată, cu mai mult de 300 de fresce reprezentând scene biblice. Biserica Domnească a devenit necropolă regală și biserică mitropolitană, bucurându-se de o poziție respectabilă în viața spirituală a țării, până la începutul secolului XV, când capitala țării a fost mutată la Târgoviște. În ziua Sf. Nicolae, protectorul bisericii, se ține o slujbă religioasă.
Ruinele vechi de 700 de ani ale Biserici Sf. Nicoară pot fi văzute în partea opusă Bisericii Domnești. Înalta sa turlă servea ca turn de observație și alarmâ la incendiu, dar, de asemenea, era folosită pentru comunicarea prin torțe cu cetatea Poienari, castelul lui Vlad Țepeș, situată la 25 de kilometri de Valea Argeșului.

Curtea de Argeș este situată în apropierea Autostrâzii Transfăgărășan,  unul din cele mai spectaculoase drumuri din Europa. La 20 kilometri nord de oraș, drumul începe să prin păduri dese, spre barajul și lacul Vidraru, apoi se încolăcește prin curbe în ac de păr spre creasta Făgărașilor. După aceea trece printr-un tunel lung de 1 kilometru, se cațără spre un vârf mai mare de 2000 de metri, apoi coboară abrupt spre celălalt versant al munțilior Carpați, în Transilvania. Autostrada Transfăgărășan a fost deschisă în 1974, cu mari costuri financiare și eforturi umane. Drumul se închide la prima zăpadă, adesea la începutul lui octombrie și poate să rămână închis până în iunie sau iulie.

Ruinele Cetății Poenari sunt așezate sus deasupra Cheilior Argeșului pe un colț de stâncă cu vedere spre Curtea de Argeș la capătul drumului. 1500 de trepte duc printre copaci la acest mic castel, refugiul lui Vlad Țepeș (Dracul), care se adăpoștea aici de otomani. Cetatea era ultumul refugiu al domnitorilor valahi în fața atacatorilor.

Sursa
Miinistry of Reguonal Development and Tourism, A City Journey, Bucharest, 2011, pp. 28-29 (Curtea de Argeș - The Royal Necropol).

Bucuria lecturii (ARGAT 1989)

 C. Argat Argeșanu, Bucuria lecturii, Cartea Românească, București, 1989, 147 p.

5 Nicolae Iorga și ideea unității românești

10 Viața lui Iorga povestită de el însuși

18 N. Iorga - reflectând asupra unei posterități

25 N. Iorga, călătorul

44 N. Iorga, „Locul românilor în istoria universală”

52 Vasile Pârvan

59 O restituire

65 Atitudinea reflexivă

71 O cercetare asupra gândirii arhaice românești

77 Un gânditor portretist

83 Adevărata bogăție

88 Învățăturile lui Neagoe Basarab

93 Alexandru Pelimon, „Impresiuni de călătorie în România”

99 Alexandru Mateeevici, poetul „limbii noastre”

106 Muzica românească de expresie bizantină

112 Dintr-o arhivă inedită

118 Mateiu I. Caragiale și Italia

123 „Inscripție” argheziană

126 Damian Stănoiu, monograf

133 Însemnare autografă a lui Pierre Emmanuel

135 La centenarul unei cărți consacrate României

142 Concluziile unei cercetări arheologice asupra reședinței voievodale de la Curtea de Argeș 

„Plângerea lui Dracula” (LEU 1977)

 Corneliu Leu, Plângerea lui Dracula. Scrisori scrise sau nescrise, trimise sau netrimise de către Vlad Draculea, domn și voievod al Țării Românești, zis mai târziu și Țepeș vodă, de la anii 6972, 6982, 6984, aflate și grijite pentru tipar în București, cetate pe care el înscris-o primul în hrisoave cu acest nume. La cinci sute de ani de la uciderea domnitorului, sau pe anii noștri, așa cum se scriu după milesim: 1476-1976, Cartea Românească, București, 1977

5 Către cititor

9 Închinarea nelegiuitului Vlad către făcătorul și legiuitorul său

Partea întâi

17 I.

21 II.

26 III.

33 IV. Documente lămuritoare privind spăimântoasa apariție a tunurilor în acea vreme
Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice despre creșterea puterii turcești, căderea împărăției bizantine și alte istorii despre felurite țări și popoare
Ducas, Istoria turco-bizantină
Critobul din Imbros, Din domnia lui Mahomed II - cap. 1-29

Documente lămuritoare despre persoana lui Vlad voevod, zis Dracula, zis Țepeș
Kodja Hussein, reis effendi (prim cancelar) al Porții Otomane, Beda-I ul Veka-I
Letopisețul cantacuzinesc - Istoria Țării Românești
Semseddin Ahmed bin Suleiman Kemal pașa Zade, mare muftiu al Porții otomane, Tevarih-I Al-I Osman
Nicolae de Modrussa, legat al papei Pius II pe lângă regele Hunilor (Matei)

46 V.

51 VI.

52 Documente lămuritoare despre teritoriul și populației Daciei în acea vreme
Michael Bocignoli din Raguza, Epistola Michaelis Bucignoli Ragusei ad Gerardum Planiam Maiestatis secretarium...
stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești
Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, II
Antonio Verancsis (Verantio), arhiepiscop de Strigoniu și vicerege al Ungariei, Codex verantianus
Enea Silviu Piccolomini (papa Pius II), Cosmographia, 1501
Antonio Bonfini, secretar al lui Matei Corvin, Rerum Ungaricum decades quautor cum dimidis - despre limba românilor
Nicolaus Olahus, Hungaria sive de originibus gentis, regionis, situ divisionis atque opportunitatibus - Dacia
Sebastian Munster, Beschreibung aller Lander

64 VII.

72 VIII. Documente lămuritoare privind așezarea și înfățișarea taberei sultanului, cu păzitorii lui care n-au mamă, n-au tată, ci numai pe el îl știu, că pe el trebuie să-l apere
Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice - V, IX
Critobul din Imbros, Din domnia lui Mahomed II - expediția împotriva lui Vlad Țepeș în 1462
Ducas, Istoria turco-bizantină - XLV.Expediția lui Mahomed II contra lui Vlad Țepeș în 1462

85 IX.

92 X. Documente privind tulburarea lui Mahomed
Semseddin Ahmed bin Suleiman Kemal pașa Zade, mare muftiu al Porții otomane, Tevarih-I Al-I Osman
Tursun bei, defterdar de Istanbul al lui Mahomed II, Tarih-I Ebul-I Feth-I sultan Mehmed-han
Constantin Mihailovici de Ostrovița, fost ienicer al lui Mahomed II, Memorii ale unui ienicer sau cronică turcă, Polonia, 1497-1501

106 XI.

109 XII. Documente lămuritoare
Cronica burgundă a lui Jehan de Wauvrin, supus al regelui Engliterrei, despre expediția pe Dunăre a flotei cavalerului Walerand de Wauvrin și ajutorul primit de acesta de la Vlad Dracul, domnul Țării Românești, și de la fiul acestuia
Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice - V-VII

116 XIII.

119 XIV.

126 XV. Documente lămuritoare
Roman, 1450 fevruarie 11 - Bogdan voevod către Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei, făgăduind ocrotire unul altuia
Suceava, 1450 iulie 5 - Bogdan voevod către Iancu voevod de Huneadia ca să-l ocrotească contra dușmanilor

130 XVI.

136 XVII. Documente lămuritoare
Ducas, Istorie turco-bizantină - Plângerea Țarigradului

140 XVIII. 

145 XIX.

147 XX.

153 XXI.

159 XXII.

165 XXIII.

171 XXIV.

Partea a doua 

177 În loc de închinare: Povestirea în limba slavă despre viața lui Dracula

181 I.

186 II. Documente lămuritoare
Scrisoarea lui Vlad Țepeș către Matei Corvin din cetatea Giurgiului la anul 6970 (1462)

187 III.

191 IV.

195 V.

199 VI. Documente lămuritoare
Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice
Van deme quaden thyrane Dracule wyda - manuscrisul bibliotecii conventului din St. Gall, no. 806, p. 282-288

203 VII.

214 VIII. Documente lămuritoare privind lupta de la Baia
Scrisoarea solie a lui Ștefan vodă către regele Cazimir
Letopisețul anonim al Moldovei
Cronica moldo-germană 6975/1467
Istoricul polon I. Dlugosz, Historie polonica, „ad aneam 1467” - cap. II

217 IX.

220 X.

223 XI.

225 XII.

229 XIII. Documente lămuritoare
Fragmente din poemul unui contemporan al lui Vlad Țepeș: Michael Beheim - Despre un tiran care se numea Dracul voevod  din Valachia

240 XIV.

242 XV.

247 XVI.

251 XVII. Documente lămuritoare
Scrisoarea lui Vlad Țepeș către Matei Corvin, de la anul 6970 (1462)
Laonic Chalcocondil - Expuneri istorice, IX

254 XVIII.

258 XIX. Documente lămuritoare
Scrisoarea lui Eminek Mârza, dregător al hanului Crimeii, către sultanul Mehmet II

260 XX.

262 XXI.

265 XXII. Documente lămuritoare privind incursiunea lui Ștefan cel Mare pentru pedepsirea lui Radu cel Frumos
Letopisețul anonim al Moldovei
Cronica moldo-germană

269 XXIII.

271 XXIV. Documente lămuritoare privind împăcarea cu Matei Corvin
1475, iulie 12 (în ajunul fericitei fecioare Margareta), Iași
1475, august 15 (în ziua Adormirii fecioarei Maria), Buda
Ștefan cel Mare - solia către senatul Veneției
Povestirea în limba slavă despre Dracula
Raportul lui Ladislau, slujitorul lui Vlad Țepeș, prezentat la Buda în ziua de 7 august 1476 orele 22
Scrisoarea lui Ștefan cel Mare către regii și principii Europei, după bătălia de la Podul Înalt

281 XXV.

285 XXVI. Documente lămuritoare
Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie : fragmentele VI, VII, VIII, X
Scrisoarea lui Vlad Țepeș către brașoveni

294 XXVII. 

305 În loc de epilog: Documente lămuritoare
Povestirea în limba slavă despre Dracula
Solia lui Ștefan cel Mare către dogele și senatul Veneției în anul 6986 (1478)

309 Așadar, istoria repetându-se și singur țiitorul gând rămânând acela că, prin lupta celor de aici, de la Dunăre și Carpați, au rămas în celelalte părți ale lumii mulți creștini odihniți, încheiem aici această cronică apocrifă ferecată în cele mai autentice documente, așezând-o ca o lespede de dreptate făcută târziu, pe mormântul rămas necunoscut al celui care a fost și rămâne Draculea Vlad Voievod al Țării Românești, căruia, mai târziu, după groaza adânc sădită în dușmani, i s-a spus Vlad Țepeș.