George Arion, Interviuri, II, Albatros, București, 1982, 94-98.
(...)
-La 77 de ani nu-m pot permite să pierd nici un minut.
(...)
- (...) După ce am luat bacalaureatul, am urmat doi ani de medicină la Cluj.
(...)
-(...) Însă la 45 de ani, tatăl meu, care era judecător, a murit. Mama a primit o pensie din care să-și întrețină cei patru copii. Dar peste doi ani s-a stins și ea. A trebuit să renunț la medicină. Am început să lucrez la judecătoria de ocol. Eram capul familiei și eram nevoită să-mi întrețin frații. Paralel am urmat și cursurile facultății de drept. Încă doi ani. Însă am fost mutată cu serviciul la Moci, lângă Cluj. Nu m-am dus acolo. Ca să ne cîștigăm pîinea, am închiriat o cameră unei studente de la teatru. Aceasta i-a spus directorului Operei maghiare, Jeno Janovics, că știu să cînt la pian și din gură. Acesta m-a ascultat și m-a angajat. Acum 55 de ani, la 27 aprilie, am apărut ca soprană de coloratură în Carmen. La puțin timp după aceea, aveam să cînt alături de Traian Grozăvescu în Cio-Cio-San.
(...)
-(...) Pentru că peste cîțiva ani aveam să devin primadonă la Operetă. Am cîntat în operete de Kalman, Lehar, Strauss... După 22 de ani de operă și operetă, am venit la Tîrgu Mureș, unde luase ființă un teatru de limbă maghiară. Am jucat în piesele lui Gorki - Vassa Jeleznova, Egor Buliciov și alții, Azilul de noapte, de Tolstoi - Puterea întunericului, de Shaw - Profesiunea doamnei Warren, de Kirițescu,Gaițele de Mușatescu - Titanic vals ș. a.
-Jucați și acum într-o piesă de Albee. (...) Sînteți foarte iubită de spectatori. (...) Pentru că sînteți cea mai remarcabilă personalitate feminină din teatrul maghiar din România?
-Poate că sînt iubită de mulți oameni deoarece ei cred în ceea ce spun și fac eu pe scenă. (...) De aceea visez să pot juca pînă la ultimele clipe ale vieții.
-Înțeleg deci că dv. credeți în puterea teatrului, a artei în general, de a influența societatea?
-Teatrul nu este un simplu divertisment, un mijloc de petrecere agreabilă a timpului. (...) Greșesc deci cei care așteaptă ca imediat după vizionarea unei piese toți spectatorii să devină mai buni, ca prin miracol. Arta lucrează mai subtil și în timp. (...) În societatea noastră socialistă există condiții pentru acest lucru. Să ne aducem aminte cum era privit actorul în trecut. Nu era luat în serios niciodată. (...) Astăzi însă cuvîntul lui, la noi, în România, este ascultat cu mult respect. Eu am fost timp de 21 de ani vicepreședinta comisiei de femei. Am avut bucuria că am intervenit în destinul lor încercînd să le rezolv problemele. (...)
-(...) Ce v-a impresionat cel mai mult în acești ani?
-Am trăit evenimente cumplite, care țin de partea de întuneric a vieții. Cele două războaie mondiale nu pot să-mi fie șterse din memorie cu nici un chip. (..) La fel de bine ți-aș putea spune despre marea bucurie pe care am simțit-o toți cînd țara noastră, România, s-a eliberat de sub fasciști (...) Dar dacă ar fi să aleg din tot ce am trăit, aspectul cel mai impresionant, acest ar fi, fără îndoială, viața noastră de azi. (...) Îmi dau lacrimile cînd mă gîndesc că pe întreg pămîntul românesc e pace și oamenii își văd de treburile lor, de bucuriile și inerentele lor necazuri fără a cunoaște nici un sentiment de suspiciune, de frică. E minunat să știi că în fruntea țării tale se află un om care se străduiește pentru interesul omenirii, ca să fie pace în lume. (...) Știu că astăzi, în România, se petrec fapte mărețe. (..) Dar tot eu îmi zic că e important și un lucru mărunt în aparență și obișnuit, cum este acesta, că am primit o locuință. Sau că am fost în Iugoslavia, deși nu aveam nici un rol în piesele cu care teatrul plecase în turneu. M-a emoționat extraordinar modul în care am fost sărbătorită atunci cînd am împlinit 50 de ani de carieră teatrală. Și faptul că am fost răsplătită cu titluri și ordine. (...)
-Totuși, nu vă nemulțumește nimic?
-Ba da. De pildă, am o mare ciudă pe cei care caută să învrăjbească pe oamenii acestui pămînt românesc. Eu nu pot concepe așa ceva. M-am născut pe meleaguri maramureșene și am trăit încă din copilărie printre cetățeni de diverse naționalități. Educația pe care am primit-o și ceea ce am văzut în jurul meu mi-au interzis să am porniri șovine. Mai târziu, cînd eram de vîrsta măritișului, mi s-a făcut curte și de tineri români, și de maghiari, am mers cu ei în societate și niciodată n-am simțit că trebuie să-i diferențiez după altceva decît după calitatea lor morală. Dealtfel, soțul meu, Borovszky Oszkar, era de origine poloneză. Cred că azi, în condițiile noastre din țară, problema națională este rezolvată în modul cel mai just și nu poate să devină cu nici un preț o temă de discuție și discordie. Dealtfel, în cercurile mele de prieteni din Tîrgu Mureș nici nu discutăm asta pentru simplul motiv că n-am avea de reproșat nimic nimănui.
-Fără îndoială că drumul dv. s-a intersectat cu cel al unor mari personalități din viața noastră politică și istorică.
-Dacă a strînge o mînă înseamnă a cunoaște un om, pot spune că am cunoscut mulți oameni de seamă din istoria noastră. M-a impresionat mult dr. P. Groza.
(...)
-Cei din tinerețe. Deși cîteodată trăiam greu de tot și nu aveam nici măcar salariu. Iar oamenii trăiau - așa cum avea să se dovedească în foarte scurt timp - într-un vis roz, amăgitor, din care avea să ne smulgă războiul. La fel de frumoasă mi se pare și această perioadă petrecut la teatrul din Tîrgu Mureș, unde am întîlnit de lucru efervescentă și eficientă. Am avut norocul să am colegi ca Tompa Miklos, maestru emerit al artei, Kovacs Gyorgy, artist al poporului, Szabo Erno, Delly Ferenc sau Mihai Gingulescu, Livia Doljan, Alexandru Făgărășanu. Ca și directorul teatrului, Dan Alexandrescu. (...)
-(...) Un filozof spunea: viața merită sau nu trăită? Dvs. ce răspuns ați da?
-(...) Eram într-un turneu la Cluj-Napoca. După spectacol a venit la mine în cabină o colegă de-a mea de la medicină, pe care n-o mai văzusem din facultate. Ea m-a întrebat: ai regretat vreodată că n-ai urmat mai departe medicina? I-am răspuns că în calitate de actriță maghiară din România am primit tot ceea ce am visat. (...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu