George Arion, Interviuri, Albatros, București, 1982
(...)
A. A. - (...) Pentru că unii abia așteaptă să ciupească ideile
altora. Există idei frumoase, inedite, care devin contagioase.
- (...) Actul de creație, ca și viața literară, are nevoie de
un echilibru interior. Poezia mea este de un echilibru clasic, neoclasic, (...).
- (...) Întoarcerea noastră spre clasicism este un răspuns în spiritul sănătoasei tradiții românești și universale dat oricărei încercări de mutilare a frumosului, indiferent dacă e vorba de artă sau oricare alt domeniu.
G. A. - Conduceți o revistă de cultură, „Familia” păcătuiește de această viziune simplificatoare? Sau, mai corect spus,
pentru că am citit în revista dvs. unele poezii conformiste, grandilocvente, de ce
acceptați publicarea lor?
A. A. - Din păcate, există în lumea literară prejudecata, și mai ales la
începători, că numai o poezie ostentativă declarativă `ar merge`, s-ar putea publica. De
aceea, mulți asaltează redacțiile cu teancuri de manuscrise. Care nu sînt altceva decît
poezii contrafăcute. Bieții oameni își iubesc sincer patria, dar ce folos dacă
n-au talent. (...) De-altfel, de la istoricul Congres IX al PCR, respectul pentru diversitatea de stiluri a devenit o realitate.
- (...) Echipa cu care am pornit la drum – R. Enescu, O.
Cotruș, Gh. Grigurcu, I. Negoițescu, N. Balotă, M. Malița – s-a destrămat.
(...) Greșeala e că în cei 12 ani de când apare seria nouă a revistei „Familia” nu
ne-am format o echipă de critici tineri, în toate dom. Iată, acum începem să ne-o
formăm.
- Au și ardelenii umorul lor. Un umor mai sec, pe care
uneori nu-l sesisează decît ei. În asta constă tot farmecul. Și în reacțiile lor cu
întîrz. la umor.
G. A. - Ce au păstrat
românii în această vatră unde au cunoscut și suferințe, și bucurii, și izbînzi, și
înfrângeri?
A. A. - În afară de omenie au mai păstrat un deosebit simț politic și militar. Militar și nu militarist! N-am râvnit niciodată la pămîntul altora.Cu
firea noastră pașnică numai un deosebit simț politic și militar ne-a apărat ființa națională.
- (...) Noi, ardelenii, venim cu un simț acut al ist.oriei datorită dublei asupriri în care am trăit aproape un mileniu.(...) Cuvinte ca dîrz,
doldora, aspru, vajnic etc au fost demonetizate prin suprauzitare. În poezia deceniile 5
și 6 ale epocii noastre.
- (...) Oricît ar părea unora hazardată interpretarea mea, eu
înțeleg Miorița cu cei 3 ciobănei
din Moldova, Muntenia și Transilvania ca pe o frumoasă viziune asupra unității naționale. Să
nu uităm că poezia noastră cultă debutează cu Testamentul Văcărescului și cu Marșul
oștirii române al lui Cîrlova. (...) Sînt împotriva primatului formelor sau
ideilor, ele contopindu-se prin natura lucrurilor. (...) Literatura trebuie să fie
cuvinte ce exprimă adevărul, iar dacă îl exprimă fără fior estetic, nu are de a face
cu literatura.
- Nici o literatură n-a pierdut atîția scriitori tineri ca a
noastră. Cîrlova, Eminescu, Bălcescu, D. Iacobescu, Bogdan Amaru, Ion Trivale,
Mihail Săulescu... mai aproape de zilele noastre N. Labiș.
- Sărăcia, mizeria pot distruge un mare talent, după cum belșugul trăit necugetat poate duce de asemenea la desființarea lui. Dar arta și talentul nu se împlinesc neapărat prin condiții materiale. (...) Nicăieri în lume numai din literatură. nu se poate trăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu