<
(...)
În ce privește mișcarea cultural-artistică, care se afirmase mulțumitor în 1901-1903, se prezenta acum la un nivel scăzut, deoarece în timpul celor trei ani în care fratele meu* a stat la București șezătorile se răriseră și nu mai aveau atracția de altădată. Doar restrînsul cerc muzical, cu un trecut mai vechi, își continua audițiile săptămînale, pe rînd, la locuințele lor. Acest cerc era format din cinci-șase familii de intelectuali cu vederi mai largi în problema culturalizării maselor, din sînul cărora se alesese: doi pianiști (doamna Gorovei și doctorul Rossignon), doi violonceliști (avocatul Ștefan Albu și fiul mai mare al doctorului R.) și doi vioriști (fiul mai mic al doctorului R. și șeful muzicii militare, căpitanul Pursch). Încolo, lumea căuta să se distreze în timpul liber fie la jocul de cărți, fie la cele două bodegi mai răsărite.
Dar ca să nu fim nedrepți în aprecieri, trebuie să arătăm că totuși în tîrg se amenajase între timp un cinematograf în Strada Mare, din inițiativa unui rentier, într-o sală insalubră a unei clădiri vechi, unde încăpeau cel mult o sută de persoane, în care se vizionau de patru ori pe săptămînă filme vechi, aduse din București. Între amatorii de cinema ra unul nelipsit de la toate vizionările: cofetarul Baciu. (...)
În tîrg se vorbise cîndva și despre un teatru. Cu câțiva ani în urmă, un negustor bogat, purtat prin străinătate, pentru plăcerea lui, scontînd și unele folosea materiale, construise o sală pentru teatru pe o stradă ce duce la gară, în care se rătăceau din cînd în cînd trupe ambulante de actori. Între timp, un incendiu distrusese clădirea, rămînînd numai cei patru pereți afumați, mărturie a unui început de progres cultural.
Legată de aceste timide începuturi culturale trebuie socotită și modesta tipografie a bătrînului M. Zaidman. Datorită celor doi fii ai săi: unul inginer mecanic și altul bacalaureat, care se hotărîseră să îmbrățișeze meseria bătrînului lor, tipografia începuse să se modernizeze, așa încît Artur Gorovei** putea să-și tipărească aici, în condiții bune, cunoscuta revistă de folclor Șezătoarea. Librăria tipografiei se limita la articole de papetărie pentru birouri, rechizite și cărți școlare; cărți literare foarte puține, mai multe broșuri, tipărite de unii autori necunoscuți, pe seama lor, și date spre desfacere fără nici un risc pentru librărie. Puținii amatori de literatură bună, autohtonă sau străină, își procurau singuri cărțile preferate de la Iași sau București.
Sesizînd elementele negative ce contribuiseră între timp la slăbirea mișcării culturale din oraș, fratele meu își făcu un plan de redresare. Pentru aceasta, reluă legătura cu prietenii ce-i avea în localitate, printre care Artur Gorovei era cel mai apropiat. Nu i-a trebuit mult ca să lege firul întrerupt în 1903. Grupul de prieteni, consolidat și mărit, porni la acțiune, și cetățenii dornici de o schimbare în viața lor monotonă avură iar surpriza plăcută a unor șezători bine organizate, ținute în saloanele primăriei. Reluînd legătura sși cu un prieten care activa în mediul rural, profesorul Dizu Zaharescu, om dotat cu mult talent artistic și organizatoric, l-a ajutat să-și desăvîrșească acțiunea de culturalizare începută la țară, în comuna Baia, locul lui de baștină. Și aici, în scurt timp, s-a vădit cît de dornici erau sătenii să ia parte la aceste manifestări culturale, ce le strecurau în suflete mîngîiere și speranță în vremuri mai bune. Teatrul sătesc și corul înființate la Baia au avut un răsunet mare prin reprezentațiile date nu numai în acea localitate, dar și în alte sate ale județului, determinînd o emulație spirituală cu urmări neașteptate, acolo unde învățătorii erau elemente bine pregătite și legate sufletește de popor. Apoi, după doi ani, a luat ființă în oraș un cor mixt, condus de teologul Leon Băncilă, profesor de muzică la gimnaziu, care a sporit posibilitățile de afirmare a acestor manifestări culturale.
Începînd din 1906 și anii următori, pînă la izbucnirea primului război mondial***, aceste șezători culturale inițiate de fratele meu - la care s-au afiliat unii tovarăși ai săi de breaslă - și-au extins activitatea și în alte centre din țară și de peste graniță, ca: Suceava, Rădăuți, Cîmpulung, Vatra Dornei, făcînd să pătrundă în marea masă a poporului conștiința valorii lui și dorința aprigă de a se elibera din cătușele ignoranței, nedreptății și asupririi.
(...)
>
Sursa
Vasile Sadoveanu, Bădia Mihai, Editura pentru literatură, București, 1968, pp. 46-48.
Note M. T.
* Mihail Sadoveanu.
** Artur Gorovei (
*** 1914.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu