<
(...)
Așa, în urma unei convenții cu Anglia, rivala Germaniei, au fost livrate acestei țări peste 40.000 de vagoane de grîu, depozitate și blocate în magazii nou construite pe lîngă gările din județele producătoare de grîu din lungul țării. Pe de altă parte, mii de vagoane cu ceteale și vite cornute plecau regulat peste graniță pentru Germania și Austria, pe baza permiselor de export obținute de la guvern de politicienii cu trecere pentru clientela lor politică, formată din diverși moșieri și arendași. Într-o asemenea atmosferă de corupție, șefii de gări unde se încărcau vagoanele, cît și cei din gările principale pe unde treceau transporturile spre graniță, dispuneau după bunul-plac de felul cum acestea trebuiau îndrumate. Dacă cei interesați nu mișcau cum trebuie din urechi, vagoanele rămîneau uitate pe linii moarte cu săptămînile. Dacă urechile se mișcau așa cum aprecia șefii de gară, trecerea vagoanelor se făcea cu o grabă surprinzătoare. Aceste operații ajunseseră de notorietate publică. Actorul C. Tănase* a avut chiar curajul ca în una din revistele jucate de el, pe atunci, să introducă o scenă cu asemenea subiect, conținînd următorul cîntec:
"Fă-mă, Doamne, șef de gară,
Să drumul trenului într-o sară,
Și pe urmă dă-mă-afară."
Corupția atinsese și cea mai mare parte a autorităților, care pe lîngă afacerile "oficiale" închideau ochii la numeroasele acte de contrabandă ce se făceau prin numeroase puncte de frontieră.
Nu mai puțin punea lumea pe gînduri tranzitul de armament din Germania pentru Turcia, care trecuse în lagărul puterilor centrale**.
(...)
>
Sursa
Vasile Sadoveanu, Bădia Mihai, Editura pentru literatură, București, 1968, pp. 115-116.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu