Urmele istoriei Scoției în secolul XIX (VERNE 1877)

(I/6) „(...) vechea capitală a Scoției, căreia pe drept i se spunea  `Atena Nordului`.”

(II/12) „(...) Holyrood, palatul foștilor suverani ai Scoției, să nu se uite la santinelele din fața fortificațiilor, îmbrăcate în anticele lor costume scoțiene alcătuite dintr-o fustă de stofă verde, manta cu pătrțele și o geantă din piele de capră cu peri lungi, atîrnînd pe șold.”

(II/12) „Cu toate că era un fanatic cititor a lui W. Scott, așa cum e orice adevărat vlăstar al Caledoniei, inginerul nu aruncă nici o privire hanului unde a tras Waverley și unde croitorul îi aduse acel costum din tartan** pt. bătălie, pe care-l admira cu atîta naivitate văduva Flockhart. Nici nu salută piața cea mică unde muntenii își descărcaseră puștle după victoria Pretendentului, cu riscul de a o ucide pe Flora Mac Ivor.”

(II/12) „(...) în Nelher-Bow casa marelui reformator John Knox, singurul bărbat pe care nu l-au putut seduce zîmbetele Mariei Stuart.”

(II/12) „O luă pe High-Street, stradă populară, atît de minuțios descrisă în romanul `Abatele`*** (...).

*** `Abatele`, rom. de W. Scott, al cărui sub. este evad. M. Stuart din Locheven (1568).”

(II/13) „(...) insula Colm încunnată cu ruinele unei mănăstirti din sec. XII, vestigiile castelului Barnbough, Donbristle unde a fost asasinat ginerele regentului Murray, (...). (...) castelul de la Rosyth unde pe vremuri își avea reș. o ram. a Stuarților înrudită cu mama lui Cromwell, depăși Blakness Castle fortificat și la această dată conform unui articol din Tratatul Uniunii, și luă de-a lungul cheiului micului port Charleston de unde se exportă varul din carierele lordului Elgin.”

(II/14) „Culross, străv. burg și ruinele mănăstirii sale de la Citeaux, (...), Ayrth-Castle cu turnul său pătrat din sec. XIII, Clackmannan și castelul său înălțat de Robert Bruce (...).”

**Iacob III Stuart (1688-1766), supranumit Pretendentul din pricină că încercat, fără succes, să obțină, cu sprijimul Franței, succesiunea la tronul Angliei. ”

(XI/61) „În Scoția, toate ruinele sînt vizitate de stafii. (...) Ruinele cele mai vechi și cu ren. cel ma rău din acest punct. de vedere., (...) erau tocmai acelea ale castelului lui Robert Stuart, care poartă numele de Dundonald Castle. (...) Unii străini, care se interesau de vestigii istorice se duceau să-l viziteze, dar singuri. Locuit. din Irvin nu i-ar fi însoțit cu nici un preț de frica unor ființe fantastice pe care le numeau `Doamnele de foc` (...). (...) `D. f.` aveau o rep. bine stabilită în toată reg., de a frecventa ruinele vechiului cast. și de a executa dansuri stranii mai ales în nopțile întunecoase.”

(XVII/102) „Ei ocoliră Calton Hill unde se înălța Observatorul și monumentul lui Nelson.”

(XVII/102) „-(...) este Holyrood, palatul foștilor suverani ai Scoției, în care s-au petrecut atîtea even. funebre! Aici, istoricul ar putea să evoce multe umbre regale, începînd cu umbra nefericitei Maria Stuart, pînă la aceea a bătrînului rege francez Carol X.”

(XVII/103) „- Iată ce a scris Walter Scott în cap. 8 din Închisoarea Edinburghului: `Dacă ar trebui să aleg un loc de unde se poate vedea cel mai bine răs. și ap. soarelui, l-aș alege pe acesta`.”

(XVII/104) „O cale dreaptă, ca aceea din Pireu, lega de mare această `Atenă a Nordului`.”

(XVIII/106) „(...) cîteva particularități ale istoriei aventuroase a Mariei Stuart, care plecase din acest burg pt. a se căsători cu Francisc II și a deveni regina Franței... Tot aici, după 1815, guvernul englez avea de gînd să-l interneze pe Napoleon, dar a fost preferată ins. Sf. Elena. Iată de ce prizonierul Angliei fu sortit să moară pe o stîncă a Atlanticului, spre cel mai mare prof. al mem. sale legendare.”

(XVIII/107) „Iată insula Murray, cu vechiul său fort de la Lennox, reședința bătrânei ducese de Albany, după moartea tatălui, soțului și  a celor doi fii decapitați din ord. lui Ioan.”

(XVIII/107) „(...), intonă pr. cuplet al unui vechi cîntec de război care relata luptele lui Alexandre Mac Gregor din valea Srae împotriva lui Sir Humphry Colquhour din Luss.”

(XVIII/108) „-(...) De acolo se zăresc 2/3 ale bătrînei noastre Caledonii. Aici, pe partea E a lacului, își avea reședința clanul Mac Gregor. Nu departe de aici luptele dintre Iacobiți și Hanovrieni au udat de multe ori cu sînge aceste trecători sterpe. (...) Acolo, ecoul mai repetă încă numele nemuritoare  ale lui Rob Roy și al lui Mac Gregor Campbell!”

(XVIII/108) „(...) cîteva insule și insulițe – Inveruglas, Eilad Whou – unde se ridicau vest. unei fortărețe care aparținea Mac Farlanilor.”

(XVIII/109) „Mai multe trăsuri cu blazonul familiei Breadalbane, familie care asigura fugarului Rob Roy lemnul și apa, stăteau la dispoziția călătorilor și ofereau tot confortul trăsurilor engleze.”

(XVIII/109) „Pe malurile micului lac Ard au avut loc principalele evenimente din viața lui Rob Roy.”

(XVIII/109-10) „- Iată ceea ce se poate numi, în particular patria lui Rob Roy. În acest loc, excelentul judecător Nichol Jarvie, demn fiu al tatălui său, diaconul, a fost prins oamenii contelui de Lennox. Chiar în acest loc a stat agățat de fundul pantalonilor făcuți din fer,. dintr-un postav bun, scoțian, nu din stofă ușoară din Franța. Nu departe de izvoarele Forthului se vede încă vadul rîului pe care l-a trecut eroul pt. a scăpa de soldații ducelui de Montrose. (...) Nu poți face un pas fără a întîlni acele aminiri din trecut care l-au inspirat pe W. Scott cînd a parafrazat în strofe minunatele chemări la arme a clanului Mac Gregor.

-(...) dar dacă e adevărat că N. J. a stat agățat de fundul pantalonilor săi, cum rămîne cu proverbul nostru care spune: `Viclean al dracului va fi acela care va reuși să pună mîna pe pantalonii unui scoțian`?”

Indiile negre, trad. (fr. 1877) E. Micu, ed. I. Creangă/nr. 19, București, 1979, p. 5-133.