(III/17-9) „Într-o zi huila se va termina, acest lucru este sigur. Atunci va fi impus un șomaj mașinilor diun lumea întreagă,
dacă un nou combustibil nu va
înlocui cărbunele. Într-o epocă mai
mult sau mai puțin îndepărtată nu vor mai exista zăcăminte
carbonifere, cu excepția celor din Groenlanda,
în apropiere de M. Baffin, acoperite cu
un strat veșnic de gheață și a căror
explorare este aproape imposibilă.
(...)
Deși terenurile carbonifere din America N sînt de 10 ori mai bogate decît toate zăc. din lume, nu
vor trece 100 de sec. și monstrul
milioanelor de guri ale industriei
va fi devorat ultima buatră. de huilă de
pe glob.
Secătătuirea, se înțelege, se va face mai repede în Lumea Veche. Există destule straturi de
mineral combustinil în Abisinia, Natal, Zambezi,
Mozambic, Madagascar, dar exploatarea. lor regulată prezintă cele mai mari
dificultăți. Cele din Birmania, China,
Manciuria, Japonia, Asia Centrală se vor epuiza în scurt timp. Englezii vor goli Australia de producția de huilă
destul de abundentă acumulată în subsolul său, încă înainte de ziua cînd cărbunele
va lipsi în Regatul Unit.
Țara cea mai bogată în cărbune
este indiscutabil Regatul Unit. Aceasta, cu
excepția Irlandei, care e lispită de
combustibil mineral, (...). (...) Totalul div. bazinelor cuprinde peste o mie șase sute de mii de ha și produce anual până la 100 mil. t de comb.ustibil negru.
Dar, cu toate acestea, consumul va crește în așa măsură pt. a satsfsace necesitățile industriei și comerțului, încît aceste bogății vor fi secătuite. Al III mil. al e. n. nu se va fi
încheiat și mîna minerului va fi golit
aceste magazii în care, folosind o imagine. reală, a fost concentrată căldura solară a
primei zile*.
*Iată, ținînd seama de progresia consumului de huilă, cît indică ultimele calcule privind
epuizarea combustibilului mineral în Europa: Franța
în 1140 de ani, Anglia în 800, Belgia în 750, Germania în 300. În America,
unde se produc 500 de milioane t pe an,
zăcămintele vor mai putea fi exploatate 6.000
de ani.”
Indiile negre, trad. (fr. 1877) E. Micu, ed. I. Creangă/nr. 19,
București, 1979, p. 5-133.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu