(V/30)
„(...) dacă într-adevăr combustibilul
mineral își datorerază numele potcovarului
Houillos care trăise în Belgia
în sec. XII, putem afirma că bazinele carbonifere ale Marii Britanii au
fost primele date în exploatare
continuă. Încă în sec. XI, Wilhelm Cuceritorul împărțise cu tovarășii de arme producția bazinului carbonifer din Newcastle.
În sec. XIII, o licență de exploatare a `cărbunelui
marin` i-a fost concesionată lui Henric
III. La finele aceluiași sec. se menționează zăcăminte carbonifere în Scoția și Țara Galilor. (...) Se pare că lucrătorii
din minele de cărbuni și de sare erau în epoca respectivă adevărați sclavi. În sec. XVIII, această opinie era
atît de răspîndită în Scoția, încît
în timpul războiului Pretendentului**
era de temut o răscoală a celor 20.000 de
mineri din Newcastle pt. a-și recuceri libertatea
pe care nu păreau să o aibă.
Indiile negre, trad. (fr. 1877) E. Micu, ed. I. Creangă/nr. 19,
București, 1979, p. 5-133.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu