„Viața Filialei” („TOMIS” 1995)

 ***, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, iunie-iulie 1995

*

Primăria și Școala Generală din comuna Greci au organizat, cu sprijinul Inspectoratului pentru Cultură al Județului Tulcea, o întâlnire cu membrii redacției revistei „Tomis” și Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor. Cu acest prilej, a avut loc lansarea antologiilor de proză, Vânzătorul de enigme, și de versuri, Fereastra dinspre mare, editate de revistă. Au participat scriitorii: Constantin Novac, Nicolae Motoc, Ernesto Mihăilescu, Sorin Roșca, Dan Perșa.

*

Vineri, 16 iunie, la librăria „Eminescu” din Constanța, au fost lansate volumele: Alte Americi de Norman Spinrad și Copiii lui Faraday de N. Lee Wood, în prezența autorilor americani. Dacă Spinrad este cunoscut publicului românesc grație romanelor Solarienii, Mașinăria Rock and Roll, Visul de fier, publicate în colecția Nautilus a Editurii Nemira, Wood și-a lansat cartea în premieră mondială. Autorii americani au sosit în orașul de pe malul mării la invitația Clubului SF - MTC, realizat de Iulia Pană. Organizatori au fost postul de televiziune MTC și SC Libri Maris. Autorii și cărțile au fost prezentați de scriitorii Florin Șlapac, Dan Perșa și de directorul MTC Haralambie Beizadea.

*

Numărându-se printre invitații simpozionului „Scriitori români din întreaga lume”, organizat de Uniunea Scriitorilor la Neptun între 5-10 iunie, scriitorul român Pavel Chihaia, care trăiește la Munchen, a fost oaspetele redacției revistei „Tomis” și a dialogat cu câțiva dintre membrii Filialei. Au luat parte la acest colocviu de suflet: C. Novac, N. Motoc, F. Șlapac, Arthur Porumboiu, Ovidiu Dunăreanu, Sanda Ghinea, Nicolae Necula, S. Roșca, D. Perșa, Șerban Gheorghiu, Corina Apostoleanu.

*

Poetul Ion Codrescu a fost distins cu mențiunea de onoare a Concursului Internațional de Poezie „Matsuo Basho”, desfășurat în Japonia cu ocazia aniversării a trei sute de ani de la nașterea celebrului poet din arhipeleagul nipon.

*

Duminică, 11 iunie, la Muzeul de Artă Constanța, a avut loc lansarea volumului Viața în direct (Editura Leda) al tânărului poet Valentin Busuioc, membru al Societății de Haiku din Constanța. Și-au exprimat opiniile: consilierul editorial profesor Valentin Sgarcea, I. Codrescu, profesor Olga Duțu, profesor Florina Popescu.

„Periscop” (ROȘCA 1995)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1995, iunie-iulie

*

Ca recunoaștere a incontestabilelor sale merite pe tărâm științific, conf. univ. dr. Vasile Sârbu a fost primit  ca membru activ al prestigioasei Academii de Științe din New York, onoare de care nu se bucură decât puțini români. Dedicând diploma primită primei promoții de absolvenți ai Facultății de Medicină și Farmacie din Constanța, V. Sârbu a făcut un gest care îl onorează.

*

Cotidianului „Cuget liber” i-au fost conferite placheta omagială și diploma de onoare a Federației Naționale a Revoluționarilor din România, în semn de recunoștință pentru activitatea depusă în slujba promovării și apărării idealurilor Revoluției române din Decembrie 1989.

*

Marele Stat Major al Marinei Militare și Cercul Ofițerilor din Constanța au făcut un gest deosebit față de copiii cu handicap fizic și mental, găzduind în ziua de 1 iunie 1995 un emoționant spectacol organizat de Societatea „Caritatea” a handicapaților din județul Constanța. O sală plină a aplaudat pe parcursul a două ore pe micuții artiști și pe invitații acestora, copii și elevi ai Grădiniței nr. 12 și ai Școlii Generale nr. 8, precum și pe membrii trupei de dans „Fan Club Michael Jackson”. Felicitări marilor firme constănțene care au sponsorizat această admirabilă inițiativă!

*

A apărut primul număr al revistei „Universitarium”, editată de studenții Universității „Ovidius”, Facultății de Medicină și Institutului de Marină Civilă. Tânăra și ambițioasa echipă redacțională, căreia îi urăm mult succes în continuare, este coordonată de Alexandru Papadumitru.

*

Muzeul Marinei din Constanța a găzduit o expoziție de grafică, reunind lucrările artistelor plastice Georgeta Călin și Magdalena Cioară. Mesajul lucrărilor nu este doar o transfigurare a realității, el intenționând a fi o meditație spirituală de avangardă. 

*

La Festivalul Filmului Religios „Lumină din lumină”, ediția a II a, organizat la Curtea de Argeș, filmul video realizat de Centrul Creației Populare „Teodor Burada” din Constanța a fost distins cu premiul I. Intitulat „Izvorul creștinismului”, filmul prezintă lăcașul de cult din apropierea comunei Ion Corvin, primul monument de cult creștin din România, cunoscut sub denumirea Grota Sfântului Andrei. Felicitări echipei din care au făcut parte C. D. Mazilu, consultant, și Costin Antonescu, realizator.

*

Asociația Filateliștilor „Tomis” Constanța și Liga Navală Română, filiala Constanța, au organizat cu prilejul Centenarului Flotei comerciale maritime moderne române o amplă expoziție de filatelie, cartofilie și maximafilie. Între expozanți remarcăm pe Viorel Lipovan, Doru Ionescu, Valeriu Sima Francisc Hosciuc, Virgiliu Moroianu, Titu Nicolaescu și Tiberiu Petrilla.

*

Absolventă a Școlii de Arte din Constanța, promoția 1980, la clasa maestrului Mihai Vătămanu, talentata artistă plastică Maria Goșoiu a deschis o nouă expoziție  personală, găzduită de Galeriile „Amfora”. Numerosul public prezent la vernisaj a apreciat deopotrivă admirabilele acuarele și uleiuri ale Mariei Goșoiu, cât și lucrările elevilor de la școlile generale 1 și 2 din Basarabi, între care am remarcat pe cele semnate de Oana Țarălungă, Flavia Curoșu, Cristian Buduroi, Cristina Dina și Florian Lupu.  

*

Firma „Darstel” SRL Constanța a organizat într-un cadru de excepție (complexul „Caraiman”), salonul Bingo Sport Mamaia, pornind de la ideea că organizarea acestui tip de joc într-un cadru improvizat poate prejudicia alte activități de ordin civic și administrativ. Nu lipsesc noutățile (tombola de 1 milion de lei în fiecare dimineață, câștiguri în autoturisme Oltcit săptămânal, Dacia Liberta bisăptămânal, Daewo lunar, jocuri cu taloane pentru elevi și studenți între anumite ore), dar marea surpriză pentru noi este că patronul acestui salon Bingo, Corneliu Baltă, este un împătimit iubitor de cultură și artă. Împreună cu un grup de tineri actori, regizori și oameni de cultură a pus bazele Fundației naționale de teatru experimental „Alternative”, pornind de la ideea că publicul constănțean merită un teatru elevat, spectacole de cea mai înaltă calitate artistică. Reținem afirmația că, dacă afacerile vor merge bine, implicația în fenomenul cultural a firmei „Darstel” și a lui C. Baltă va fi cu mult mai mare. Dacă așa stau lucrurile, îi urăm din toată inima mult succes și la mai mare!

Instaurarea comunismului ( ANALELE SIGHET 1995)

Instaurarea comunismului: între represiune și rezistență, Simpozionul de la Sighetul Marmației 9-15 iunie 1995, „Analele Sighet” nr. 2, editor Romulus Rusan

9 Alexandru Zub, Memorie și uitare: implicații istoriografice

Tema I:  Represiuni asupra țărănimii - moderator academician A. Zub

17 Nicoleta Ionescu-Gură (București), Starea de spirit a țărănimii în anul 1948

33 Gheorghe Onișoru (Iași), Propagandă și contrapropagandă: tema colhozului (1944-1949)

45 Mihai Gheorghiu(București), Cercetare asupra comunizării prin cooperativizare a satului românesc. Scopuri și metodologii posibile (Ipoteză)

52 Jardar Selm (Oslo), Câteva considerații cu privire la colectivizarea agriculturii în Europa de Est după cel de -al II lea război mondial

57 Tatiana Pokivaloiva (Moscova), Aspecte ale represiunii împotriva țărănimii în URSS și în România

62 Vasile Marina (Ujgorod), Colectivizarea în satele românești din dreapta Tisei (Ucrainei): metode și consecințe

66 Elena Șișcanu (Chișinău), Represiunile bolșevice împotriva țăranilor basarabeni între anii 1944-1948

Mărturii

75 Vasile Vetișanu (București), Un asasinat moral al țărănimii

78 Mircea Dumitrescu (București), Câteva repere în procesul colectivizării

81 Dumitru Pop-Roibu (Ieud - Maramureș), Ieudul- primul sat supus colectivizării în Maramureș

(...)

„Teatrul pe scurt” („TOMIS” 1995)

 O. D., Teatrul pe scurt, „Tomis”, Constanța, iunie-iulie 1995

*

Între 7-14 mai, în organizarea Teatrului de Nord din Satu Mare a avut loc cea de a patra ediție a Festivalului Internațional „Teatru-Imagine” „Dramaticul” constănțean  a prezentat spectacolul „Trei jobene” de Miguel Mihura.

* 

La sfârșitul lunii mai, în cadrul unui ambițios program educațional pentru tineret realizat în colaborare cu Theatre Center din Londra, o delegație - alcătuită din actori ai Teatrului Dramatic, un scenograf și un secretar literar - a făcut o călătorie de documentare în Anglia.

*

Cea de a treia premieră a acestei stagiuni pregătită de Teatrul Dramatic este spectacolul „Moartea unui comis voiajor” de A. Miller. Regia: Tudor Petruț. În distribuție: Lucian Iancu (rolul titular), Ana Mirena, Eugen Mazilu, Liviu Manolache, Radu Niculescu, Lică Gherghilescu, Titus Gurgulescu, Iulian Enache, Mirela Klein, Alice Cojocaru, Marian Bucur, Scenografia: Radu Alexandru.

*

În faza de lecturi la masă se află spectacolul „Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă” de Horia Lovinescu. Regia: Gheorghe Jora. În distribuție: L. Iancu, Vasile Cojocaru, R. Niculescu, M. Klein. Cu acest spectacol Teatrul Dramatic Constanța s-a înscris la Festivalul Dramaturgiei Românești - Autor 95, ce se va desfășura la Timișoara în octombrie.

*

La începutul acestei luni au început pregătirile pentru spectacolul de teatru antic „Penthesileea, regina amazoanelor” de H. von Kleist. Regia: Cătălina Buzoianu. Scenografia: Marcel Chrinoagă.

*

La invitația Teatrului de Păpuși Constanța, în perioada 9-14 mai, trupa Teatrului de Păpuși Pannalal s din Elveția - trupă compusă din Tina și Michel Peret-Genti, pregătită în India și cu un repertoriu influențat de artele tradiționale asiatice - a prezentat la Constanța, Năvodari și Mangalia reprezentații cu spectacolele „Homo circus sau Circul în vârful degetelor” și „Cei șapte frați”.

*

Cea de a doua premieră a stagiunii în acest teatru este „Stan Bolovan”, o dramatizare după I. Slavici. Regia: Maria Mierluț de la Teatrul Ariel din Târgu Mureș.

*

Cu prilejul celei de a 10 a aniversări a „Muzeului elvețian al păpușii” - ce are loc în această lună - Teatrul de Păpuși Constanța a dăruit prestigiosului așezământ cultural o păpușă dintr-un spectacol inspirat de o poveste de I. L. Caragiale. Astfel, printre exponatele muzeului, care numără păpuși din toate colțurile lumii, va fi reprezentată și arta păpușărească din România.

*

În perioada 21-24 iunie, Teatrul de Păpuși Constanța a participat cu spectacolul „Fetița cu chibrituri” la Festivalul Internațional al Spectacolelor Teatrelor de Păpuși pentru adulți de la Pecs - Ungaria.

*

Între spectacolele de operă și balet ale acestei stagiuni, precum „Trubadurul” de G. Verdi, „My Fair Lady” de  F. Loeve, „Văduva veselă” de F. Lehar, „Bal mascat” de G. Verdi, „Carmen” de G. Bizet, „Soldățelul de plumb” de D. Capoianu, „Mowgli” de A. Gradski, liricul constănțean a introdus o nouă premieră de succes: „Vînzătorul de păsări” de K. Zeller. Regia: Gheorghe Bărbulescu. Dirijor: Adrian Stănache. Scenografia: Șerban Jianu. Coregrafia: Rodica Raicu-Uretu. Cor: Lucian Dumitru. Soliști: Radu Popescu, George Tirea, Niculina Cârstea, Sofronie Cadariu, Iuliu Pușcașu, Lucian Roman, Mihaela Rotaru, George Jard, Marga Andriescu, Carmen Luca, Gabriela Tatiana Găbăleanu. Pregătirea muzicală: Silvia Ciorei. Regia tehnică: Paul Lăcătușu.

„Modernism și postmodernism în arhitectură” (CREȚESCU-VOINEA 1995)

Ioan Crețescu-Voinea, Modernism și postmodernism în arhitectură, „Tomis”, Constanța, iun.-iul. 1995, p. 1, 2

Așa numită arhitectură modernă a secolului XX a respectat reguli și definiții foarte precise, și ea a lăsat o amprentă ineluctabilă asupra lumii noastre edilitare. Întregul fenomen este supus astăzi unor atacuri vehemente, iar valoare sa este pusă la îndoială. Afirmația că „arhitectura modernă este defunctă” e acum la modă. Din ce în ce mai des ne este dat să auzim că ne aflăm deja în perioada postmodernistă. Nici una dintre regulile ce au guvernat perioada modernistă vreme de peste o jumătate de secol nu mai este valabilă. Această „contrarevoluție” constituie subiectul unor discuții aprinse purtate între arhitecți, istorici, teoreticieni și critici,discuții care vor influența fără îndoială aspectul edificiilor ce vor fi construite în viitor și care, de aceea, prezintă interes pentru noi toți.

Dar într-o epocă în care revoluțiile de toate felurile abundă, noi tindem să nu le mai acordăm importanța cuvenită. Cu toate acestea, schimbările produse în secolul XX în peisajul arhitectonic sunt poate cele mai radicale schimbări ce au avut loc în această perioadă. Noi am fost martorii unei expansiuni explozive și modificări radicale a centrelor urbane, care au devenit labirinturi de defileuri de oțel, sticlă și beton. Doar numele orașelor au rămas aceleași. Din punct de vedere tehnologic, nici una din aceste clădiri nu ar fi putut construită în alt secol, arhitectura modernă devenind automat stilul universal al secolului XX. Nu are importanță dacă acest stil place sau nu; el nu pare a fi avut nevoie de încurajarea sau aprobarea cuiva. Își mai amintește cineva cât de aprigă a fost lupta avangardei pentru acceptarea acestor idei revoluționare? Mai păstrează cineva în amintire acel devotament intelectual, fervoarea acelor propovăduiri? Farmecul acelor cercuri de oameni ce împărtășeau această nouă viziune? Valul de indignare cu care au fost întâmpinate primele construcții „moderne”? Acele prime controverse asupra acoperișurilor plane? Acele expoziții menite să promoveze „the good design”?

Desigur, construcțiile moderne în sine conțin predici și învățături, dar, în retrospectivă, ele conțin și o bună doză de ironie. Astăzi nu mai putem fi siguri de nimic. Nu mai dispunem de principii general valabile, de unități de măsură sau idealuri sigur și universal aplicabile. Nu este surprinzător că principiile arhitecturii moderne - atât de sigure, de superioare, de binecuvântat cu revelația frumosului și adevărului - sunt astăzi ținta unor insistente atacuri. Este ușor de dovedit astăzi că acel cuceritor vid de mântuire prin design a eșuat. Este ușor să aduci dovezi de ignoranță, corupție și abuz, decât să-ți amintești esența viziunii și bunele intenții. Eșecurile arhitecturii moderne sunt atât de voluminoase și vizibile - noi le întâlnim la fiecare colț de stradă. Suntem conștienți de pierderile ireparabile pe care respingerea trecutului le-a adus orașelor noastre - demolarea nesăbuită a unor construcții de valoare istorică, lezarea prin dimensiuni exagerate a raporturilor firești existente în mediul ambiant, ignorarea și neglijarea acelei continuități caracteristice a culturii urbane.

Dacă țelurile arhitecturii moderne ar fi fost mai modeste, s-ar putea ca această mișcare să fi fost mai puțin vulnerabilă. Acele idealuri au fost formulate însă într-o perioadă de mare optimism în privința capacității omului de a perfecționa sa existență, sistemele sociale și politice și condițiile sale de viață în general.

Sub stindardul postmodernismului s-au unit un număr de tabere (a căror conviețuire nu este totdeauna armonioasă) cu cele mai diferite credințe, începând cu formaliștii, care reduc totul la abstracții universale de tipologie și semiologie, și sfârșind cu așa-zișii inclusiviști, care îmbrățișează fără alegere tot ce este tot ce este istoric și tot ce este ambiental. Disputele continuă ad ennui, iat uneori ad nauseam, numitorul comun al diferitelor școli de gândire fiind doar credința că modernismul aparține trecutului. Tendința predominantă este de  respinge integral modernismul drept o aberație temporară. Dintre aceste critici, unele sunt sincere și reprezintă ritualul anevoios de încheiere a unei epoci arhitecturale; altele nu sunt decât modă - cel mai nemilos vehicul al transformărilor. Pasiunea repudierii se răspândește epidemic.

Ca mișcare, arhitectura modernă dă semne de bătrânețe; la urma urmelor, ne referim la o perioadă ce ocupă o parte a secolului XIX și cea mai mare parte a secolului XX. Această mișcare este destul de veche, pentru a putea prezenta un volum de realizări impresionante și un stil caracteristic care ocupă deja un loc precis în istoria artelor. Ea a parcurs desigur un proces de transformare, căci natura artei nu este statică. Volumul lucrărilor este suficient de mare și prezintă suficientă continuitate pentru a conține acele succese și eșecuri care fac posibilă analizarea și evaluarea. O mișcare atât de amplă, care a persistat atât de mult timp nu poate fi o eroare globală. În timp ce adversarii sunt preocupați de evidențierea tot ceea  ce a constituit eșec - fiecare hotărâre greșită, fiecare cusur de execuție - istoricii se află pentru prima dată într-o poziție prielnică unei analizări obiective a acestei lungi perioade de activitate arhitecturală în ansamblul ei. Pentru un teoretician, aceasta este, desigur, o poziție demnă de invidiat.

Este mult prea trivial a formula atacuri bazate în exclusivitate pe greșeli. Arhitectura modernă este un imens, fascinant și incontestabil fait accompli, egalat doar de foarte puține perioade de magnitudine creatoare comparabile în istoria civilizației umane. Această perioadă a cuprins somități ce se cer comparate cu protagoniștii cunoscuți ai celorlalte perioade de mare creativitate; Alvar Alto, Le Corbusier și Mies van der Rohe ocupă deja un loc de onoare în istoria artelor.

Cred că cele mai potrivite cuvinte pentru descrierea stării actuale a arhitecturii sunt calificate ambiguu, curios și dezordonat. Într-o asemenea situație este greu a detecta valorile reale. Majoritatea noilor idei nu-și găsesc materializarea în cadrul peisajului urban; ele continuă să populeze cu precădere paginile revistelor de specialitate și să fie discutate în cadrul simpozioanelor. Dar toate aceste inițiative generează un volum surprinzător de energie. Acesta este genul de ambiguitate ce pare a fi caracteristic pentru acele importante și anevoioase faze de tranziție de la o epocă la alta.

Dorința de a remodela lumea este treptat înlocuită cu dorința de a remodela arta. Trecerea de la activismul social al arhitecților din deceniul al optulea la intensele preocupări ezoterice ale celor din deceniul actual constituie fără îndoială o mutație traumatică. Întrebările fundamentale privind rolul arhitectului în societatea contemporană și răspunderea sa față de aceasta continuă să rămână fără răspuns. Dacă noi insistăm însă să ne concentrăm asupra greșelilor trecutului recent, arhitectura timpurilor noastre va fi și ea un eșec. Este greu de apreciat în ce măsură arhitecții ar purta vina unui asemenea eșec. Creațiile lor sunt condiționate într-o foarte mare măsură de condiții, concepții, deziderate și restricții pe care ei nu le pot influența. Este foarte probabil că aspectul mediului nostru arhitectural este cel pe care îl dorim și pe care îl merităm.